UȘOR, FRUMOS, GUSTOS: Chifle dulci cu dovleac din Cufarul cu bucurii

UȘOR, FRUMOS, GUSTOS: Chifle dulci cu dovleac din „Cufarul cu bucurii„ 

Am decretat săptămâna aceasta, ca fiind săptămâna dovleacului și am ales, ca în prima zi a săptămânii să pregătesc aceste chifle dulci cu forma si savoare de dovleac. M-am gandit si la scortisoară, desigur…Si îndată vă spun ce mi-a mai trebuit pană în momentul în care le-am savurat cu adevărat, căci timp de povești nu-i!  :)

P1200255

Ingrediente:

Pentru aluat: 500 gr. făină, 250 ml lapte acru, iaurt gras, sana, 150 ml. ulei,        11 gr. drojdie uscată, o lingurită sare,  un ou, o lingură zahar.

Pentru umplutură:

400 gr. dovleac curățat, 4 linguri zahăr, 25 gr. unt,  un vârf de cuțit scortisoară.

Un ou pentru uns si câțiva miezi de nucă pentru codițe.

 Mod de preparare:

Mai întâi se pregătește umplutura de dovleac. Se rade dovleacul și se călește cu un cub de unt și cele patru linguri de zahăr, până se evaporă apa. Se lasă la răcit. Apoi se trece la prepararea aluatului.Se amestecă laptele acru cu uleiul și se încălzec foarte puțin pe foc moderat, maxim 30 de grade să aibă la final! Intr-un vas incăpător, se amestecă făina cu drojdia uscată, se face un crater în care se toarnă compoziția de lapte acru și ulei. Se adaugă apoi zahărul, oul, sarea ăi se frământă la grămadă fără niciun stres, vă asigur eu, după ce am facut acest lucru de zeci de ori, că aluatul acesta este nepretențios și iese de fiecare dată fără efort! Dacă vi se pare prea moale, mai adăugați maxim două linguri de făină, asta în cazul în care aveți făină prea pretențioasă, a mea e foarte cumsecade și iese la fix! :)  După frământare, se lasă la crescut intr-un loc călduț timp de 30/35 de minute. Se împarte apoi aluatul în bile mai mici, mai mari( depinde cât de mari doriți să iasă). Se aplatizează fiecare boț de aluat cu podul palmelor, dându-i-se o formă cât de cât rotundă și în fiecare disc format se așează o lingură de dovleac, se închide cercul dandu-i-se forma de sferă si se asează direct în tava, pe hartie de copt, cu partea unde s-au strâns mărginile aluatului în jos.  Se lasă la crescut incă 15 minute și apoi se ciupesc cu o foarfecă pe margine, pentru a crea forma de dovleac. Se apasă în centru cu degetul mic și i se pune o bucată de nucă drept codită, se pensulează cu ou bătut si gata, la cuptor 35 de minute! La câteva minute după ce le-am băgat în cuptor mirosea îmbietor în casă și am stat numai cu ochii pe ceas, așteptand să se coacă mai repede! Și s-au copt…

P1200234

Se poate cresta mai mult, dar eu nu m-am riscat, fiindca mi-era teamă, că va curge mândrețe de umplutură dovlecoasă! :) Dar dovlecii mei chiar au fost frumosi, parol!

P1200236Aspectul ca aspectul, dar gustul…Gustul e demn de  a-i incerca fara cel mai mic regret!

P1200244Vă spun poftă bună, cu promisiunea unei săptămâni mai mult decat dovlecoase! :)

Sursă:  http://www.cufarulcubucurii.wordpress.com

UN LINK DEOSEBIT: JURNAL TV DESPRE CREAȚIA MEA

JURNAL TV DESPRE CREAȚIA MEA

413

http://www.jurnaltv.md/ro/news/2014/11/9/isi-exprima-dragostea-de-tara-in-versuri-10073437

PUTIN LE FACE VINT PE POARTĂ…

PUTIN LE FACE VÎNT PE POARTĂ…

CU MARIA BOTNARU din Sărata Galbenă

După ce noul director al companiei „Apple”, Tim Cook a admis într-un editorial din „Bloomberg Businessweek” că e gay, Rusia a demontat un monument din Sankt Petersburg ridicat în cinstea lui Steve Jobs, fondatorul „Apple”. Monumentul în forma unui iPhone şi înalt de doi metri fusese ridicat în curtea unui colegiu din Sankt Petersburg, în ianuarie 2013, de grupul de companii „ZEFS”. Conformîndu-se unei legi care combate propaganda gay, „ZEFS” a dat un comunicat prin care a anunţat opinia publică despre demolarea monumentului „Apple” din curtea colegiului: „În Rusia, propaganda gay sau alte perversiuni sexuale printre minori, sunt interzise de lege, iar monumentul era „într-o zonă în care tinerii studenţi şi elevi aveau acces direct. După ce directorul Apple, Tim Cook a recunoscut în public că practică sodomia, monumentul a fost dat jos pentru a ne conforma legii federale ruseşti, protejând copiii de informaţii care promovează negarea valorilor familiale”, scrie comunicatul „ZEFS”. De o mie de ori, bravo! A nu se înţelege că sînt fan Putin, cum nu sînt nici fan Obama, dar lucrurile demne şi de moralitate creştină trebuie întotdeauna semnalate.

„Daţi-i interdicţie pe viaţă”!

Ţarul Vladimir Putin face istorie în sensul păstrării şi apărării valorilor morale şi tradiţionale, semnînd anul trecut o lege prin care se interzice „propaganda gay” printre minori, lege care a cauzat furie şi proteste în Occident, fără rezultat însă, în special în cadrul Olimpiadei de Iarnă din februarie, găzduită de Rusia la Soci. Mai mult, Vitalie Milonov, membru al Adunării Parlamentare din Sankt Petersburg, a cerut ca lui Tim Cook, directorul Apple, să i se interzică accesul în Rusia, după ce a recunoscut că este homosexual. „De ce să vină, ce-ar putea să ne aducă? Virusul Ebola, SIDA, gonoree? Toate au legături nevăzute acolo. Daţi-i interdicţie pe viaţă”, a spus politicianul rus. În replică, deviatul-sexual, care are nevoie urgent de tratament, a replicat: „Sunt mândru că sunt gay şi e unul dintre darurile cele mai de preţ de la Dumnezeu”. Înţelegeţi acum cît de dus cu pluta poate să fie un deviat-sexual dacă îl amestecă pe Dumnezeu în sodomia sa. Din nou, bravo lui Putin! Se pare că Ţarul l-a molipsit şi David Cameron, care a afirmat într-o conferinţă de presă că „pornografia virtuală degradează copilăria, iar în cele mai negre colţuri ale internetului se ascund lucruri care ne pun în pericol copiii”. („The Telegraph”). Într-o Europă excesiv de permisivă la capitolul sexualitate şi pornografie, după Rusia, Ucraina şi Islanda, Marea Britanie este a patra ţară europeană care interzice prin lege accesul tinerilor şi copiilor în zona pornografiei virtuale şi a propagandei gay. Bravo islandezilor! Bravo englezilor! Pentru că noi nu realizăm încă ce ne aşteaptă acceptînd din afară pîngărirea tradiţiei moral-creştine, stăm nemişcaţi cu pantalonii în vine şi cu poalele ridicate în faţa libertinajului occidental, iar ruşii şi ţările enunţate mai sus nu mai pot de măsurile dictate de oriunde şi le arată poarta neruşinaţilor.

