DEPORTĂRI STALINISTE ÎN PĂRŢILE HÂNCEŞTILOR(DOCUMENTE)


 DEPORTĂRI STALINISTE ÎN PĂRŢILE HÂNCEŞTILOR (documente)

SĂRATA GALBENĂ a MARIEI BOTNARU

 Ecoul  represaliilor staliniste sau sovietice ne urmărește până astăzi, trezindu-ne nu numai condamnarea și ura pentru faptele săvârșite, dar mai ales indignarea, că aceste fantome criminale nu au fost nici până azi calificate ca un genocid asupra poporului român din Basarabia. Am depistat documente de o valoare istorică importantă despre deportările din unele sate din raionul Hâncești, fost Cotovsc și le aduc la lumină, cititorului  pasionat de adevărul istoric.

   Documentele în cauză au fost traduse din limba rusă, numele și prenumele patrioților, caificați ca „colaboraționiști” (trădători) erau schimonosite după bunul plac al ocupanților, de acea să nu vă mire faptul că în acea perioadă Ion era scris Ivan, spre exemplu.

 D.I                                       

                                                         SECRET                   

 PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

                                                R E C U R S

                                         (în ordinea supravegherii)

  La sentinţa Judecătoriei Supreme

   a RSSM pe dosarul lui Zamostean F.C.

     şi Zbirean M.G.                                                            

 Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 29 ianuarie 1952 au fost condamnate pe art.art. 54-10 alin.1 şi 54-2 al CP al RSSU  la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi fiecare,

  ZAMOSTEAN FEDORA CONSTANTINOVNA –  anul naşterii 1906, originară din  satul Loganeşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, puţin ştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd, are trei copii;

 ZBIREAN MARIA GHEORGHIEVNA – anul naşterii 1903, originară din  satul Loganeşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, neştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd.

  ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au fost condamnate pentru faptul, că în decembrie 1950, în perioada alegerilor în Sovietele locale de deputaţi ai oamenilor muncii din RSS Moldovenească, din înţelegere reciprocă au confecţionat două foi volante cu conţinut antisovietic, în care  descreditau activităţile Partidului şi Guvernului Sovietic, cleveteau pe unul din conducătorii Statului Sovietic, depunîndu-le în urna pentru alegeri. Pe lîngă aceasta, ele mai făceau uneori agitaţie antisovietică împotriva colhozurilor.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile   martorilor: ZAMOSTEAN V.D., CORABEŢ G.I. şi mărturia inculpatelor (Procesul-verbal al şedinţei de judecată p.d. 154, 155, 156).

 Astfel, urmează de recunoscut, că ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au comis infracţiunea prevăzută în  art. 54-10 alin. 1 şi art. 54-11 al CP al RSSU şi  au fost condamnate corect.

 Totodată, avînd în vedere, că ZAMOSTEAN este mamă a trei copii minori, iar ZBIREAN este neştiutoare de carte, ambele erau colhoznice, precum şi faptul,  că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave, consider pedeapsa stabilită prea dură.

 În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

                                                         R O G :

 Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 29 ianuarie 1952  referitor la ZAMOSTEAN FEDORA CONSTANTINOVNA şi ZBIREAN MARIA GHEORGHIEVNA  de modificat,  pedeapsa lor  de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi  în virtutea Decretului Prezidiumlui Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 “Despre  amnistie” –    a  le   pune   în   libertate.

 Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                                (KAZANIR) 

D.II

             “APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

VICE-MINISTRU AL AFACERILOR                  PROCURORUL ADJUNCT PE PROBLEME
INTERNE  AL RSS MOLDOVENEŞTI                                  SPECIALE AL RSSM

              GENERALUL-MAIOR                                 CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

                         (KULIK)                                                                       (KIZIKOV)

                27 aprilie 1953                                                 29 aprilie 1953

                                                 Î N C H E I E R E   

   25 aprilie 1951                                                    or. Chişinău, RSSM

