FELICITARE PENTRU ALEXANDRU MORARU


FELICITARE PENTRU

ALEXANDRU MORARU!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

   O simplă urare din partea ta, la 1 aprilie: „Fie, ca mirosul proaspăt al salciei să aducă în viaţa ta o zi deosebită!” a fost aurora unei ere literare şi spirituale în viaţa mea, schimbând-o radical prin exemplul propriu, prin abnegaţia şi realizările distinse ( a se vedea blogulwww.mazarini.wordpress.com despre autor) 

    S-au scurs ani de atunci… te-am îndrăgit şi vreau să mărturisesc lumii, că dacă nu te-aş fi cunoscut, aş fi pus mâna în foc, susţinând, că nu există aşa bărbat cum eşti TU, IUBITUL MEU  ALEXANDRU! Tot ce a fost mai de preţ la zidirea omului, natura a avut grijă să reverse din pin în sufletul tău. Cu fiecare clipă scazi timpul, astfel că mergem spre o întinerire a sufletelor şi vreau, şi voi obţine, să-ţi rămână oaza lui sensibilă,  privirea senină, cugetul optimist şi pasul vioi, aşa cum te-am visat şi cunoscut!

În ploaia de felicitări, ce te va inunda în această zi, vin cu urările:

La o sănătate de cremene,  la o avalanşă de bucurii inepuizabile, la nesecat izvor de dragoste şi respect din partea celor dragi, cutezanţă neogoită şi izbânzi deosebite spre culmile Istoriei, atât de scumpă inimii tale.

LA MULŢI ANI FERICIŢI ÎN RAIUL ÎNCREDINŢAT MIE!  TE IUBESC!

Doar a ta acum şi pe veci, MARIA BOTNARU.

TU MERIŢI!

 soţului meu, ALEXANDRU 

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Îngemănată de-al tău suflet, ca o fragedă tulpină,

Prin orice clipă exsploadez spre țărmul de lumină,

TU MERIŢI tot, ce al meu creier frământă și dezbină,

Întregul univers, pe care l-ai zidit prin a mea mână.

 

Palat de vise noi? Ușor, se risipește-n noapte,

Alese verbe, dulci? Sunt simple fraze, șoapte,

Tu meriți sufletu-mi, înmugurit de împlinire

Și plazma sângelui ce-ți clocotește doar iubire.

 

Nici luna plină de tăceri nu poate dar să-ți fie,

Nici soarele, un ghem de foc – izvor de euforie,

Un cer perfect, ca lui Atlas, încovoia-va-ţi  spate,

Iar apele adânci și reci ar fi iluzii prea îndepărtate.

 

Arhive cu secretele istoriei, în colburi înecate,

Şi tot ce-ascund sub teasc încărunţite-anale,

Și cărțile, înghesuite-n rafturi, perle, nestemate,

Îţi sunt colac de sărbătoare, slăbiciuni fatale.

 

Până la lacrimi eşti înduioşat de-o floare

Şi tot ce e frumos dă vieţii bucurie şi splendoare,

Iar un muzeu, cu labirintul cât a Chinei mare,

Ar fi cea fericită cucerire pe piscul de-nălțare.

 

Acum, când ochiul meu prin prizma ta ochește,

Când glasul meu, din vorba ta, idea și-o rodește,

Când suntem dizolvați  în unică, de veci chemare,

Tu meriți viața mea până la ultima suflare!

 

Şi nu ezit, ca Fenix, conştientă de reînnoire,

M-arunc în focul dragostei cu paşi de mântuire

Şi mă dezbrac de viaţa-mi, irosită fără tine,

Ca să-ţi  renasc, APOLLO, imensitatea din iubire!

 

 30 octombrie Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, ISTORIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s