Obama vorbeşte în somn cu Dumnezeu

În curtea lui Barak Hussein Obama, alt mare „prieten” al omenirii, victoria republicanilor în alegerile parţiale anunţă doi ani dificili pentru el şi partidul său, care poate fi orice, numai partid democrat, nu, avînd în vedere politica violentă a Americii în lume. Pierderea majorităţii democraţilor în Senat în favoarea republicanilor îl va obliga pe Hussein Obama să colaboreze cu opoziţia republicană, deşi mă îndoiesc. Ca să fie sigur că lucrurile vor ieşi conform planurilor sale de democratizare a ţărilor arabe cu rachete şi drone, Obama a autorizat suplimentarea trupelor din Irak care luptă împotriva grupării teroriste Statul Islamic, cu încă 1.500 de aşa-numiţi „consilieri militari” la Bagdad şi înfiinţarea de tabere de instrucţie, scrie Le Courrier International. Aceştia se adaugă celor peste 600 de consilieri militari americani şi 800 de soldaţi care asigură paza Ambasadei Statelor Unite din Bagdad. Mă rog, ştim noi ce pază asigură şi mă întreb, oare, dacă Irakul ar fi produs galoşi de gumă în loc de petrol, ar mai fi fost vreodată invadat de americani? Omenirea ştie că mai toţi preşedinţii americani au vorbit personal cu Dumnezeu, potrivit declaraţiilor lor. Probabil în şcolile de la ei copiii învaţă că civilizaţia s-a născut în Texas, iar scrierea a fost inventată de strămoşii lor. William McKinley a declarat în 1898 că într-o noapte, în timp ce se plimba pe culoarele Casei Albe a vorbit cu Dumnezeu şi a primit ordin de la El să ia în stăpînire Filipinele pentru a civiliza şi creştina populaţia de acolo. La mai mult de un secol, Bush asigura omenirea că Dumnezeu este de partea sa în cucerirea Irakului. La fel cum Reagan anunţa că Nicaragua este un pericol, Bush, plagiindu-l, a strigat că Irakul este un pericol. Obama, ocupat cu multiplele invazii, deşi vorbeşte şi el în somn cu Dumnezeu, a uitat să respecte tradiţia şi să ne informeze ce fel de democraţie i-a spus să trimită în ţările invadate. Aceeaşi democraţie pe care au instaurat-o în Republica Dominicană, în Haiti şi în Nicaragua? Deci, cine ucide pacea popoarelor?

Eduard Şevardnadze a refuzat invitaţia Washington-lui de a invada România

Înainte de distrugerea Iugoslaviei, în cărţile lor figura România. Ar trebui ca numele lui Eduard Şevardnadze să fie dat unui bulevard din Bucureşti sau unei instituţii de pace, pentru că el a refuzat invitaţia Washington-lui de a invada România, altfel am fi fost o Bosnie sau un Kosovo. Secretarul de stat american de la vremea loviturii de stat din ţara noastră, James Baker, îi ceruse lui Şevardnadze (pe atunci ministru de externe al U.R.S.S.) să invadeze România. Acesta a replicat: „Ce, aţi înnebunit, aţi preluat voi doctrina Brejnev?”. După lovitura de stat din decembrie 1989, cînd Baker a venit la Bucureşti, pe cine credeţi că a pupat întîiaşi dată? Pe agentul în sutană Laslo Tökes, licenţiat în ştiinţa trădării, azi, eminent instigator şi duşman al unităţii de neam. Cam aceştia ar fi prietenii omenirii, specializaţi în subjugarea statelor, prin acumularea de resurse cît mai egoist şi războinic cu putinţă. Prietenia lor e o reacţie sinceră la adresa nepăsării prin care omenirea a lăsat de prea multă vreme scara valorilor răsturnată. Ei au hotărît aprig şi intempestiv destinul unor popoare, îngenuncheate cu aberaţii gen libertate, terorism, dictatori, capitalism, privatizare, investitori, economie de piaţă, liberalizări… încît au devenit sclavii celor care au inventat şi au umflat sistemul bancar, inducînd idea că fără bănci şi fără sistemul financiar ticălos din care se hrănesc bogaţii lumii, omenirea se prăbuşeşte. Sistemul acesta clădit pe bani virtuali şi pe împrumuturi cu dobînzi de tip caritas la scară planetară este un imperialism mai periculos decît cele din istoria trecută, un imperialism care a impus statelor anumite guverne dispuse să-şi vîndă poporul. Dacă Hitler a invadat Polonia cu tancurile, astăzi, caracatiţele financiare de puteremondială cotropesc şi ucid.

Maria-Diana POPESCU

Sursă: http://www.art-emis.com

DEDICAȚIE POETICĂ: SUFLET DE ARTIST (În memoria lui Grigore Solomon)

SUFLET DE ARTIST
(În memoria lui Grigore Solomon)

Cu Maria Botnaru din Sărata Galbenă

 

 

 

 

                                   

 Un izvor de cultură tu ai spart pentru lume                                          Și un cântec etern e legat de-al tău nume,                                Generații de tineri au prins firul pornit,                                                  Azi lumina-i se-nalță, ca o rază-n zenit.

Virtuoz împlinit ai fost viața întreagă,
Iar trompeta, de mic, ai avut-o de dragă,
Magia ei ne-ngesuia fiorii deși sub piele
Și horele dezlănțuia cu notele-i rebele.

Un om, care-a ştiut a prețui
Cuvântul, gluma şi setea de-a trăi,
Un dirijor şi-un mentor cu sufletul deschis, 
Ai revărsat căldură din plinul lui, încins.

Atât de grijuliu, cu dragostea de tată,
Nerăsfățat părinte, (ce ghinion de soartă!)
Ai dat vlăstarilor altoi din sufletul durut
Şi-atâtea fiice şi feciori de cântec – ai crescut.

O urmă trainică-i fanfara din Sărata,
Iar Şcoala-ntemeiată-încoronează fapta,
O urmă sfântă-i casa-n vatra ce-ai iubit
Şi inimile, ce-n fiorii muzicii ai convertit.

Deşi, în lumea celor drepți, trecut,
Maestre, urmele mărețe le-ai făcut,
Cu pământenii mei memoria-ți cinstim                                                   Și muzica, de tine cultivată, o iubim. 

În satul drag, cu temelia înrădăcinată,
E Şcoala Muzicii, ce numele tău poartă,
Sărata Galbenă nu a uitat perfectul trompetist,
Un Om cu vână de plugar și sufletul sensibil, de artist!
23 octombrie 2014 Maria Botnaru

RELAȚIA, CĂSNICIA

Dacă nu se ajunge la cununie, înseamnă că dumnezeu e scos afară din ecuaţie.

coroane-taina-cununiei-Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult. Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.

- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?

- Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.

- Asa se nasc gelozia si posesivitatea?

- Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.

- Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?

- Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat. Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in cazul ca apare ceva mai ofertant.

- Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine…

- Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.

Extras din interviu cu Pr. Pantelimon de la Oașa,  Formula AS, nr. 973, anul 2011

Sursă:http://lupushor.wordpress.com

DEDICAȚIE POETICĂ: IMN SATULUI SĂRATA GALBENĂ

 IMN SATULUI  SĂRATA GALBENĂ

COLAJ SĂRATA GALBENĂ

 Cu vatra, înecată-n holde aurite,

Cu vii, livezi, ca ìn poveşti rodite,

Un brâu de codru coasta-ți ocroteşte,

Şi Domnul de tot răul te fereşte.

 

De un Holban, pe nume botezată,

Pe-un râuleț, Sărata, cu grijă aşezată,

Străbunii mei cu sânge ți-au sfințit moşia,

Ca să ne fii şi astăzi fala şi mândria!  

 

Din Stefan ştii a prospera în toate,

Popoare-înrudind ca-ntr-o cetate,

Rodeşte pacea-n hrinca de pe masă,

Aici și soarele-i egal în fiecare casă.

 

 Azi lauri porți pe frunte cu mândrie,

 Pământ mănos eşti cuibul hărniciei,

Peste lungi secole aprinsă duci făclie,

Sărata Galbenă – simbolul vredniciei!

 

Eşti viu izvor de simplitate omenească

Şi inimi pline de-armonie sufletească,

Ai gospodari ce ştiu și să muncească,

Şi hora românească – s-o-nvârtească.

 

Oriunde soarta mi-ar porni ispită,

Revin la cuibul tău, ca pasărea, dorită

Şi nu mă satur de-a ta vatră însorită,

Sărata Galbenă, de-a pururea iubită!

 

Sărata Galbenă-basarabeană glie,

Ţărână sfăntă, falnică moşie,

Un fagure din sfânta latinie,

Sărata Galbenă, izvor de omenie,

Urci faima neamului în veşnicie!

10 octombrie 2014        Maria BOTNARU

DEDICAȚIE POETICĂ: SĂRATA GALBENĂ – SIMBOL DE ARMONIE

SĂRATA GALBENĂ – SIMBOL DE ARMONIE

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Mă macină dorul, astâmpăr nu are,

Acasă,-n SĂRATA… își cere-alinare,

Căci n-a mai aflat o unică, alta în lume,

Sărata Galbenă – încontestabilă minune!

 

Când veți vedea o oază de verde inundată

Și lanuri care dau în pârg cu spice-înrourate,

Un afluient, Sărata, ce, șerpuind, se-ndreaptă

Printre grădini și case-împărătești aliniate,

 

Nu vă opriți, să știți că n-ați greșit,

Când de uimire ochiul, fermecat, a ostenit

Și sufletul, fără să vrea, în freamăt a pornit,

În armonia din SĂRATA GALBENĂ-ați venit!

 

Legenda povestește de-un cioban Golban,

Ajuns cu turma de mioare pe mănosul lan

Și fascinat de apa lină  și verdea bogăție,

A botezat Sărata lui Holban a sa moșie.

 

Și Domnul a hărăzit locașul său aici să fie

În sat cu oameni harnici, un cuib de omenie,

Și pentru-a lor credință și dragostea de glie,

Norocul adunat să le aducă pace și-avuție.

 

Dar marele noroc al pământenilor de-aici

E un primar, un Ștefan dintre cei voinici,

Care-a știut să-îndrepte satul pe acea cărare,

Ce-i duce faima glorioasă-n lumea mare.

 

Mereu în frunte sunt: la muncă, la cântare,

La dans, „Arcușul” lor analogie-n țară  n-are,

Căci tot ce-i strămoșesc aici întinerește

Și tot ce-i românesc în vatra satului rodește!

 

Nu vei găsi în Basarabia o școală mai serioasă,

Cu un director, ce-a făcut din ea a cărții casă,

Un colectiv, ce de-a sa muncă nu se obosește

În a-nvăța, a educa și a iubi elevii – sufletește!

 

Aici părinții și copiii au respectul cuvenit,

Azilul de bătrâni le ține crezul monolit,

Iar grădinița, care-n ploi și soare nu-i pustie,

Vorbește despre dragoste fierbinte pe moșie.

 

Aici s-au întâlnit și  înrudit popoare,

Ce au aceleași scopuri și-aceeași sărbătoare,

Și cine e venit din plai străin nu se sfiește,

Învață a trăi și a iubi, ca băștinașii, românește.

 

 

Port rădăcini de soi din vatra asta strămoșească,

Mândrie port de cei ce-o fac să strălucească!

Deși-s purtată ca o frunză pe meleag străin,

Mi-e sufletul acasă, doar când la baștină revin.

 

Cine cuvântul meu îl pune la-ndoială,

Vino de Cuvioasa Parascheva, la hramul cu spoială

Și prinde-te cu consătenii mei în hora mare,

Și vei simți ce foc trăiește-n fiecare,

În clocotul din sânge fără-astâmpărare,

Ei știu din viață-a face mare sărbătoare!

 

 Plugari sau demnitari au suflete de pâine,

Un sat clădit pe dărnicia din țărâne,

Un sat-minune, vie și nepieritoare,

Ce pe-acest pământ, în armonia sufletească, n-are asemănare!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

9 octombrie 2014       Maria Botnaru

 

INTERVIU CU PROF. DR. ROMAN MORAR – ” DIABETUL NU E, PRACTIC, O BOALA ! “

INTERVIU CU PROF. DR. ROMAN MORAR – ” DIABETUL NU E, PRACTIC, O BOALA ! “  

“După trei luni de tratament natural, întreg pancreasul se reface!”

- D-le prof. Morar, aţi cercetat minuţios diabe­tul, iar tratamentul cu DIAVIT a salvat mii de bol­navi din ţara noastră. Care sunt concluziile ulti­me­lor dvs. studii?
- În ultimii ani, am făcut mulţi paşi noi în înţe­le­ge­rea acestei boli încă necunoscute de omul mo­dern. Eu am studiat diabetul încă din 1982, când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând iniţial diareea la ani­male, am văzut că ace­laşi tratament are succes şi la oameni. Numai că au înce­put să-mi scrie pacien­ţii: “Eu am avut diaree şi mi-a trecut, mă simt foarte bine, dar având şi diabet, observ că după trata­ment mi-a scă­zut glicemia şi văd mult mai bine. Ce să fac? Ce regim alimentar să ţin? Cum pot să beneficiez, în continuare, de aceste re­zul­­tate în boala dia­betică?”. Eu nu ştiam nimic despre diabet, nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea inabor­da­bilă. “Ce facem în continua­re?”, mă tot întrebau bol­navii. Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă par­te să afle informaţii des­pre un produs inventat de mine! Am luat din biblio­teci cărţile despre diabet şi am început un lung stu­diu… În toate scria că dia­betul este o boală incura­bilă. “Cum Dumnezeu să fie incura­bilă, dacă oame­nii spun că se simt bine?” – mă între­bam. Atunci am lă­sat cărţile şi am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie, am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez şi l-am între­bat: “Domnule, poţi îmbolnăvi animale de diabet?”. Mi-a răspuns: “Da, diabetul poate fi indus cu un anti­biotic puternic!”. În 2001, timp de un an, el a îmbol­năvit şi eu am tratat şobolani cu diabet. Şi le-am ur­mă­rit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar după trei luni, întreg pancreasul era refă­cut! Practic, în 2001, am descoperit şi brevetat produ­sul DIAVIT, cu care tra­tăm diabetul. Aşa cum scrie şi în cererea de înre­gis­trare, este “un produs medica­men­tos vegetal, destinat prevenirii şi tratării diabe­tului”. În 2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au desco­perit cam acelaşi lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am lucrat direct pe ani­male şi am văzut histologic ce se întâmplă. Ulterior, după reconfir­ma­rea interna­ţio­nală a posibilităţii de regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja sute de oa­meni în observaţie, ma­jo­ritatea salvaţi de la trata­mentul alopat!
 
