VIOREL PATRICHI: NOAPTEA VARANULUI (Fragment)


NOAPTEA VARANULUI (Fragment)

Drumurile neamului
Drepturile românilor asupra Basarabiei

SĂRATA GALBENĂ A MARIEI BOTNARU

Prin 1990, am fost la Anenii Noi cu un coleg de presă. Un bătrân de 90 de ani ne-a povestit bucuros că și-a luat pământul îndărăt de la colhoz. „Și cu ce-o să-l muncești, tataie, că abia fâlfâi?!”, îl întreabă colegul, fecior de activist din București. „Apăi, am opt băieți. Și chiar de n-aș ave, l-aș scurma cu unghiile și tot nu l-aș lăsa comuniștilor…” Atunci am înțeles că Moșul de la Anenii Noi nu avea nevoie de referendum ca să-și ia pământul înapoi. „Cum, referendum pentru grădina me? Așa și Țara trebuie să facă și să-și ieie Basarabia acasă. Ce referendum?!…”

Era pentru prima dată când ajungeam în Basarabia. Nu credeam să mai fi rămas asemenea oameni. Și l-am întrebat ce se întâmplă dacă poporul din această provincie nu mai vrea să se întoarcă spre țară. După care a pornit să grăiască de ziceai că-i inspirat de Biblie: „Mâna mea dreaptă vrea să se despartă de trup. Dar are căderea mâna mea dreaptă să se despartă de sine? Mâna mea stângă vrea să se despartă de trup. Dar oare mâna mea stângă are căderea să se rupă de sine? Despre ce vorbești mata, că te văz tânăr încă?” Și nu era popă. „Hai, bă, lasă-l, nu înțelegi că-i dus la Cotu Donului?!…”
Și îndată îl văd pe bătrân că scoate din grajd un armăsar negru, de vreo trei ani, care scăpăra din ochi, sare pe el și dă vreo două ture prin ogradă. Apoi îl proptește forăind în fața colegului și-i întinde căpăstrul: „Amu încalecă și tu!” Maria lui adusese gavanosu de jin pe prispă. Și am băut vin dintr-o bancă de opt kile (borcan) toată noaptea.  („Am o bancă de jin,/ Un baton, margarin,/ Pe picioare mă țin…”).

 Au trecut peste două decenii și noi tot mai vorbim despre drepturile românilor, oriunde s-ar afla ei, asupra Basarabiei. Pe 12 octombrie 2013, am asistat la lansarea cărții „Problema Basarabiei în lumina principiilor actelor juridice internaționale (Contribuții la cunoașterea raporturilor diplomatice româno-ruse)”, publicată de ofițerul Dumitru Th. Pârvu în 1944 și reeditată acum de istoricul Ion Constantin.
Cinstita dezbatere a fost prezidată de însuși Adrian Năstase, președintele Fundației „Nicolae Titulescu”. Așa că voi prezenta câteva opinii exprimate acolo, intervenind doar pentru unele clarificări pe care le voi găsi necesare.

Ioan Scurtu: „Beneficiarul pactului Molotov-Ribbentrop este Ucraina”

Istoria este o carte de învățătură, cum spunea Iorga.Poate să fie și o învățătură proastă. În cazul Basarabiei, atâtea lucruri proaste s-au spus și la noi, și în lume, încât restabilirea adevărului devine o necesitate absolută
Nu mă sfiesc să spun că, în România actuală, istoria este tratată cu desconsiderare, a dispărut ca obiect de studiu la liceu și în genere, abordarea problemelor de istorie este foarte ocolită și de multe ori departe de realitate.
Sigur, ne-am obișnuit să spunem că chestiunea Basarabiei este doar una de geopolitică, de raport de putere între Rusia, Ucraina, SUA, Uniunea Europeană. Dar acele state care pot să aibă un rol pozitiv pentrru istoria noastră trebuie să cunoască realitatea. Și dacă o cunosc, sigur că pot să acționeze ca atare. Dacă vor fi intoxicate, nu vor lua deciziile cele mai corecte. Iar eu cred că acele state au obligația morală de a lua niște decizii corecte. Noi condamnăm mereu pactul Ribbentrop-Molotov, dar să nu uităm că acest pact a fost confirmat de liderii Marii Britanii și ai SUA, iar apoi a fost reconfirmat prin Tratatul de pace din 10 februarie 1947. Și nu numai pactul Ribbentrop-Molotov, mai mult decât atât.
Benefciarul pactului Molotov-Ribbentrop este Ucraina. Am fost la o întâlnire la Oradea unde m-am întâlnit cu români din Ucraina. Ei mi-au relatat că sunt supuși unei politici de deznaționalizare extrem de intense și că se manifestă un dispreț total față de demnitatea națională a românilor.
Ion Negrei: „Acest stat s-a făcut prin forță, prin crimă”

