VERSURI NOI: ACOLO, LA SĂRATA GALBENĂ


ACOLO, LA SĂRATA GALBENĂ

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Chemată peste-al timpului răzor
De glasul naiului, pe drum de stâncă,
Cu ochii verzi, furaţi de a mea fiică,
Cu pasul măsurat de bravul meu fecior,
Îngenunchea-voi lângă rodnicul izvor,
Cu picătura dulce să-mi sting un foc de dor.

Acolo, unde cerul s-apleacă pe pământ,
Şi norii, ca copiii, îşi prind aripi de vânt,
Acolo, sub cireşul inundat de floare,
Copilăria mea, cu ochii plini de soare,
A îngropat o taină în marea albă de culoare
Şi-o ninge peste vise cu fulgi de alinare.

Acolo mă recheamă fluierul cu doina
Şi nu mă redesprind din horele cu noima,
De acolo nu mă lasă nucul să păşesc
Prin aier-otrăvit din ţarc orăşenesc,
Acolo vin, ca frunza, de câte ori pălesc,
Să mă lipesc la sân de humă, românesc,

Acolo joacă iţele conduse de o spată
Şi pâinea se frământă în largul de covată,
Acolo se dă zestre la nunta-mpărătească
Şi cel de are carte-i valoare omenească,
Iar crucea înălţată la capul creştinesc,
Cioplită-i din stejarul de faimă, strămoşesc…

Acolo, la Sărata Galbena e raiul pământesc:
Cu neaul meu, cu graiul meu, cu tot ce-i românesc!

18 noiembrie 2013 MARIA BOTNARU

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s