 

“Omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii!”

- În acest timp, aţi elaborat şi un regim alimen­tar, care împreună cu tratamentul natural, ajută la refacerea completă a pancreasului…
- Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit… Mă tot întrebam de ce sunt atâtea boli la omul mo­dern. Modern şi bolnav! După cinci teze de doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară şi două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. Am pornit de la o observaţie: preotul, la înmormântare, zice în toate limbile: “Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce…”. Cum vine asta? Suntem din pământ? Vorbeşte preotul prostii? Nicidecum! De la naştere până la trecerea în nefiinţă, bunicii noştri mâncau numai roadele pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din păcate, omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii! Singur, nesilit de nimeni! În dorinţa lui de a face bine, face tot mai rău! Produsele chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi pre­lucrate! Ştiţi ce-i interesant? Se spune că omul se adap­tează, dar nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecţiunea întruchipată, nu poţi să-i aduci vreo modificare! Şi nu s-a schimbat deloc de când e pe pă­mânt! Dar progresul le ia oamenilor minţile! De dra­gul banului, se iscă fel de fel de conflicte şi răz­boaie, pentru că industria de armament aduce profi­turi uria­şe! La fel face şi industria de medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiştii lucrează să găseas­că noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferinţe produc, din cauza toxicităţii şi a efectelor secundare date de medicamentele chimice! De dragul banului, tre­buie să producă şi ei ceva! Socie­tatea “de consum” în care trăim este dis­truc­tivă pentru om! Otră­veşte lumea cu bună ştiinţă, singu­rul scop fiind pro­fitul!

“Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie”

Prof. dr. ROMAN MORAR:
Celulele pancreatice văzute la microscop, înainte si după tratamentul cu DIAVIT

 
Prof. dr. ROMAN MORAR:
 
 

- Atunci, ce ar trebui să facem? Să devenim vege­tarieni cu toţii?

- În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Insti­tutului Oncologic din Cluj şi nu erau copii cu cancer – nici de sto­mac, nici de colon! Acum, nu mai încap prin spi­tale! O adevărată tra­gedie la care asistăm nepăsători! Cum a ajuns ţara noastră fruntaşă în Europa la acci­dente vasculare, cancer şi obezitate? Avem cel mai fertil pământ, dar zace nelu­crat! Fructele, legumele şi zarzavaturile autoh­tone ne pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populaţia să le consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de vitamine şi săruri minerale din organism, iar ele au un rol esenţial în menţinerea elasticităţii vaselor sanguine şi în buna funcţionare a organismului!
Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operaţii pe cord şi am întrebat-o: “Câte fructe mâncaţi dvs. zil­nic?”. “Nu mănânc deloc”. “Păi, cine vreţi să vă ţină cordul sănătos, dacă nu mâncaţi fructe?” În mediul rural, părinţii şi bunicii noştri adunau fructele de sezon şi le mâncau! Fără fructe în alimentaţie, va­sele de sânge îşi pierd elasticitatea, ne creşte tensiu­nea arterială, apoi vasele mici se sparg în creier, ochi, cord, rinichi, extremităţi, în organele sexuale şi ficat… acestea fiind cele mai vascularizate organe din orga­nism! Exact acele organele unde apar şi “efectele se­cundare” ale diabetului! Trebuie să ne “trezim” şi să ne întoarcem la agricultura tradiţională, care ne poate salva, dacă vrem să fim o naţie sănătoasă.

“Cine nu consumă vitamine şi săruri minerale naturale sigur ajunge bolnav!”

- Să înţelegem că fructele dulci pot ameliora efectele diabetului?

- Bineînţeles! Dar schimbarea alimentaţiei, după ani întregi în care ne-am hrănit cu chimicale indus­triale, nu ne va vindeca pancreasul. Se impune şi un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a îmbunătăţi starea de sănătate a unui om. Dar în cărţi scrie că diabetul este boală incurabilă! Eu nu pot să cred şi să înţeleg asta, exceptându-i pe oamenii care “trăiesc pentru a mânca” şi atât!
Eu am introdus obligatoriu în dieta diabetică fruc­tele dulci: strugurii, merele, prunele, perele, bananele etc., indiferent cât sunt de dulci (deocamdată, nu sunt făcute de om!) – cel puţin 0,5 kg zilnic şi tot atâtea salate de crudităţi şi de zarzavaturi, unde pe primul loc sunt cruciferele (varza cu familia ei). Apropo de salatele de crudităţi: aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, şi probabil tot atâţia merg în Turcia. Se bronzează şi vin acasă fericiţi! Dar oare niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de crudităţi? Nu suntem deloc recep­tivi la normalitate şi nu copiem obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele şi sărurile minerale le luăm doar din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge bolnav!
- Referitor la medicamentele antidiabetice mo­derne, aţi sesizat efecte terapeutice notabile în trata­mentul diabeticilor?
- În 1997, s-a tradus în limba română o carte im­por­tantă, care se scrie poate o dată la 20 de ani: “Fi­zio­logia umană şi mecanismele bolilor”, de Ar­thur G. Guyton (S.U.A.), Editura Amaltea, Bucu­reşti. În capi­tolul de tratament al diabetului se abordează tera­pia cu insulină, dieta în diabet, legătura dintre diabet şi obezitate. Se menţionează că “boala poate fi con­tro­lată prin simpla scădere ponderală”, că relaţia din­tre tratament şi arterioscleroză este o anomalie a me­ta­bolismului lipidic şi, practic, se încheie cu coma dia­betică. Nu scrie nimic despre diabet de tip I şi diabet de tip II. De fapt, sugerează că există doar diabet şi atât! Tratamentul se face diferit – cu insulină la copii şi tineret, cu tablete la adulţi şi vârstnici, iar în ultima fază, se apelează tot la insulină! Dar şi tra­tamentul cu insulină ridică probleme! Ştiţi ce se în­tâm­plă? Există trei tipuri de insulină: insulină ra­pidă – care iese din organism în 6-8 ore, insulină len­tă – care se elimină din organism în 18-20 de ore şi Lantus – care ajunge în 3 ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo (aceasta se foloseşte cel mai mult, mai ales la copii). Nu-i deloc normal, fiind­că organis­mul nu trebuie “scăldat” în insulină. La un om nor­mal, care mănâncă de trei ori pe zi, insulina este acti­vă în organism maximum 2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalţi hormoni? Intră în concediu de odihnă? Ne­norocirea este că acest Lantus, după 24 de ore, e tot în organismul bolnavului, care îşi face o altă injecţie, că aşa i-a recomandat medicul. Ziua urmă­toare la fel, şi tot aşa, insulina se cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât supravieţuieşte omul în felul acesta?
 