Cartea a fost prezentată mai întâi la Chișinău, dar tirajul este foarte mic. Ea este foarte utilă, mai ales astăzi. Republica Moldova se află în pragul aderării la Uniunea Europeană. Nu am avut un set de lucrări care ar fi deschis accesul Republicii Moldova în comunitatea europeană. Nu s-au scris lucrări noi. Domnul Ion Constantin a reeditat această lucrare care este foarte utilă pentru demersul european al Republicii Moldova.
Lucrarea era scrisă în timpul războiului. Se întrevedea finalul războiului, dar autorul a rămas ferm și a venit cu soluțiile pentru rezolvarea problemei Basarabiei, indiferent care va fi soarta României și a războiului. Teza a fost susținută în februarie 1944, iar în martie 1944, Armata Roșie ajunge la frontiera României. La Conferința de pace de la Paris, s-a dat prioritate declarațiilor făcute despre Basarabia de tovarășii Stalin și Molotov.
R. Moldova este un stat atipic. Trebuie să înțelegem că nu s-a înregistrat într-un act de identitate caracterul național al statului. Doar în Declarația de independență se face o referire la limba română, în alte acte constitutive nu se face nicio referire la esența națională a statului R. Moldova. Din acest considerent, apar multe probleme: nu putem defini nici scopurile educației, al învățământului, direcția noastră de politică externă etc. Acest stat s-a făcut prin forță, prin crimă. De aceea, este foarte greu de revenit la niște norme de comportament democratic și bazate pe adevărul științific.

Tudor Panțîru: „Recunoașterea Republicii Moldova instituie o nouă realitate juridică”
Adevărul este că Declarația de independență a Republicii Moldova și recunoașterea ei de către România, precum și de comunitatea internațională instituie o nouă realitate juridică, bazată pe dreptul internațional. Acelați lucru se poate spune și despre documentele semnate de România cu URSS după 1940 și până la proclamarea independenței Republicii Moldova. În acest context, vreau să subliniez neapărat un lucru: adevărul este că în partea conștientă a Parlamentului de la Chișinău, din care am făcut parte și eu și domnul Druc, a adoptat Declarația de independență la 27 august 1991 ca un prim pas necesar în procesul reunificării naționale. Un pas impus de realitățile politico-militare, geostrategice de la acea vreme. Din păcate, Parlamentul nu a mai făcut pasul al doilea, dar aceasta este o altă istorie. Cât n-ar părea de paradoxal, consolidarea independenței Republicii Moldova pare a fi astăzi calea reală prin care poate fi realizat visul de reîntregire al românilor.
Adrian Năstase
Ne va vorbi cu pasiunea dintotdeauna, cu acea argumentație inimitabilă, cu o forță politică pe care i le cunoaștem domnul profesor
Mircea Druc: „Românitatea întregului nostru spațiu ancestral se salvează la Nistru!”

