Maria Botnaru despre poezia lui Victor Ghilaș


Dragi cititori ai blogului Sărata Galbenă, vin către sufletele D-stră cu o nouă ispită, am avut ocazia de-a prefața  culegerea de versuri „Povara de-a rămâne OM” de Victor Ghilaș. Autorul proiectului este Dl. Alexandru Moraru, autoarea copertei este talentata Laura Moraru, eleva Liceului teoretic Vasile Alecsandri din capitală, fiica Dl. Alexandru Moraru. La vârsta înțelepciunii Dl. Victor Ghilaș și-a adunat curajul, pentru a debuta cu acest volum de carte și a ne împărtăși care-i sunt frământările. Succese și noi, frumoase izbânzi!

Imensitatea Iubirii cu Maria Botnaru

 POVARA DE-A RĂMÂNE OM…

De multe ori mă prinde gândul, că fiecare om poartă în suflet o sămânță de poezie și ea încolțește, dă roade doar atunci, când e o primăvară a sufletului sau când sfâșie durerea cu puterea a mii de cuțite… atunci, în clipele de maximă vibrație a sufletului, se naște ea, Poezia.

 

Despre creația Dl. VICTOR GHILAȘ am aflat de la blogul Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru (www.mazarini.word.press.com). Am fost surprinsă de țipătul patriotic al versurilor. Această culegere de versuri urma să vadă lumina tiparului mult mai devreme, căci unele poezii ce sunt cuprinse între aceste coperte au fost deja publicate de ceva timp în ziarele „Literatura și arta”, „Glasul Națiunii” și „Țara”.  

 Însuși autorul, „fecior basarabean”,  ne face o mărturisire a evenimentelor biografice:

„M-am născut în anul 1935 în comuna Stodolna din județul Orhei, pe malul drept al Nistrului, într-o familie de gospodari, care era formată din opt persoane:Tatăl –  Ion, Mama – Alexandra, trei surori și trei frați. De mici am fost educați să lucrăm pământul și să ne căpătăm bucata de pâine prin muncă cinstită.

Tata era unul dintre primii în sat, se trezea odată cu cântatul cocoșilor și se apuca de lucru. Din spusele sătenilor, întotdeauna dădea ajutor celor mai săraci. Mama mai mult se ocupa cu creșterea și educația noastră. În anul1940, după ocupația Basarabiei de către oştirile sovietice, familia noastră, cât și a altora, a început să se destrame. Tata a fost condamnat la trei ani de detenție, pentru că s-a opus să dăruiască casa în folosință sovietului satesc (un fel de primărie sovietică).

Surorile mai mari s-au măritat, fratele Vasile, ajuns în Ţară, învăța la școala militară din Iași,  noi, cei rămași cu mama, continuam munca și învățătura. După război, trecînd prin toate calvarurile de suferință ale foametei, tifosului,  colectivizării forțate,  a înjosirii morale, am rămas în viață. În anul 1949  mama a fost condamnată la cinci ani de închisoare, fiindcă n-a avut de unde da „госпоставка” , impozitul agricol impus de sovieticii ruși.

Casa, averea, toate obiectele de uz casnic și agricol au fost confiscate. Astfel eu,  la numai 11 ani, rămânând singur,  am fost nevoit să părăsesc satul natal, să trăiesc și să învăț la surorile mele, care erau căsătorite în alte sate. După moartea călăului sovietic, Stalin, mama a fost eliberată din închisoare, dar, din păcate, averea și casa, confiscate,  nu i-au fost înapoiate. Eu și cu mama am închiriat o bojdeucă în localitatea Orhei, unde ne-am dus existența. După absolvirea școlii medii m-am angajat  în calitate de profesor la școala din sat, continuîndu-mi studiile prin corespondență la Institutul  Pedagogic din orașul Tiraspol.

Peste trei ani, participînd la un concurs vocal, organizat de Teatrul de Operă și Balet din capiatală, am fost angajat la lucru. Paralel cu această activitate mai continuam și munca de profesor. În timpul liber frecventam cenaclul literar „Tinere talente”, organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova. Anume aici am făcut cunoștință cu scriitorii Andrei Lupan, Petru Cruceniuc, Liviu Deleanu, Petru Zadnipru și mulți începători: Liviu Damian, Pavel Boțu, Petru Cărare, Grigore Vieru și alții. Prin anii 1965-1970  mi-au fost publicate o serie de poezii  în ziarele „Tînărul Leninist” și „Tinerimea Moldovei”. Apoi a urmat o perioadă în care muza mă ținea în tăcere, perioadă în care mi-am aranjat viața familiară, trecând și aici prin diferite greutăți și obstacole, ca să obțin o locuință. Între anii 1967-1972 am lucrat ca regizor la Centrul de televiziune al  Moldovei.  Între anii 1972-2000 am trecut din nou la munca de profesor,  fiind implicat din plin în lupta de eliberare națională.”