 
În boala diabetică există şi perioade în care orga­nis­mul îşi revine de la sine (aşa-zisa remisiune), când glicemia se stabilizează la valoarea normală sau este aproape de normal. Dar în cărţile de medicină scrie aşa: “În timpul remisiunii, este important să nu se oprească administrarea insulinei”. Cum vine asta? Mai departe, scrie aşa: “Ţinta terapeutică în remi­siu­ne este păstrarea funcţiei celulelor beta pancrea­tice”. Cum păstrăm funcţia lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim tratamentul cu insu­lină? Aflăm că insulina “protejează”, şi pancrea­sul are ne­voie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pan­creasul să producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreo­dată, pentru că un organ nefolosit îşi pierde func­ţia! Nu sunt împăcat cu această abordare şi mă deran­jează foarte mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situaţii în care copiii fac hipo­gli­cemie – mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!

“Nimeni nu-i profet în ţara lui!”…

- Ce înseamnă acest lucru? Că tratamentul dia­betului este greşit?

- Vă spuneam că în cărţile de medicină scrie că diabetul este o boală incurabilă… Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete, tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieţii bolnavi, pentru că Metformina (substanţă larg folosită la noi în ţară, în Agenda Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcţia renală, funcţia hepatică şi provoacă greaţă, vărsături, dureri ab­dominale, flatulenţă, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i şi hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i faci altceva! Îl termini! Toate celelalte substanţe folosite în diabet sunt cam pe acelaşi calapod; doar numele-i schimbat! Sunt şi medicamente foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia, cu 28 de comprimate, şi conţine pioglitazonă – o substanţă despre care se ştie că agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulţi diabetici îl folosesc, totuşi! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul care se apropie cât de cât de normal…


- Pe ce vă bazaţi afirmaţiile?

- În primul rând, pe cercetările experimentale prin care am demonstrat – încă din 2001! – că insulele Lan­gerhans din pancreas şi celulele care îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci teze de doctorat care au avut ca temă su­biecte din diabetul experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în “Handbook of Type 1 Dia­betes – Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment”, New York (2010) – pag. 491-501, ca noutate abso­lută! De asemenea, ne bazăm pe experienţele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din 1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIA­ROM-ului pe purcei, pe miei şi pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea acestei boli, prin schim­barea completă a regimului ali­men­tar şi inter­zicerea alimentelor “industriale”. Nu în ultimul rând, îmi sprijin afirmaţiile pe rezul­tatele obţinute de miile de oameni de toate vârstele cărora, dacă respec­tă indi­caţiile şi urmează tratamen­tul natural, li se refac celu­lele pan­creasului şi se simt foarte bine.
- D-le profesor, sunt foarte inte­resante obser­vaţiile dvs. ştiinţifice, dar cred că vă veţi pune “în cap” toţi medicii care tratează dia­betul!
- Ştiu, dar pot să trăiesc cu gândul acesta. Ştiţi vor­ba aceea: “Nimeni nu-i profet în ţara lui!”… Me­dicina alopată ar trebui să aibă o altă abordare: să prevină apariţia acestei boli, nu să-i trateze efectele cu substanţe chimice, care pe de o parte “repară” cât de cât, dar pe alte zeci de căi mai mult strică echi­librul organismului.
 
 

“Dacă glicemia este ridicată, nu înseamnă că ai diabet!”

- Nouă, oamenilor “moderni”, în ce situaţii ne creşte glicemia?

- Stresul de zi cu zi, de la şcoală sau de la serviciu, ne creşte glicemia. Consumul de dulciuri industriale la copii, vaccinurile, anticoncepţionalele, tratamen­tele cu corticoizi şi multe altele sunt surse de creştere a glicemiei! Lipsa mişcării, dar şi banala febră ne mă­reşte glicemia! Din păcate, am acumulat multe obi­ceiuri proaste! Eu le dau oamenilor două pagini pe care sunt scrise toate substanţele şi obiceiurile care mă­resc glicemia. Dintre ele, cel mai periculos este să mâncăm seara târziu sau noaptea – obicei prost, do­bândit de tot poporul, după ce s-a “obosit” toată ziua la televizor. Pe părinţii noştri îi oboseau sapa şi coasa, dar mâncau dimineaţa bine, că plecau la hotar. Acum, cine mai mănâncă dimineaţa? Toţi merg direct la serviciu! Ajunge omul seara acasă, pe la ora 21, şi abia atunci mănâncă! Când merge la medic, îl găseşte cu glicemie crescută… Mâine, poimâine la fel, şi tot aşa… până ajunge la diabet!
A venit o doamnă nevăzătoare la mine… Avea am­putate laba piciorului drept şi degetul mare de la pi­ciorul stâng. Picior diabetic, din cauza unor glicemii foarte mari… Am întrebat-o: “De când aveţi diabet?” “Din ’80”. “Şi cu ce v-aţi tratat?” “Cu antidiabetice orale.” “La ce oră mâncaţi seara?” “Pe la 21-22. Dar de ce mă întrebaţi? Nu m-a întrebat nimeni asta!”. Deci ea şi-a tratat glicemia, dar, din păcate, necores­punzător şi mult prea târziu, pentru a-şi păstra vede­rea şi picioarele…
Glicemia poate creşte dintr-o mie de cauze. Dar nu înseamnă că ai diabet, dacă glicemia este ridicată! La fel se întâmplă cu adrenalina: face cineva un acci­dent de maşină şi trei zile are glicemia mare. Dacă-l vede un medic şi-i face analize, gata – zice că are dia­bet! Nu-i deloc aşa! Sedentarismul, stresul, adrena­lina, spitalizarea, tratamentele cu cortizon şi corti­coizi, intervenţiile chirurgicale măresc glicemia. La unele vaccinuri, reacţia firească postvaccinală este febra, iar temperatura crescută măreşte glicemia. Orice stres al organismului creşte glicemia! Consta­tăm variaţii ale glicemiei timp de trei zile şi-i spunem omului că are diabet? Aşa abordăm noi diabetul?

“Omul modern trebuie să fie bolnav? Atunci, unde e progresul?”

- Cifrele statistice sunt alarmante: există peste 1.500.000 de români diabetici. Se va putea preveni în viitor această maladie?