După o eclipsă de 50 de ani, ne-am întâlnit pentru prima dată în 1990. Discutam atunci despre perestroika lui Mihail Gorbaciov și eram bucuroși la București și la Chișinău că ținem cu perestroika. Acum ce discutăm? Integrarea europeană. Noi făceam perestroika la Chișinău și la București. Eu susțineam perestroika fiindcă eram unionist. Pentru mine perestroika era o circumstanță istorică în care, susținând cu toată puterea noatră, vom realiza visul nostru – spulberarea imperiului. Nu ne trebuia nouă unioniștilor suucesul perestroikăi. Rezultatul final al perestroikăi, din punctul meu de vedere, era prăbușirea imperiului. Acum nu suntem contra integrării europene, nici nu vreau s-o critic, nici nu vreau s-o laud. Nu sunt nici eurosceptic, nici euroentuziast. Sunt așa: susțin din răsputeri integrarea europeană, inclsuiv a celor șase județe basarabene. Da, și eu cred că, de data aceata, se va integra. O să vă pară naiv ce spun acum, dar în 1990, eu, după contactele pe care le-am avut în SUA, în Europa, aproape eram sigur că noi basarabenii vom intra în Uniunea Europeană înaintea Bucureștiului, odată cu căruța balticilor. Am avut discuții serioase și la Vatican pe tema asta. De aceea, încercam să-l convoing pedl Snegur să ne urcăm în căruța balticilor și să facem ce vor face ei. Aveam această idee naivă, dar Parlamentul de la Chișinău nu a vrut și nu era pregătit. La unire se gândeau numai scriitorii, intelectualii, studenții… Și atunci, și acum, ne gândim așa că las-o mai moale cu Unirea, că uite ce zic unii, că uite ungurii cer Transilvania. Nu ne interesează acest lucru. Bine, am zis, treceți dvs la Nistru, țineți piept cu ucrainenii și cu rămășițele imperiului sovietic și dați-ne nouă voie să luptăm pe frontul de vest, să discutăm noi cu ungurii. Că să nu mișcăm în front. Nu ne interesează! Noi ne rezolvăm problemele noastre.
Aceste șase județe vor adera, dar după semnare va apărea o problemă mai gravă pentru București. Și vă rog să țineți minte ce debitează acest Druc în seara aceasta. Greul va veni pentru București. Dislocările mari vor fi atunci spre est. UE va investi puternic în est, se mută întreprinderile, România va deveni atunci ca biata Ungarie. Și aceste 6 județe basarabene vor fi în interiorul Uniunii Europene.
Foarte bine. Ce pierd românii din asta? Fiindcă unirea nu înseamnă dictatura centralizată pentru românitate numai de la București. E cu totul altceva. Frați basarabeni, dacă ați supraviețuit până acum, nu aveți decât să vă spuneți cuvântul în istoria și în performanțele tuturor românilor dintotdeauna. Trebuie să veniți cu ceva nou, cum a venit Școala Ardeleană. Se va întâmpla acest lucru la Vilnius.
 Eu știu că provocările vor urma. Nu Rusia este factorul principal care nu dorește integrarea Basarabiei în UE. Există și forțe transnaționale. Când ne vom întâlni în Uniunea Europeană, rămâne problema cheie: ce produceți, frați români? Ce valori materiale și spirituale produceți? Suntem cu toții împreună. Și cu asta s-a terminat. Faptul că eu sunt unionist nu este ca să fac plăcere cuiva de la București. Nu m-a interesat niciodată Bucureștiul fiindcă atunci când eu cu frații mei din țările baltice și din Caucaz zguduiam șandramaua bolșevică și eram sigur că va fi așa, ei bine, Bucureștiul avea alte probleme…
Dar de unde știați că va cădea imperiul? Vroiam! Eu asta visam, descântam zi și noapte și s-a destrămat.  Bun, v-ați pus bine cu Gorbaciov și cu asta s-a terminat.
Vă rog să mă credeți, nu e patos. E covingerea mea absolută. La Nistru se rezolvă problema românității, nu a Basarabiei. Iată ceea ce trebuie să conștientizăm fiecare. Românitatea tuturor, și a celor „fruncea” din Banat, și a celor cu complexe de superiroitate din fostul Imperiu Austro-Ungar, și a celor deștepți din București și din Oltenia, și a noastră cu complexul nostru de inferioritate.