 Eu, împuternicitul executiv al Serviciului Special 1 al MAI al RSSM, locotenentul superior DERCACI, examinînd dosarul nr.-316979 privind deportarea lui PLAMADEALA Sava Fiodorovici,

                                    A M  S T A B I L I T :

 PLAMADEALA Sava Fiodorovici, anul naşterii 1898, soţia lui PLAMADEALA Ana Nicolaevna, anul naşterii 1901, copiii Vasile, anul naşterii 1945, Ivan, anul naşterii 1948, la 6 iulie 1949 au fost evacuaţi din raionul Kotovsk şi la 25 ianuarie 1950 condamnaţi de Şedinţa Supremă pe lîngă MAI al URSS la deportare în regiunea Tiumeni, ca familie a unui colaboraţionist.

 Fiii lui PLAMADEALA – PLAMADEALA Nicolai Savovici, anul naşterii 1931 şi PLAMADEALA Fiodor Savovici, anul naşterii 1934, de asemenea urmau a fi deportaţi, dar în ziua operaţiunii au dispărut şi nu au fost deportaţi.

 Conform informaţiei departamentului MAI pe regiunea Tiumeni cu nr.9/3-3665 din 07.04.1952, PLAMADEALA Nicolai Savovici şi PLAMADEALA Fiodor Savovici au sosit în raionul Dubrovinsk, regiunea Tiumeni la tatăl lor deportat PLAMADEALA Sava Fiodorovici (p.d. 25).

 Pe lîngă aceasta, din materialele cazului se intervede, că împreună cu familia lui PLAMADEALA S.F. a fost deportată şi mătuşa acestuia STERBIŢCAIA Elizaveta Ivatinovna, anul naşterii 1879, care de asemenea a fost condamnată de Şedinţa Supremă pe lîngă MAI al URSS la deportare în regiunea Tiumeni (p.d. 20, 21, 24). Însă, printr-o verificare suplimentară la locul anterior de trai al familiei PLAMADEALA, s-a constatat, că STERBIŢCAIA Elizaveta Ivatinovna într-adevăr era membru al familiei lui PLAMADEALA S.F. şi a fost ridicată pentru deportare, dar la punctul de îmbarcare a fost eliberată şi, în prezent, locuieşte în satul Ulma, raionul Kotovsk, suferă de boală în legătură cu vîrsta înaintată.

 Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: POPESCU F.I., PALAMARCIUC F.G., PODOLEAN I.C., certificatul sovietului sătesc şi medicului (p.d. 30, 31, 32, 33, 34, 35).

 Astfel, STERBIŢCAIA E.I. în materiale e înscrisă ca deportată din greşeală.

 În baza celor expuse,

                                                               C O N S I D E R :

  1.Dosarul nr.-316979 de înaintat spre examinare la Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS pentru condamnarea lui PLAMADEALA Nicolai Savovici, anul naşterii 1931 şi PLAMADEALA Fiodor Savovici, anul naşterii 1934,  la deportare în regiunea Tiumeni, ca membri ai familiei unui colaboraţionist.

   2.A face un demers către Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS privind anularea hotărîrii Şedinţei Speciale pe lîngă MAI al URSS din 25.01.1950 referitor la condamnarea la deportare a lui STERBIŢCAIA Elizaveta Ivatinovna, anul naşterii 1879, acordîndui-se dreptul de a locui în Moldova.

 Împuternicitul executiv al Secţiei 1 a

a  Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenentul superior                                                                   (DERCACI)

 De acord: Şeful Secţiei 1 al Serviciului special 1 

                 al MAI al RSSM – maiorul                                        (GUDÎMOV)

   Şeful Serviciului special 1 

                 al MAI al RSSM                                                         (VASILIEV)

                 locotenent-colonelul

 D.III         

             “APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

VICE-MINISTRU AL AFACERILOR                  PROCURORUL ADJUNCT PE PROBLEME
INTERNE  AL RSS MOLDOVENEŞTI                                  SPECIALE AL RSSM

             GENERALUL-MAIOR                                 CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

                         (KULIK)                                                                       (KIZIKOV)