- Nouă ne lipseşte educaţia, care trebuie începută cu copiii de la grădiniţă: ei ar trebui să cunoască toate fructele şi să le consume conştient, să ştie că sunt bune pentru sănătate! Educaţia în sănătate ar trebui in­trodusă în şcoli şi licee, astfel încât tineretul să conştientizeze beneficiile alimentaţiei sănătoase şi ale unui stil de viaţă cât mai apropiat de natură, iar viitoarele mame să afle că în timpul sarcinii trebuie să consume fructe şi legume crude, dacă vor să aibă un copil sănătos! Poate astfel tinerii vor renunţa la fast-food şi la alimentele industriale, care conţin foarte multe chimicale. Dacă aş putea, aş impune obliga­tivitatea ca pe toate mesele din restaurante şi cantine să fie fructe!
Industria alimentară moder­nă permite folosirea a peste 3000 de aditivi alimentari, în procesul de preparare a alimentelor – substanţe chimice considerate nedăunătoare pentru organismul uman. Oare chiar aşa stau lucrurile? Aditivii alimentari, co­loranţii, îndulcitorii, pigmenţii, aro­mele artificiale, ni­tra­ţii, nitriţii, con­servanţii, acidi­fianţii, emulsi­fi­cato­rii care menţin consistenţa pro­du­se­lor, agenţii de coacere, de îngro­şare, de înălbire, de afânare etc. pătrund în organism prin alimente preambalate şi uşor de preparat. Dar ce face ficatul nostru, suprasolicitat şi “obli­gat” să prelu­creze aceste substanţe chi­mice, din­tre care multe au poten­ţial cancerigen? Cum reac­ţio­nează organismul co­piilor mici, care au nevoie de vita­mine, proteine, mi­nerale şi enzime naturale pentru creştere şi dez­voltare armonioasă, dar care sunt “în­do­paţi” cu dul­ciuri in­dus­triale de la cele mai fragede vârste? Ce se întâmplă cu embrionul uman, care este “bombardat” cu chimi­calele din hrana viitoarei mă­mici? Practic, aceste substanţe le ingerăm direct; dar lista poate continua cu hormonii folosiţi în creşterea plantelor şi anima­lelor (ca stimulatori), cu hormonii folosiţi ca erbicide, care sunt absorbiţi “pasiv” de planta erbici­dată, ajung în cantităţi mi­nuscule în organismul fragil al bebe­lu­şilor şi se trans­formă în “disruptori” hormo­nali. Şi ne mai mirăm că se nasc copii autişti sau că devin supra­ponderali, hiperactivi ori au dificultăţi de concen­trare?…
Picătura de la streaşina casei cade pe beton şi, în timp, face o scobitură care se tot adânceşte. De ce? Pen­tru că perseverează! La fel se întâmplă cu chimi­calele din alimentaţie! Tot mai frecvent constatăm că omul “modern” şi “civilizat” face boli noi, necunos­cute generaţiilor anterioare, mai “necivilizate”! Omul modern trebuie să fie bolnav? Cunoştinţele acumulate trebuie să se răsfrângă negativ asupra sănătăţii noas­tre? Atunci, unde e progresul? Deschideţi televizorul sau radioul – în 5 minute eşti “vindecat” de 5 boli! Re­clame care îţi induc ideea că, pentru orice afecţiu­ne, medicina modernă are deja o soluţie! Însă aceste reclame nu vând altceva decât false speranţe! Abia când ajunge omul la boală îşi dă seama că nu-i chiar aşa uşor să se vindece!… Eu nu mă mir când aud că un tânăr sportiv, un student sau un elev “cade” pe stadion sau pe drum, răpus de accident vascular cere­bral! Sunteţi ziarişti: faceţi anchete în şcoli, în clubu­rile sportive, printre tineri, în general. Veţi rămâne uimiţi să aflaţi că ei au înlocuit de multă vreme stru­gurii, merele, perele sau prunele, cu energizante, al­cool şi sucuri industriale! Faceţi anchete şi printre studenţii de la Medicină! O să vă speriaţi să vedeţi cine va ajunge să ne trateze în viitor!
Părinţii nu mai răzbesc cu munca, bunicii nu mai sunt ascultaţi! Tinerii “învaţă” de pe internet şi cred că ştiu totul! Sunt ziare în care, periodic, sunt abor­date probleme de sănătate – lucru lăudabil, dar nimeni nu spune că baza sănătăţii individuale a întregii na­ţiuni începe cu profilaxia! Ar trebui mobili­zaţi toţi factorii implicaţi în educaţia sănătoasă a ţării, impli­caţi şi viitorii părinţi pentru nou născuţi! Copiii de la grădiniţă, şcolarii şi studenţii ar trebui să aibă cursuri speciale de alimentaţie sănătoasă. Educatorii, profe­sorii, medicii de familie şi familia trebuie să pună ac­cent pe importanţa alimentaţiei sănătoase, pentru că un obicei deprins în copilărie se păstrează în timp, de­vine un mod de viaţă! Ce se înţelege prin alimentaţie sănătoasă? Hrană naturală, obţinută din lucratul pă­mântului: legume, fructe, zarzavaturi, ce­reale pen­tru consum şi pentru hrana animalelor, care ne asigură carnea, laptele, ouăle etc.

Al doilea lucru extrem de important în menţinerea sănătăţii este mişcarea. În şcoli, orele de educaţie fizică şi sport sunt bagatelizate, copiii aduc scutiri medicale obţinute fraudulos de părinţi, în ideea că astfel vor avea timp să se pregătească mai mult la alte obiecte de studiu, considerate mai importante. Însă un copil obez, ruşinat de propriul aspect şi cu multi­ple probleme de sănătate rezultate din excesul pon­deral nu va ajunge niciodată “olimpic”!

Aţi observat că nici nu mai avem de unde alege sportivi? Pe vremuri, în orice sat era un teren de sport, se făceau competiţii între clase, sate, comune, oraşe etc. Sportul avea rolul şi importanţa lui, în pri­mul rând pentru sănătate. Treptat, ne-am “lenevit”. Co­­piii sunt “ocupaţi” cu internetul şi televizorul, adul­­ţii cu lenea. Oamenii de vârsta a treia greşesc şi ei: “Dacă m-am pensionat, nu mai fac nimic! Mă odihnesc, după o via­ţă de muncă!”. Şi chiar nu mai fac ni­mic! Vegetează în faţa televizorului! Ob­servaţi o familie de pensionari: foarte repede, soţul se îmbol­năveşte, face o pe­ri­oadă tratamente şi “se duce”! Diabetul, obezitatea, accidentul vascular îl ucid. Pen­tru că deodată devine sedentar! Soţia face aprovi­zionarea zilnică, face curăţe­nie, spală, duce gunoiul… El doar “stă”. Şi “ajunge” bine!
 
 

- Din relatările cititorilor noştri, ştim că rezul­tatele tratamentului dvs. sunt peste aşteptări… Este de ajuns o astfel de cură naturală pentru a controla dia­betul?

- V-am explicat că nu am vrut să mă ocup de diabet. Am fost “obligat” de reacţia oa­menilor! Prac­tic, a fost o întâmplare care m-a făcut să studiez dia­betul sistematic. M-a intere­sat cu ce pot să scad gli­cemia şi cu ce pot să “repar” pancreasul. Elaborasem dieta antidiabe­tică, aveam deja Eridiarom-ul şi lu­cram la un nou produs din cătină. M-am întrebat: “Ce-ar fi să com­bin cele două produse?”. Aşa am ajuns la Diavit… Ex­perienţele făcute ulterior pe animale mi-au dau si­gu­ranţă. Am monitorizat apoi 50 de bolnavi volun­tari, trataţi cu Diavit, după şase luni de la întreruperea oricărui tratament antidiabetic. Le-am cerut pacienţi­lor să-şi determine insulinemia şi peptidul C – para­metri relevanţi pentru diabet. Toţi aveau rezultate ex­celente! Până şi leziunile retiniene se amelioraseră simţitor!

“Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut «perfecţiunea»!”

- Practic, cu DIAVIT şi regim alimentar se tratează concomitent şi boala diabetică, şi afecţiu­nile asociate cauzate de aceasta?
Prof. dr. ROMAN MORAR:
- Diabetul nu este, practic, o boală! După atâţia ani de cercetare şi mii de bolnavi “trataţi” doar cu die­tă şi cu Diavit, am ajuns la concluzia că, mai de­grabă, este rezultatul unei alimentaţii dezastruoase! Sunt afectaţi de hiperglicemie o groază de oameni, iar urmările sunt catastrofale: amputaţii, orbire, obe­zi­tate, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni asociate! Am salvat sute de oameni de la amputaţii, cu toate că erau într-o stare destul de gravă! Alţii au scăpat de orbire! După tratament, retina îşi revine la normal, pentru că se reface elasticitatea vaselor şi edemele se retrag, deci nu este vorba de o leziune în ochi! Într-o teză de doctorat, am abordat “ochiul în diabetul ex­pe­rimental” şi am multe date interesante, unele în con­tradicţie cu tratamentele oftalmologice care se fac astăzi.

- La final, aveţi vreun sfat pentru cititorii noştri?

- Să fie înţelepţi şi să-şi educe sănătos copiii. Dar mai ales să fie atenţi la alimentaţie, pentru că de aici ni se trage toată nenorocirea! Pe lungul drum al in­dustrializării şi al vieţii “moderne”, am devenit din ce în ce mai sensibili la factorii externi, pentru că sistemul imunitar, care ar trebui să se ocupe de buna funcţionare a organismului, a fost ani la rând bom­bardat cu substanţe toxice din alimentaţie şi mediul înconju­rător, care l-au slăbit în timp şi i-au afectat rolul bine determinat. Ne luptăm cu atâtea boli auto­imune, cu alergii greu de tratat, pentru că “paznicul” organis­mului este “otrăvit” şi nu mai ştie ce să facă atunci când ne confruntăm cu infecţii, boli sau func­ţionarea deficitară a unor organe şi sisteme. Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut “per­fecţiunea”! Măcar de-am avea “mintea românului cea de pe urmă”, să ne întoarcem la natură şi la hrana sănătoa­să, care ne pot salva de la dezastrul bolilor ce ne copleşesc!
 
 
Sursă preluare: http://fiituinsutimaa.wordpress.com

Secolul american se termină, începe cel al Pacificului

Secolul american se termină, începe cel al Pacificului

Hong-Kong, art-emis

MARIA DIANA POPESCU

Nu e dificil de înţeles cine se află la originea „revoluţiei umbrelelor” din Hong Kong! Presa pro-Beijing vorbeşte de legături ale manifestanţilor cu guvernul S.U.A., acuză C.I.A.-ul că s-a infiltrat în şcolile din Hong Kong şi sugerează că Marea Britanie a plasat agenţi ai serviciilor secrete în structurile de conducere ale marii metropole chineze. Ziarul „Wen Wei Po”, favorabil Beijing-ului, consemnează că liderul studenţilor, Joshua Wong, în vîrsta de 17 ani, s-a întîlnit frecvent cu membrii Ambasadei S.U.A. din Hong Kong şi a primit donaţii de la americani. Cum era politicos, Wong a negat acuzaţiile, deşi vorbim de o copită dată Chinei, ca semn că n-are voie să depăşească economia americană. China îi stă în coaste Americii de mult timp, ca adversar de temut, dar unchiul Sam nu recunoaşte public. Preluînd o ştire a televiziunii publice „Rossiya 24”, „The Telelgraf” relatează că protestele din Hong Kong au fost organizate de S.U.A şi Marea Britanie, liderii mişcării „Occupy Central fiind special pregătiţi de serviciile secrete americane, iar tactica protestatarilor din Hong Kong reproduce scenariul revoluţiilor portocalii, de fapt lovituri de stat, care au demis guvernele din Georgia, Kargâzstan şi Ucraina.” Experţii consideră că şi Marea Britanie se află în spatele protestelor din Hong Kong, din cauză că îşi pierde beneficiile economice pe care companiile britanice le-au avut după retrocedarea coloniei, Chinei. Fosta colonie britanică Xianggang, devenită azi centru global de afaceri, traversează cea mai gravă criză politică de cînd insula a fost retrocedată Chinei, în 1997. Manifestanţii cer libertăţi precum votul universal deplin şi demisia şefului Executivului, Leung Chun-ying, perceput drept marionetă a Beijingului, solicitări pe care Beijingul refuză să le accepte, relatează A.F.P. Vrem sau nu, nu putem ignora realitatea: Hong Kong-ul este parte componentă a Republicii Populare Chineze, iar imixtiunile străine în treburile altui stat independent nu se încadrează în canoanele democraţiei.

Europa a devenit un mega-şop pentru China

The Guardian anunţă că S.U.A. sînt pe cale să piardă statutul de cea mai puternică economie a lumii, pe care-l deţine de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. „Se­co­lul american se termină, iar cel al Pacificului începe”, consemnează „The Economist”, sub titlul „Încoronarea dragonului”: „Până în 1890 China a fost cea mai mare economie din lume, cînd a fost detronată de S.U.A., dar până la sfîrşitul anului China îşi va recuceri coroana”. Potrivit Băncii Mondiale, China a devenit cea mai mare econo­mie a lumii, în perioada 1979 – 2014 avînd cea mai mare dezvoltare economică din istoria omenirii. China şi-a modernizat economia cu tehnologie din Germania şi Franţa, iar forţa de muncă este hrănită cu cereale şi carne de porc din România, ceea ce indică faptul că Europa a devenit un mega-şop pentru China. În următorii 10-20 de ani polul economiei mondiale se va muta în Asia. Comparativ cu ţara noastră, unde, începînd cu anul 1990, economia a fost pusă pe butuci de o clasă politică coruptă, vîndută intereselor străine şi dezinteresată de soarta naţiunii române. Trei milioane de români care ar fi putut contribui la dezvoltarea Ţării au emigrat pentru un loc de muncă decent remunerat. Aşadar, vedem vreo legătură între protestele din Hong Kong şi S.UA.? Cum să nu! Foarte curînd China va pune capăt unui secol de dominaţie americană şi va deposeda S.U.A de statutul de cea mai mare economie a lumii, pentru că, S.U.A., din punct de vedere economic, financiar şi politic, a dat aproape totul peste cap în lume, sau în mare parte a scăpat lucrurile de sub controlul de poliţist mondial. 

