VERSURI NOI: VIZITĂ LA BAȘTINĂ


   VIZITĂ  LA  BAȘTINĂ

Se-adună clipele-n decenii ce trec în secole 

Și doar eternitatea nu fuge prin miracole,

Venim din lut pe-al nostru bun pământ,

Să curgă prin noi sângele strămoșilor, cel sfânt.

Din traista vieții adun cu grijă din mărinimie,

Pășesc cu dor nebun o vizită-n copilărie

Și mă trezesc  micuță-n fânul nou cosit,

La poalele de codru  în liniște-învelit.

Acolo- mi este satul cu rude și-al meu frate

Ce duce pe-ai săi umeri povară cu dreptate,

Cu-acea recunoștință pentru ai mei părinți

Ce ne-au zidit din humă cu pacea de la sfinți.

Și-mi văd bunelul harnic, cu coasa prin imaș,

Fără răgaz  de masă și forță de uriaș,

Și eu cu frățiorul,  căutând prin ierbi o plantă

Ce ar putea-n amezi cu somnul să-l răzbată.

Aștept să iasă maica cu zâmbetul de-o viață

Și, cu căldura pâinii, să mă aburce-n brațe,

Și tatăl, cu lumina-i furată din senin,

Cu chip de sfânt,  trecut prin viață și destin.

Adun miros de cimbru și verde busuioc,

Ca să mă simt acasă în leagă-n cu noroc.

Din colț de amintire mă prinde, cu nesaț,

Copilăria-mi dulce cu ochii înrourați

Și vrea să mă îmbie,  s-alerg prin albe flori,

Dar mă oprește glasul celui mai mic fecior

Și-atunci îi zic din taina mea de șoaptă: „Te știu

Și voi veni alături, ca să fiu, într-un amurg târziu,

Când va zbura din brațe al meu fiu!

până atunci, iubito,  nu plânge,  fii senină,

Ești cea nevinovată și de minune plină!

Când scârțâie al vieții din griji amarul car,

Eu fug în gând prin tine ca un copil hoinar

Și mi se face cald, și sufletul ușor,

De parcă-aș cere păsării înaltul ei din zbor…”

 

 

E mult prea scurtă ziua de vizită-n trecut,

Mă uit la casa mută,  ce  nu vrea să mă duc,

Din brațele de gazdă prin ceața de-nserare,

Ea mă petrece tristă în lunga mea cărare

Și-aud plăcute vorbe, trimise-n zbor la spate,

Ce le rostește tata prin glasul său din frate:

„Să vii mai des pe-acasă, o! dulce surioară,

Te așteptăm cu sfinții s-apari pe ulicioară,

Din pozele-aranjate, te cheamă mama, tata,

Copilăria dulce te plânge întristată…”

 

 

Și sufletul din mine se scurge în plăcere,

Și prind o rădăcină la colțul casei mele,

Și din a mea iubire voi crește-aici ca pom – 

Rămân o amintire din partea mea ca om…

august 2011      Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: VIZITĂ LA BAȘTINĂ

  1. Kathya zice:

    Draga,Maria! Foarte frumos! Bravo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s