VERSURI NOI: ACTUALUL, DANTE ALIGHIERI


ACTUALUL, DANTE ALIGHIERI

„Divina comedie” mă sfâșie cu plânsul,

Atunci, la vârsta ierbii, îmi provoca surâsul,

Ce nerozie goală îmi îndruga poetul,

„O, Dante înțeleptul, mi-a tălmăcit secretul!”

 

Eram pe schele-nalte și construiam o viață,

Fără democrație, dar plini de o speranță,

În roșii stele false și false idealuri,

Visam, ca proștii, toți: partidul este farul.

 

Pășeam de-un adevăr, neconcepându-ți versul,

Poveștile descrise, păreau că-ntorc regresul,

Atâta chin și jale, cu atâtea suferinți

Îmi descriai detalii, ce mă scoteau din minți.

 

Călătorea un viu prin lumea infernală

Și îi vedea pe cei de au trăit în fală:

Și înțelepți, și regi, și târfe mari, distinse,

Erau supuși torturii, ce mintea n-o atinse…

 

***

 

În săptămâna patimilor am recitit pe Dante,

Am scotocit în vorba-i minciună și dreptate

Și m-am convins total, că am ales guvernul,

Ce-n trupul Basarabie a cuibărit infernul.

 

Dezghioc, ca pe o hartă, azi scrierea curată,

Uimită-s de-adevăr, sculptat pe-o ușă-naltă:

Dator ești de-a intra cu griji și cu păcate,

La pragul ei să uiți speranțele deșarte.

 

Și când ai sta să faci bilanț în dimineață,

Vedea-vei că trăiești infern în astă viață,

Biserica-i coruptă, pe crez se speculează,

Familia-i fragilă, pe bani doar se bazează.

 

Bărbatul te-asuprește, e lipsă de credință,

Copiii pleacă-n lume, nu le ești trebuință,

Oare mai e pe lume mai mare torturare,

Decât bătrân în cârjă cu ochii la cărare?

 

Femeia e o marfă, cu Eva este rudă,

Bărbați – puțini, cei mulți sunt frați de Iudă,

Ca într-un purgatoriu, târâș, suntem mânați,

Și cerul ne așteaptă, popor de blestemați. 

 

Păcatul e o vogă, ce nu se învechește,

Azi cel mai păcătos mai bine huzurește.

Se râde, se glumește din mare sărăcie,

Ca într-o comedie rânjim la nebunie.

 

Astfel trăim din plin un nesfârșit infern,

Unde răsună urlet și lacrimile gem,

Și purgatoriu este, urcușul e încins,

Doar uneori sperăm: ne-așteaptă-un Paradis.

 

Azi netezesc cu palma „Divina comedie”,

Înalț la cer privirea, oftez: ce-o fi să fie!

Tu, Dante Alighieri, ai fost clarvăzător:

Surâsul mă ajută să mor mult mai ușor.

 

Un gând mă temperează și-mi dă o alinare:

Iubirea mea-i eternă și ea-mi va fi scăpare,

Mă uit spre Paradis cu gândurile-mi gele,

Căci Domnul mi-e „iubirea ce mișcă sori și stele”.

 Dante 2

24 iunie 2013          Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ATELIERE DE CREAŢIE și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s