                 2 iunie 1954                                                         15 iunie  1954

                                                  Î N C H E I E R E   

          2 iunie 1954                                                          or. Chişinău, RSSM

 Eu, colaboratorul MAI al RSSM, sublocotenentul SMIRNOV, examinînd duplicatul dosarului privind deportarea nr. 820 şi cererea lui CHIRGAN Vasilisa Vladimirovna din 17.04.1954, 

                                    A M  S T A B I L I T :

 Membrul familiei unui colaboraţionist CHIRGAN Vasilisa Vladimirovna, anul naşterii 1898, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă MSS al URSS din 02.11.1949 a fost deportată în raionul Iurghinsk, regiunea Tiumeni. Soţul ei – CHIRGAN Vladimir Ivanovici, anul naşterii 1892, pentru activitate colaboraţionistă în iulie 1945 a fost condamnat de Tribunalui militar al MAI al RSSM la 10 ani de LCM, unde se află la moment nu se cunoaşte.

 În cererea, adresată Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, CHIRGAN V.V. roagă să i se anuleze deportarea şi să i se permită să se întoarcă la locul anterior de trai – satul Boghiceni, raionul Carpineni (astăzi satul Cărpineni, r. Hâncești – n.a.), RSSM, în întreţinerea surorii sale FRUNZE Arghira Vladimirovna, motivînd prin faptul, că în legătură cu vîrsta înaintată şi sănătatea precară ea nu este aptă de muncă şi în prezent nu este în stare să se asigure material.

 La cerere CHIRGAN anexează copia certificatului privind incapacitatea de muncă, eliberată în octombrie 1953 de către ambulatoriul raionului Iurghinsk, regiunea Tiumeni şi acceptul scris al surorii sale de a o întreţine, certificat de către sovietul sătesc Boghiceni, raionul Cărpineni, RSSM.

 Avînd în vedere cele expuse,

                                    C O N S I D E R :

 A face un demers către Judecătoria Supremă a URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui  CHIRGAN Vasilisa Vladimirovna şi a-i permite să plece în RSSM, raionul Cărpineni, satul Boghiceni, în întreţinerea surorii sale FRUNZE Arghira Vladimirovna.

 Colaboratorul MAI al RSSM

 sublocotenentul                                                          (SMIRNOV)

 De acord:

         Şeful Grupului operativ

         al MAI al RSSM

         colonelul                                                                        (SOROCA) 

D.IV

                   “APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

MINISTRU ADJUNCT AL AFACERILOR                        PROCURORUL RSSM                                                                                                                                                                        

           INTERNE AL RSSM                                                  

          GENERALUL – MAIOR                                  CONSILIERUL JUDICIAR  DE STAT

                     (KULIK)                                                                       (OSIPOV)

            24 iulie 1953                                                        10 august 1953

                                           H O T Ă R Î R E :

          13 iulie 1953                                                    or. Kotovsk

            Eu, şeful SR Kotovsk a MAI al RSSM, căpitanul Zudin, examinînd dosarul nr. 1433 privind deportarea culacului –

          Dicusar Dmitrii Gheorghievici, anul naşterii 1906, originar şi locuitor al satului Monoileşti, raionul Kotovsk, RSSM, culac, judecat pentru huliganism la 3 ani de LCM,

                                       A M  S T A B I L I T :

          Dicusar D.G. avea o gospodărie de culac, exploata munca năimiţilor, avea un magazin.

          Prin hotărîrea Comitetului executiv al raionului Kotovsk din 06.08.1948 gospodăria lui Dicusar D.G.a fost atribuită la cele culăceşti.

          La 6 iulie 1949, în conformitate cu decizia Sovietului Miniştrilor RSSM din raionul Kotovsk în regiunea Tiumeni a fost deportată familia lui Dicusar D.G. în următoarea componenţă: soţia – Dicusar Tatiana Constantinovna, anul naşterii 1908, fiul – Dicusar Ivan Dmitrievici, anul naşterii 1949, fiul – Dicusar Constantin  Dmitrievici, anul naşterii 1947, capul familiei – Dicusar D.G. a fost condamnat la 3 ani de detenţie, îşi ispăşea pedeapsa, de aceea nu a fost deportat odată cu familia.

