Revoluția lui Călin Georgescu (Intelligent Life/The Economist, noiembrie/decembrie 2014)


Revoluția lui Călin Georgescu (Intelligent Life/The Economist, noiembrie/decembrie 2014)

Intelligent Life: Cât de importantă este alegerea președintelui României, Klaus Iohannis, pentru viitorul țării?

Călin Georgescu: Alegerea lui Klaus Iohannis ca președinte a României a fost  obținută cu o majoritate clară, dar fragilă. În opinia mea, Klaus Iohannis are obligația de a se face acceptat și sprijinit de toți românii, pe termen mediu și lung. Dar acest lucru nu se poate realiza decât lucrând cu oameni capabili și integri, nu cu personaje deja compromise. Acțiunile președintelui și ale echipei sale trebuie să graviteze în jurul unui mare proiect național, larg acceptat, care să entuziasmeze și să mobilizeze energiile întregii Românii. În același timp, să nu uităm că președintele trebuie să respecte Constituția și să acționeze strict în cadrul constituțional. Țara este condusă de Parlament și Guvern. Cu prilejul alegerilor din noiembrie, românii au transmis un mesaj clar: nu  vrem un președinte care să îndeplinească funcția unui administrator colonial, ci un adevărat președinte de țară, conducătorul unei Românii integre și suverane, capabilă să răspundă cu succes marilor provocări ale acestor timpuri. Ca toți românii, am și eu mari așteptări de la domnul Iohannis, legate în primul rând de realizarea a două obiective primordiale: reașezarea țării într-un proiect de dezvoltare, conectat la marile tendințe globale și rezultat al unui efort independent, subliniez independent, de gândire și acțiune, precum și, la fel de important, redarea demnitații poporului român. 

Intelligent Life: În ce constă „Proiectul de țară” pe care îl propuneți din perspectiva celui mai cunoscut expert în dezvoltare durabilă din România?

Călin Georgescu: Proiectul de țară, denumit “Hrană, Apă, Energie” exprimă  ceea ce poate face România în contextul marii crize a hranei și a apei, care se apropie în preajma anilor 2020. În esență, acest proiect prezintă viziunea, direcțiile de acțiune, soluțiile și obiectivele specifice ale unei adevărate revoluții a sustenabilității în România. În țara noastră, conceptul de sustenabilitate nu face parte din limbajul politicienilor, deși sustenabilitatea este o necesitate vitală, e însăşi esenţa proiectului de ţară pentru următoarele decenii. Revoluţia bolşevică a centralismului și autarhiei şi revoluţia neoliberală a globalismului sunt inginerii sociale şi economice în care omul şi natura au fost considerate  simple instrumente, exploatate în vederea unui scop exterior lor. Revoluţia sustenabilităţii reprezinta cu totul altceva. Cuvântul „revoluţie“ revine la vechiul lui sens de „revolutio“, de restaurare a unei condiţii de care omenirea s-a îndepărtat în mod nesăbuit. Sustenabilitatea sau dezvoltarea durabilă consideră Pământul o planetă vie. Omul şi natura se află împreună, într-o comunitate a vieţii, căreia nu i se poate aplica logica utilitarismului. Omul nu poate exista nici în afara, nici împotriva naturii. Dacă înțelegem ce se întâmplă în lume, lucrurile devin foarte clare în privința  României. Țara noastră nu poate urma decât două căi: fie calea pe care i-o deschide revoluția sustenabilității, pusă în practică printr-un proiect de amploarea proiectului “Hrană,  Apă, Energie”, fie continuă să se târască pe drumul hârtopit al practicilor neoliberale, care se va sfârși inevitabil într-o fundătură. Altfel spus, avem de ales între neoliberalism și sustenabilitate. 

Intelligent Life: Să înțeleg că nu sunteți un adept al economiei de piață? Revoluția sustenabilității propune cumva o formă de socialism? 

