VERSURI NOI: EVADARE ÎN COPILĂRIE


EVADARE ÎN COPILĂRIE

 

Cu pânze albe, prin orizonturi prea îndepărtate,

Ați hărțuit în astă noapte, viselor celeste,

Și, fără milă, prin amintiri cam fragede,

Deslănțuitu-v-ați, purtându-mă-n poveste.

 

Și am hoinărit ca un copil prin ploile astrale,

Am alergat desculț să prind făpturile bizare

Și erau mama, tata, și frații mei, haiducii,

Și sora mea își legăna cu gingășie pruncii.

 

Și am văzut căsuța, scăldată-n ploi cu soare,

Și-un pârăiaș cotea s-ajungă mal de mare,

Și am scâldat în micul val aducerile-aminte,

Și mă furau cărările-n țărâna lor fierbinte.

 

Și cei mai dulci bunici mă așteptau la poartă,

Și se căzneau, cu greu, să-ntoarcă-a vieții roată,

Și rude scumpe, ca un puhoi măreț, mă inundau,

Și ochii mei, de fericire, în lacrimi se înecau.

 

Dar vine-o rază și pe frunte mă mângâie,

Cobor din vis și ochiul destramă-armonie,

Absoarbe chipuri dragi o pace din câmpie

Și se destramă scurta evadare în copilărie.

 

Și lăcrămez din mare dor la pragul ei, de vis,

Cu o dorință nesătulă sparg porțile de-abis,

Iau pana și îmbrac aripa caldă-a ciocârliei,

Să-înalț din dorul greu un imn copilăriei.

16 septembrie 2012        Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s