          În prezent, după işpăşirea pedepsei, Dicusar D.G. s-a întors şi locuieşte în satul Monoileşti, raionul Kotovsk, RSSM. Conducîndu-mă de Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 11 martie 1952 şi ordinul Ministrului Securităţii de Stat şi Ministerului Afacerilor Interne al URSS nr. 00219/00374 din 1 aprilie 1952,

                                             A M  H O T Ă R Î T :

         Dicusar Dmitrii Gheorghievici, domiciliat în satul Monoileşti, raionul Kotovsk, RSSM, să fie arestat şi deportat la locul aflării familiei sale – s. Kordon, raionul Vagaisk, regiunea Tiumeni.

  Şeful SR Kotovsk a MAI al RSSM

          căpitanul                                                                    (Zudin)

   De acord: Şeful Serviciului Special 1

          al MAI al RSSM

          locotenent colonelul                                                    (Vasiliev)

D.V                                               

                                                                     SECRET

                 PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM 

R E C U R S                                                              

                                              (în ordinea supravegherii)

                                                               La sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM pe     dosarul lui Pînzari Dmitrii Rodionovici                                                         

 Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 24 mai 1949 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 şi art. 69-1 al CP al RSSU  la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, 

          PÎNZARI DMITRII RODIONOVICI, anul naşterii 1920, originar din satul Cegherleni, raionul Kotovsk, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, cetăţean al URSS, fără de partid, fără antecedente penale, căsătorit (familie din 3 persoane), din iulie 1944 a participat la luptele împotriva cotropitorilor germano-români în componenţa detaşamentului de partizani în numele lui Kotovskii, pînă la arestare locuia şi lucra  în satul de baştină  în propria gospodărie.

          PÎNZARI a fost condamnat pentru faptul, că în anturajul său făcea agitaţie antisovietică, clevetind orînduiala colhoznică şi realitatea sovietică, ameninţa cu moartea activul sovietic din teritoriu pentru activitate în lucrul de organizare şi consolidare a colhozurilor.

          Acuzarea adusă inculpatului PÎNZARI se confirmă deplin atît în materialele anchetei preliminare, cît şi în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor GROSS A.D. (p.d. 114 verso), ANDRONACHI G.I. (p.d. 115), BOINGAN N.V. (p.d. 115 verso), BUTILA I.A. (p.d.115 verso). 

         Fiind interogat atît în ancheta preliminară, cît şi în cea judiciară, PÎNZARI nu şi-a recunoscut vinovăţia (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 114-116).

          În aprilie anul 1953 de către MAI şi Procuratura RSSM s-a efectuat un control suplimentar în scopul stabilirii corectitudinii acuzării lui PÎNZARI şi a participării lui în detaşamentul de partizani în numele lui Kotovski.

          În procesul controlului, efectuat în teritoriu în raionul Kotovsk, prin interogarea repetată a martorilor, declaraţia lui PÎNZARI privind relaţiile nenormale cu martorii nu şi-a găsit confirmare, iar referitor la participarea lui în detaşamentul de partizani în numele lui Kotovski faptele s-au adeverit (p.d. 126-134, 135-182)

         Astfel, urmează de recunoscut, că PÎNZARI a fost condamnat corect.

 Totodată, avînd în vedere, că PÎNZARI provine din ţărani mijlocaşi, din anul  1944 este participant al detaşamentului de partizani în numele lui Kotovski, în componenţa căruia participa activ în luptele împotriva cotropitorilor germano-români, consider sentinţa stabilită lui prea dură.

 În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                       R O G :

 Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 24 mai  1949 referitor la PÎNZARI DMITRII RODIONOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi, în virtutea Decretului din 27 martie 1953 „Despre amnistie”, a-l pune în libertate.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)   

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DOCUMENTE, ISTORIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s