VERSURI NOI: CUIB DE FERICIRE


CUIB DE FERICIRE

 SĂRATA GALBENĂ A MARIEI BOTNARU

Este un sat ce mă strigă-n miez de vis,

Acolo am văzut lumina zilei, Paradis,

Acolo ploaia-i dulce și paiul spic rodește,

Și dorul meu, de-i trist, acolo se grăbește.

 

În luna mai, când am plecat de-acasă,

Plângea, cu floarea, teiul la fereastră

Și nucul meu, prieten devotat, din prag,

Torcea neliniștea, împovărat din drag.

 

Și-n geamuri flutura dantela azurie,

Să nu plec de la mama și din copilărie,

Și atât alai fierbea în lung de ulicioară,

Și atâta busuioc s-a ofilit la grindă, în cămară…

 

Orașul m-a adăpostit ca pe-o copilă,

Deschis-a ușile spre zarea luminoasă,

Pentru o hărnicie și răbdare-abilă,

M-a logodit cu steaua norocoasă.

 

Ea m-a purtat prin lanuri de știință,

Am înălțat cetăți cu a mea credință,

Am ridicat la rangul de povară

O dragoste de mamă, de limbă și de Țară.

 

În mai am revenit la satul meu, cel drag,

Ca pasărea măiastră, să cânt al casei prag

Și cât a fost de lungă-a vieții împlinire,

Tu, satule, rămas-ai cuibul meu, de fericire.

7 ianuarie 2012      Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la VERSURI NOI: CUIB DE FERICIRE

  1. Slaveeck zice:

    Multumesc pentru poezie! E superba!

  2. Kathya Mytse zice:

    Chiar daca Vremurile ne-au trimis asa departe,Mereu ne este Gandul foarte aproape,La satul cel de pe coline cu salcii ce ne plang destinul,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s