Călin Georgescu: Eu cred în piața liberă, dar neoliberalismul, ca și socialismul, este ostil pieței libere. Revoluția sustenabilității nu propune vreo formă deghizată de socialism, ci piețe cu adevărat libere. Piețele sunt instituții sociale, nu există piețe situate în afara unui cadru social și istoric bine definit. Pentru a funcționa eficient, piețele au nevoie de legi și convenții bine stabilite și de metode prin care acestea pot fi implementate. Piețele nu creează o ordine socială, ci se bazează pe cea preexistentă. Acolo unde ordinea socială este destrămată, unde există un stat slab sau dominat de interese de grup și nu de interesul  „binelui comun”,  se destramă și piața liberă. Iată de ce piețele au nevoie de o ordine socială bazată pe principii morale solide. Dogma neoliberală că totul se reduce la interese egoiste  aruncă piețele în haos și ineficiență. Criza actuală și imposibilitatea de a ieși din ea o dovedesc cu prisosință. Economia speculativă s-a putut extinde datorită faptului că statul și-a asumat toate riscurile, așa după cum a arătat, în nenumărate rânduri, celebrul Andrew Haldane, economist la Banca Angliei și unul dintre cei mai influenți analiști financiari din lume. Un alt influent gânditor britanic la care aș vrea să mă refer este Phillip Blond, omul care a propus Partidului Conservator britanic să-și reinnoiască doctrina pe linia distributistă a lui Hilaire Beloc și G.K. Chesterton. Blond scria că „sectorul privat a fost capturat de către marele capital, iar sectorul public a fost capturat de către statul supradimensionat… În Marea Britanie și Statele Unite, formele de eliberare promise atât de dreapta, cât și de stânga, s-au dovedit a fi dezastruoase… Avem o stângă care produce monopoluri, le transferă dreptei, care produce și mai multe monopoluri. Statul protejează exproprierea piețelor.” Concluzia lui Blond este lipsită de orice echivoc: „Sarcina reală care ne revine în viitor este să inventăm un nou model economic și social… o economie civică, constituită din  economiile locale, bazate pe larga răspândire a proprietății, care, la rândul ei, să fie bazată pe noi modele de asociere și productivitate.” Scopul nostru, al tuturor, fie că suntem români, americani, ruși sau englezi este să fim oameni demni, nu sclavi ai statului supradimensionat sau ai marilor corporații. Avem nevoie de un sistem economic în care să fim proprietari direcți, nu fictivi, ca în comunism, ai bogăției pe care o creem. Asta înseamnă să asigurăm comunităţilor, începând cu comunitatea cea mai mică, familia, accesul la proprietatea productivă şi la mijloacele prin care şi-o pot spori, mijloace precum educaţia permanentă, credite ieftine şi pieţe cu adevărat libere. Iar aici, problema este una singură: statul. Multe dintre statele lumii s-au privatizat și s-au supradimensionat, rupându-se astfel de social. Un stat captiv și servil va avea nevoie de sclavi, nu de oameni liberi. Va privilegia permanenta concentrare a puterii – piețe monopoliste, nicidecum piețe libere. Proiectul de țară „Hrană, apă, energie” răspunde nevoilor reale ale României dar, într-un context mai larg, este și un proiect prin care România oferă lumii contemporane ceea ce-i lipsește cel mai mult: o economie civică menită să înlocuiască falimentarele modele socialiste și neoliberale. 

Intelligent Life: Care ar trebui să fie brandul nostru de țară? Germania are industria auto, Anglia și Elveția – sectorul financiar,  România cu ce poate veni la această masă?