Propaganda cu democraţia nu mai rezistă mult

În America s-a făcut democraţie şi cu munca chinezilor, care trăiesc ca vai de ei şi cu petrolul scos din Irak, după ce le-a „injectat” irakienilor doza de democraţia forţată. China este astăzi fabricantul şef al lumii, datorită vesticilor şi americanilor care şi-au mutat tehnologia la ei, în ograda Fluviului Yangtze sau Chang Jiang. Oricine poate observa cu uşurinţă avansul de civilizaţie, de educaţie industrială şi modernitate al Asiei faţă de Occident. Propaganda cu democraţia nu va mai rezista mult nici în America. Sistemul scoate fum negru pe ţeava de eşapament, are scurgeri mari de ulei şi are nevoie de reparaţii capitale. Într-o economie falsă, susţinută de tiparniţele de dolari, S.U.A. nu prea mai produc mare lucru, tocmai de aceea trece prin cea mai profundă criză de politică internaţională, economică şi militară din toată istoria sa. Deşi S.U.A. mai deţine încă supremaţia militară în lume, echilibrul fragil între S.U.A şi restul statelor s-a rupt în favoarea celor din urmă. Constituirea U.E. a creat pentru America o problemă de concurenţă serioasă, iar evoluţia Chinei din punct de vedere financiar, economic, militar şi social a devenit extrem de deranjantă. Ar fi o greşeală ca S.U.A să creadă că China e Siria, Irak, Afganistan sau Libia. În momentul de faţă, S.U.A. mai aruncă zaruri prin Ucraina, România, Albania, Kosovo. Restul statelor nu mai dau credibilitate americanilor. Între timp, vremurile cu ororile sale tind să-i dea dreptate Sf. Ioan, care profeţea că omenirea se va întoarce cu sus-ul în jos, iar oamenii îşi vor dori pieirea, în locul trăirii atîtor tragedii. Cetăţile Sodoma şi Gomora s-au înmulţit, cămătarii, corupţii şi bogătaşii schizofrenici fac legea, iar cei care conduc Omenirea nu mai sînt oameni. Ne impresionează mai degrabă „omenia” unui cîine, luînd în considerare animalitatea celor de la Putere.

O nouă armă americană cu laser capabilă să prăjească burgerii de trei ori mai repede

S.U.A cere dezarmare tuturor statelor lumii, dar se înarmează în ritm galopant. În numele dezarmării nucleare a altor ţări, S.U.A au comis mult mai multe agresiuni decît toate grupările teroriste rebele la un loc. De şaizeci de ani încoace S.U.A. invadează statele care le fac concurenţă şi le bombardează pe cele ale căror bogăţii şi resurse naturale nu-i lasă să doarmă. Publicaţia „Livescience” scrie că, o armă cu laser extrem de performantă, denumită High Energy Laser Mobile Demonstrator (HEL MD), capabilă să doboare drone sau alte obiecte într-o clipă, numai bună de prăjit burgerii de trei ori mai repede, va intra curînd în dotarea armatei S.U.A.. Conform „Office of Naval Research” şi companiei Boieng, care lucrează la finalizarea ei, arma, dotată cu un laser în stare solidă ce dezvoltă o putere variind între 10 şi 30 kw, şi un sistem radar montat deasupra unui camion greu, este precisă şi rapidă şi poate doborî ţintele în diferite medii. Un test recent arată că arma a reuşit să doboare 150 de drone, rachete şi alte ţinte mai mici, demonstraţia celor de la Boieng fiind preludiul performanţei finale. În luna august a acestui an, Office of Naval Research a acordat companiei Raytheon un contract de 11 miloane de dolari pentru a construi arme laser montabile pe vehicule. Arma celor de la Raytheon va avea 25 de kw. Publicaţia „Livescience” face publicitate americanilor, doar, doar or crăpa ruşii de ciudă! Sînt convinsă că şi Rusia are suficiente arme performante, numai că nu-şi fac reclamă.

Americanii au survolat ilegal Marea Chinei de Sud

Dacă zestrea militară americană e atît de performantă, atunci cum se face că, un avion chinez a interceptat o patrulă aeriană americană în Marea Chinei de Sud? Potrivit „Busines Insider”, armata americană a declarat că planul său de zbor de patrulare de rutină s-a desfăşurat în spaţiul aerian internaţional. Armata chineză susţine că survolul s-a desfăşurat în spaţiul lor aerian şi că Statele Unite trebuie să înceteze efectuarea de misiuni de supraveghere atît de aproape de teritoriul său. Cert este că lupta pentru putere dintre China şi S.U.A. a devenit aprigă. Economia Chinei a depăşit demult pe cea a S.U.A., iar interceptarea avionului american în spaţiul aerian chinezesc este semnalul unei schimbări geopolitice care a obligat S.U.A. să împartă scena mondială cu superputerea din Asia de Est. În America, doar 35%  din populaţie are un punct de vedere favorabil despre poporul chinez. Dar cum rămîne cu restul lumii? Cum rămîne cu I.S.I.S., creat tot de anarhiştii occidentali, acum ademeniţi în maşina de tocat a grupării teroriste? Probabil, în acest mod se realizează deratizarea democraţiei vestice!  MARIA DIANA POPESCU                                                                                                                 Sursa. http://www.art-emis.ro

DEDICAȚII POETICE: ODĂ PROFESORILOR

 ODĂ PROFESORILOR

imensitatea  iubirii cu maria botnaru

Pe-acest plai mioritic toamna este stăpână,

Crizanteme și astre ne zâmbesc în grădină,

Râd ciorchinele-n vii cu dulceață în poală,

Clopoțelul încins cheamă-n grabă elevii la școală…

 

 Iarăși pragul de piatră va-ndura mici păcate

Și o bancă, aproape un an, îi va ține în spate,

Iarăși tabla, neatinsă, vara-întreagă, de-o mână,

Lucitoare, ca lacul, un  „remember” îngână.

 

Și miroase a proaspăt coridorul vopsit,

Sclipitor este albul, pe pereți zugrăvit,

Și te temi s-o atingi,

sticla-n geam  a-mbrăcat transparența,

Ca un leagăn de vis, școala, astăzi, le șterge absența…

 

Un tărâm ce așteaptă…  spre trecut deschizându-ne ușă,

Amintiri, ani de școală, fugari, ne țin strâns, în cătușă,

Altfel vârsta-și măsoară o clădire de școală,

Cât elevii-o inundă, ea renaște-n onor și spoială.

 

 

Nu-s puteri ce-ar strivi un lăcaș de știință,

Dacă fierbe în el, ca-n știubei, zumzet de cunoștință,

Nici ruinile vremii nu-i ating, largi, ușorii,

Căci pilonii, ce-o țin, sunt din cer hărăziți,

Niște vrednici  Manole, harnici, neobosiți,

Devotați, întru templul științei trudind,

Cu jertfire în toate, întru breaslă trăind, 

Cei ce știu a dormi pe mormane de cărți și caiete

Și iubirea de prunc ce le este o aprigă sete,

Într-o luptă cu verdele vieții zidind, PROFESORII!

 

Sfinți la suflet prin chinul menirii,

 Tineri și împliniți din izvorul iubirii,

Cu răbdarea zăpezilor albe de munte,

Cu-nțeleaptă lumină, sculptată pe frunte,

Cei ce duc generații spre izbânzi, spre victorii,  

Patrioții de grai și de neam, PROFESORII!

28 septembrie 2014  Maria BOTNARU