„ALEȘII” SE MUTĂ ÎN BOXE


„ALEȘII”   SE MUTĂ ÎN BOXE

Silvia Jinga, art-emis

De câteva zile asistăm la Televiziunea Română la scene mai palpitante decât cele din romanele cu suspans.  După alegerile prezidențiale, care ne-au consumat emoțional și intelectual, infuzându-ne energie pozitivă prin triumful candidatului care sperăm că va ajuta decisiv la normalizarea societății românești, iată acum actul al doilea, al dramei în plină desfășurare, care se cheamă cercetarea, dovedirea și condamnarea celebrilor corupți din Codrii Vlăsiei. Este lamentabil să vezi ce fel de oameni au fost investiți să gestioneze banii țării în folosul ei și cum și-au cheltuit ei zilnic energia în strategii viclene pentru sustragerea unor porții pantagruelice din avuția statului, urmată de împărțirea prăzii, de spălarea banilor prin societățile off-shore din Cipru sau Bahamas, după plac.  Astfel, nume sonore de miniștri și înalți demnitari (Gabriel Sandu, Adriean Videanu, Alina Bica, Elena Udrea) sau oameni de afaceri specializați în șmangleală, precum Dorin Cocoș, Claudiu Florică, Dinu  Pescariu, Ovidiu Tender și atâția alții, implicați în rămurosul dosar Microsoft sunt chemați la Direcția Națională a Anticorupției ca să fie confruntați cu dosarele lor, reținuți temporar sau surghiuniți la domiciliu.  Așa cum în repetate rânduri subliniază crainicii de la televiziunea română, prin toate dosarele atât cel al afacerii Microsoft, cât și cel al retrocedării pădurilor sau al despăgubirilor circulă cam aceleași nume și toate demersurile de furtișag se înnoadă la doamna din fruntea Parchetului, Alina Bica, unde pentru o mită consistentă se aranja roata norocului. 

 

Lamentabil este acest spectacol al societății românești, după ce ani de zile ne-a plâns sufletul pentru profesorii din București, care ajunseseră să caute în pubele câte ceva de mâncare, după acei pensionari siliți să ia drumul Spaniei la cules de căpșuni sau după copiii abandonați acasă de părinți fără joburi în România, împinși să ia drumul pribegiei pentru plata străinului, căci la noi în țară nu mai erau locuri de muncă pentru ei.  Într-un interviu televizat în 28 ianuarie al Elenei Vijulie cu fostul Președinte Ion Iliescu, acesta nu avea să-și reproșeze nimic, privind retrospectiv anul 1990 cu preluarea integrală a puterii de către partidul atât de bine poziționat al F.S.N.-ului. Că aşa cum afirmase domnia sa, nu erau ei atât de proști să cedeze plăcintele altora.  Nu, nu are Ion Iliescu nimic să-și reproșeze.  L-a pălit amnezia în privința morții celor peste o mie de tineri.  Se știe azi că lui Nicolae Ceauşescu i se pun în cârcă foarte puține morți printre cei însuflețiti de spiritul răzmeriței. Cele mai multe s-au petrecut sub privirea ocrotitoare a celor care vor arbora trandafirul. Trandafirul lui Ion Iliescu este însângerat. Noi așteptăm ca vinovații să dea seama de crimele comise în acel an 1990. Acum, nimic despre ele. Cei mai mulți au fost împușcați de forțele care trebuiau să mascheze lovitura de stat pusă la cale de eșalonul doi. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute.  Cum de nu s-au îndreptat gloanțele spre cei care se poziționaseră pe tancul ce se îndrepta spre televiziune, toți îmbrăcați muncitorește cu pulovere?  Puloverele muncitorești, trandafirul și suta dată țăranilor în plus la pensie (lui Ceaușescu nu i-a mai reușit pomana) precum și demagogia de la televizor i-au asigurat puterea lui Ion Iliescu. Și ceea ce s-a întâmplat după aceea în timpul celor zece ani de domnie a președintelui cu trandafirul n-a fost deloc trandafiriu. În acei ani s-a dezlănțuit jefuirea țării, a industriei și agriculturii ei, a pălmașilor de rând care nu mai înțelegeau nimic din „democrația originală” scornită de Ion Iliescu. Da, el este într-o oarecare măsură responsabil de declanșarea unei lăcomii și a unui jaf de proporții apocaliptice în România. Sub oblăduirea trandafirului şi a celorlalte eşarfe colorate s-a ridicat clasa adusă azi la judecată, care pute urât de tot.

