ŞCOALA VIEŢII


ȘCOALA VIEȚII

 

M-a învățat, cu-nțelepciune, soarta să fiu tare,

Să-mi placă și o dimineață fără soare,

O seară, chiar de vine fără a ta chemare,

Să o îmbrac în lauri  pentru clipa de visare.

 

Am înțeles ce e suspinul din copilul mic,

Am dezlegat secretul din pasul lui voinic

Și de rodesc ciulinii copți pe a mea cărare,

Alung tristețea în câmp, să o înec în floare.

 

În ruga mea nu plâng de o avară bogăție,

Ferice sunt la seceriș în lanul meu de poezie,

M-așteaptă, când revin, cumintele meu prag

Și o liniște din bluz posac, cu care mă împac…

 

Și când ploaița bate-n geam să mă distreze,

Și luna vine cu sclipirea să mă încurajeze,

Cu aripa ta de dor, călduță,  mă învelesc…

Sunt fericită că te am și te iubesc…

24  iunie 2012    Maria Botnaru

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ATELIERE DE CREAŢIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s