VERSURI NOI: DRAGOBETELE


D R A G O B E T E L E

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Pe cărarea dezmorţită fuge iarna într-un picior,
Iar noroiuri scofâlcite gem sub talpă-a ajutor,
Rădăcina muşcă solul, sugând seva din răzor
Şi pâraiele se umflă, rupând malurile-n spor.

E câmpia-n deşteaptare, mână abur călător,
Prospeţimea lui înţeapă cu suavităţi, ușor,
Cerul îşi agită norii, ploile doinesc în cor
Şi plutim în vis zănatic, legănaţi de vraja lor.

Zorile misterioase mişcă soarele grăbit,
Ca pe-o roată-însângerată, îl ridică în zenit,
Iarba, slobozindu-şi colţii de un verde clocotit,
Cere nouă primenire pe-al meu suflet dezmorţit.

Curge-n toate înnoirea…  în fluid necontenit
Se trezește-n noi iubirea cu-al ei puls innebunit,
E de vină primăvara? Ghioceii şi-a trezit?
DRAGOBETE, la ferestră, astă noapte, ne-a vrăjit!

24 februarie 2014 Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ATELIERE DE CREAŢIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s