   Dragă cititorule, parcurgând cu ochii această relatare biografică tristă, vei înțelege durerea, dragostea și respectul, revărsate de autor în versurile, izvorâte din realitatea dură a timpului, versuri ce acoperă cu multă gingășie, duioșie ființa ce i-a dat viață, MAMA, care i-a fost sprijinul și alinarea dintotdeauna. Vei rămâne impresionat de poeziile „Iubiți-o pe mama!”, „Revenire la casa părintească”, „La mormântul mamei”, „De paștele Blajinilor”, „Orfanii”, „Năframa mamei”.  O deosebită căldură desprindem și din poemul „Te văd și-acuma, tată!”, dedicată părintelui drag, deportat în Siberii:

   „ Te văd și-acuma, tată,

      Cum ei te-au arestat

      Și ultima bomboană

      Prin gratii tu mi-ai dat.”

  Alături de mama, poetul ridică și alte subiecte cum ar fi, graiul matern, slăvindu-l în  versurile  cu titlul „Pe limba preotului Alexei Mateevici”, „Ție!”.

  Viața în ansamblu cu toate grijile plăcute, mai mult sau mai puțin, este oglindită în versurile Dl. Victor Ghilas cu regret pentru timpul prea grăbit, cu dor de prietenii de care s-a despărțit, cu o sfidare a legilor naturii neîndurătoare față de ființa omenescă: „Nucule, bătrânule!”, „Nostalgie”, „Ce-i viața?”,  „Nimic nu e veșnic”, „La pescuit”, „Visuri”, „Autodistrugere”, „De vorbă cu moartea” ș.a.

  Prezenta lucrare,  modestă prin volum, dar impresionantă prin conţinut,  mai conține și poezie patriotică, care este  strigătul, rana ce mai sângerează și-l doare până astăzi. Trăită din plin de autor, durerea pentru părinții codamnați, deportați, nelegiuirile la care a fost supus românul basarabean în perioada asuprii de către ocupanții sovietici, și-a găsit un ecou strident în versurile ce te mișcă prin îndemnul la reunire cu Patria-mamă, prin condamnare și acuzare deschisă, scriind cu adevărat curaj „bandă de hoți”, „pleavă și gunoi”,  „ocupanți cu ceafă groasă și cu ochii bulbucați”,„venetici”.   Pline de revoltă față de realitatea ce ne înconjoară sună versurile: „E vremea libertății”, „Speranța”, „Ca o casă de vădană”, „Banda de hoți”, „Urăsc oamenii  fățarnici”, „Răspuns ocupanților”, „Odă”.  Aceste lucrări  ne învăță nu numai pe noi, dar și pe urmașii acestui plai, a aprecia viața, a spune un adevăr, a lupta pentru o cauză sfântă cu dăruire de sine. 

    Fiecare om se naște luminat de un har dumnezeiesc: fie că unuia îi sună în gând chemarea gliei și poartă întreaga viață dorul de pământ, altuia îi vibrează coardele sufletești la culorile unei zile de primăvară și le armonizează fascinant pe muchia unui tablou, unul dă lumii o melodie irepetabilă, ce dăinuiește peste ani… Dl. VICTOR GHILAȘ, „născut la strânsul pâinii” a fost  luminat de farmecul cuvântului. Trecând prin tot calvarul existenței din perioada ocupației sovietice, gustând din amarul regimului stalinist al deportărilor, a știut a lupta, de mic copil, cu greutățile, nedreptățile, ca să rămână om cinstit și patriot înflăcărat al pământului strămoșesc, a știut a purta cu demnitate  POVARA  DE-A RĂMÂNE OM. Să-i urăm acestui brav luptător pentru adevăr, dreptate și libertate sănătate și să mânuiască şi mai departe cu dibăcie  cuvântul, ca pe o armă, întru întregirea și prosperarea Neamului!

                                                                   Maria Botnaru, poet, publicist

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Maria Botnaru despre poezia lui Victor Ghilaș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s