Judecați și dumneavoastră că unul dintre cei mai bogați și marcanți oameni de afaceri a pornit-o în 1990 cu comerțul cu amănuntul cu mărfuri aduse din Turcia, ca să facă saltul de la micul comerț la manipularea unor sume de milioane de euro, pe care le cerea și le dădea mită, depinde de caz, având ușă deschisă la „aleșii” poporului, care nu s-au dat în lături să se mânjească.  Înțelegem că domnul Dorin Cocoș era cărăușul banilor și uneori mesagerul unor persoane foarte sus puse. De, domnul Cocoș, personaj important, nevoie mare, circulând numai printre vârfurile elitei politice românești, își dobândise încrederea acestora, conlucrând cu toții la sfârtecarea bietei țări. Cu ce se prezintă „aleșii” hoți ai poporului astăzi după douăzeci și cinci de ani de democrație originală?  Cu un palmares rușinos de acțiuni spoliatoare, care te îngrozesc când intri în detaliile lor diabolice. „Săracii” oameni politici, prinși în păienjenișul sforilor trase în stânga și dreapta, pur și simplu nu mai aveau timp să se gândească, necum să acționeze pentru umplerea gropilor uriașe de pe toate șoselele României, despre construirea de noi șosele ce să mai vorbim, pentru modernizarea satelor abandonate paraginii, pentru igienizarea spitalelor, cum ar fi cele din Ploiești sau de la Constanța, unde fie lipsesc cearșafurile, fie copleșește mucegaiul, (să împiedice pauperizarea generală a spitalelor), pentru introducerea gazului metan în localități ca Rovinari, unde copiii mor din cauza intoxicării cu oxid de carbon în lipsa unor surse termice verificate, să investească măcar banii primiți de la U.E. pentru crearea de joburi, care să-i țină pe tineri în România.  Ne lăudăm cu elevi care au atras atenția N.A.S.A. sau cu exodul muncitorilor în Germania sau Suedia, unde se impun prin hărnicie, corectitudine, devotament la locul de muncă, în loc să relevăm că energiile românești sunt absorbite în uzinele noastre, care să arate tot atât de invidiabil de curate și bine organizate ca și cele germane. La douăzeci și cinci de ani de la căderea comunismului, domniile voastre din elita politicii sau mai bine zis „hoțiile voastre” vă prezentați cu o țară ruinată economic, cu cel mai mare exod al populației, care pleacă unde vede cu ochii ca să scape de voi.  Ceaușescu a lăsat o economie care funcționa, după criteriile proprietății de stat,  datoria externă plătită, creanţe externe de recuperat, locuințe oferite gratuit tuturor celor care se strămutaseră la oraș, pensii rezonabile. În orice caz pe atunci profesorii nu căutau în gunoaie, nici nu plecau la bătrânețe să culeagă căpșuni. Așa că, dacă asta vă fericește, trebuie să v-o spunem pe șleau că poporul român a murit în decembrie 1990 ca să-și cucerească libertatea de a muri de foame.

 

Din parcimonioasele informații biografice care se dau la Televiziunea Română poți reconstrui ușor întregul animal, întreaga atmosferă fetidă a legăturilor ticăloase țesute între membrii numeroși ai mafiei românești. Stai și te întrebi de unde au apărut aceste haite, care se opuneau în Parlament la orice lege care ar mai fi făcut curățenie în grajdurile lui Augias, de unde au apărut toți acești nemernici care  își ascund acum capul între umeri, afișând un aer de totală nevinovăție.  Cum puteau doamnele Bica și Udrea să cheltuiască o mie șapte sute de euro pentru o cameră de hotel la Paris, când în țara pe care o lăsaseră în urmă majoritatea românilor era îngropată în sărăcie?  Pe amândouă le lega frenezia de a spăla banii murdari cu ajutorul hainelor luxoase cu care se vânturau apoi la București, ca să savureze superioritatea lor de imagine față de amărăștenii cu bani puțini pentru mâncare. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a remarcat sarcastic câtă voluptate culegea Elena Udrea din această paradă a exorbitantului ei lux afișat ostentativ.  Cum a fost posibilă această dezgustătoare ciocoire a unor indivizi altfel cu origini umile sau mai mult decât modeste? Toată această tagmă de profitori fără rușine, parveniți de circumstanță au fost aduși ca gunoaiele la suprafață de apele mari ale schimbării. Ei nu au avut nici educația necesară, nici cinstea funciară pentru gestionarea banului public.

Demersurile zilnice ale justiției scot la iveală noi și noi anomalii, noi dezvăluiri care devin boomerang pentru unii dintre ei, cum s-a întâmplat cu confesiunile Elenei Udrea, contradictorii și semnificative pentru un proces care se petrece sub ochii noștri:  clasa politică compromisă în acești douăzeci și cinci de ani se autodevoră.  Autodevorarea este probabil cea mai mare pedeapsă pe care o primesc hoții chiar înainte de „dulcea” vacanță din boxa acuzaților.

 www.art-emis.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s