Adrian Năstase: „Ne întoarcem la spiritualizarea frontierelor”
Ați provocat o mulțime de nostalgii și sigur că istoria contrafactuală a reprezentat întotdeauna o tentație pentru oamenii politici, pentru istorici mai puțin. Dar mă gândesc că, în definitiv, încercând totuși să învățăm din istorie, trebuie să facem eforturi pentru a folosi momentele favorabile, care ne pot aduce împreună. Nu vreau să folosesc formule mai puternice, dar e clar că ne întoarcem la formula celebră a lui Titulescu , „spiritualizarea frontierelor”. Și în definitiv, relativizarea frontierelor, în interioroul unei frontiere mai largi, dar care vedeți că nu întotdeauna este foarte ușor de obținut chiar și atunci când ai avea dreptul la ea. Mă refer la Spațiul Schengen, dar probabil că nu întâmplător. Este o politică consensuală în UE.
Cartea este un pretext pentru discutarea unei probleme care ne doare. Încercăm să înțelegem, nu doar ce a vrut Gorbaciov, dar și ceea ce ar putea să-și dorească Putin. Dar am impresia că e mai greu cu Putin. 
Mircea Druc:
– E mai ușor.
Adrian Năstase:
E mai ușor!… E mai ușor! Dvs sunteți optimist, eu întotdeauna am fost ceva mai pesimist.
Un paliativ: „Vom fi împreună în UE!”
Au fost și vorbitori care i-au mulțumit lui Adrian Năstase, „eminentă personalitate internațională”. Ce deducem însă din acest dialog elegant? Evident, mulți basarabeni au încă aceeași trilemă, nu dilemă: limbă de stat, limbă moldovenească sau limba română? Dacă ei nu au curajul să rezolve măcar acest adevăr elementar, vorbim de-a surda despre Europa. „Da, noi suntem austrieci și vorbim austriaca!” Oare ce-ar zice nemții dacă ar auzi asemenea minuni de la Viena?
Desprindem apoi ideea că „vom fi împreună în UE!”. Numai stupizii pot să creadă într-o asemenea marotă. Dincolo de adevărul istoric, să vezi  un stat de șase județe care duc în cârcă zeci de ambasade și consulate, un guvern și președinție este o altă poveste demnă de Republica Molotov. Pe banii cui? Apoi, în afară de Mihai Ghimpu, Vitalia Pavlicenco  și de Nicolae Timofti, nimeni de la Chișinău nu le cere răspicat rușilor să plece cu trupele de pe Nistru.
Am avut prilejul să văd la acest eveniment două personalități care au condus, în etape diferite, guvernele celor două state românești. Unul, care venea din Imperiul Sovietic, dar care fusese dat afară din Partidul Comunist. Celălalt, care a rămas pe baricadele roșii până astăzi, oferindu-le românilor creduli iluzia unui partid de stânga. Unul, care a fost marginalizat total la București, celălalt, care a ajuns în vârful piramidei, de unde s-a prăbușit după un scandal de corupție de dimensiuni planetare. Unul, care se simte fericit în țara lui, fie că e la Chișinău, la București sau la Cernăuți, „ca și când țara ar fi reîntregită”. Celălalt, căruia nu i-a reușit măcar sinuciderea.
Cu ani în urmă, invitat la o emisiune tutelată de Adrian Păunescu la Antena 1, Adrian Năstase l-a trimis pe Mircea Druc „la el acolo acasă, că noi știm ce avem de făcut aici”. (Ce au știut ei să facă se vede.). Și atunci Mircea Druc a răbufnit cu toată durerea și indignarea: „Ia să mergeți dumneavoastră, domnu Năstase, în Siberia, că eu am fost și acolo, să vedeți cum e. Nu ne mai trimiteți pe noi. Eu sunt în țara mea…” „Domnu Druuuuc! Domnu Druuuc!”, striga din rărunchi bardul de la Bîrca.
După două decenii, cei doi foști demnitari nu s-au schimbat.

Viorel Patrichi – http://www.viorel-patrichi.blogspot.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ATELIERE DE CREAŢIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s