VERSURI: DE PATRIE


  DE    PATRIE

De Patrie vorbește lumea toată,

Din mic și mare, din fecior și tată,

Și acel care nu poartă versul scris,

Își duce dorul în lupta dintr-un vis.

Închin un vers, trudit de a mea mână,

Pentru această țară de pâine și lumină.

 

Ce-nseamnă pentru mine-un dor de țară ?

E struna ce mă cheamă-n primăvară,

E pâinea caldă, din copilărie, în casa mare,

Ce-o frământa mțicuța cu dragoste de zare,

Scăldată-n roua limpede, de floare.

E nucul ce mă legăna cu versul,

Șoptit printre frunzari de însuși Eminescu.

E poezia caldă din mâna lui Vieru,

Ce mă înalță să ajung cu ochii cerul.

Cu acest grai venit-am eu pe lume

Și am aflat cum sună al meu nume,

Mi-au altoit-o bunii mei părinți

Cu satul meu de rude, înfrățiți.

De când am prins a merge copăcel,

Aripile-mi creșteau din grai matern.

Erau alături, și, sfătoși, bunicii mei,

Își iubeau Patria de mici copii și ei,

Și-n zile sfinte, de învieri, de Paști,

Se închinau smeriți țărânei dragi.

 

Azi am copii și am o țară,

Un nai doinește-n fapt de seară,

Sunt o viță-de-vie și cu al meu butuc

Mă prind cu rădăcina în al gliei suc,

Iar ramura o întind peste zăplazul nalt,

S-admire, cu mândrie, al meu meleag,

Pe care-l am de cel mai mare drag!

 21 august 2011  Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s