Călin Georgescu: Cu hrană sănătoasă, apă curată și energie regenerabilă, cu economia de proximitate bazată pe micul proprietar și cu agricultura tradițională. Acesta este modelul românesc al economiei civice și nișa care ne-ar oferi un avantaj competitiv în lume. Proiectul  „Hrană, apă, energie” creează un cadru favorabil renașterii satului românesc și cooperării tradiţionale între săteni. Această cooperare va duce la organizarea unei economii rurale în reţea, care va include diverse forme asociative, cum ar fi cooperativele de distribuţie a produselor agricole. Când dispune de unelte şi capital, gospodăria ţărănească este mult mai eficientă decât marea fermă de tip industrial. Iar pe baza asocierii voluntare, agricultura țărănească poate practica cu succes activităţi pe scară mai largă. În România este loc suficient şi pentru marea agricultură cerealieră. Bursa europeană a grâului trebuie să revină la Brăila! Reindustrializăm ţara, dar nu în mod haotic, „multilateral“, cum au făcut comuniştii, ci pornind de la prioritatea dezvoltării agriculturii ţărăneşti. În 2020, când omenirea se va confrunta cu o teribilă criză a hranei, România ar putea vinde hrană sănătoasă, nu pe valută, ci pe lingouri de aur!

Intelligent Life: Trebuie România să se teamă de poziția strategică pe care o are, la congruența a două blocuri militaro-economice, pe de o parte cel rus, pe de altă parte cel reprezentat de Alianța Nord Atlantică?

Călin Georgescu: Romania a fost mereu „între ape”. Datorită poziției sale geostrategice, România este obligată să aibă relaţii diplomatice foarte bune cu toate ţările lumii, în special cu ţările mari şi în mod particular cu vecinii ei – pe care i-a moştenit, nu i-a inventat. Trăim într-o perioadă în care este nevoie de cooperare internaţională din ce în ce mai largă, o cooperare care nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu interesele financiare meschine. Orice ţară trebuie să țină cont de interesele noastre, aşa cum şi noi avem datoria să facem la fel, în relația cu alte țări. În același timp, trebuie să fim conștienți că un stat slab și servil nu va fi niciodată respectat de nimeni, ci va tremura și se va gudura în fața oricărei națiuni sau entități transnaționale puternice. România nu ar avea de ce să se teamă, dacă ar avea o economie solidă și conducători capabili, care să pună interesul național mai presus de orice. Atât timp cât nu depindem de alții în chestiuni de importanță vitală, iar poporul își dorește pacea cu vecinii și relații bazate  pe respect reciproc cu toate națiunile lumii, chiar nu văd cine ar dori să ne caute nod în papură. Să aibă oare cineva interes să creeze haos, chiar și bine controlat, în acest teritoriu „dintre ape”? Puțin probabil. Fiindcă nu poți să știi cum se  despică apele, când o națiune puternică este hotărâtă să-și apere suveranitatea și interesul național.

Intelligent Life: Care este ponderea pe care trebuie să o aibă serviciile de informații? România ae un număr important de lucrători în aceste structuri. Ajută sau nu această vasta rețea?

Călin Georgescu: Trăim într-o „societate a spectacolului”(sintagmă  lansată de filozoful francez Guy Debord în 1967). Nimic nu există astăzi în afara spectacolului, pe care eu l-aș defini ca puterea generalizată a falsului fără replică. O întreagă societate a fost învățată să gândească și să vorbească în limbajul spectacolului mincinos, în limbajul iluzioniștilor, lătrătorilor și clovnilor, uitând, în acelasi timp, limbajul adevărului, memoriei și jertfei. Astăzi, românii se raportează la realitate prin fluxul de imagini construite și alese de către altcineva. Puțini dintre ei privesc lumea prin ei înșiși. Din păcate, majoritatea o formează cei care sunt, efectiv, sclavii discursului mediatic și ai diferitelor forțe organizate pentru a-l susține. Informația este abundent oferită, dar în stilul serviciilor secrete, cu dezinformări, ambiguități, capcane. Așa-zisa dezbatere publică este prăbușită în derizoriu, subiectele cu adevărat importante pentru țară nu sunt niciodată abordate în cadrul spectacolului mediatic. Se critică mereu, dar critica este și ea spectaculară, țintește mereu alături. Critica autentică este eliminată și înlocuită de cârcoteala plină de emfază a unor impostori. Avem o politică-spectacol, care adesea cade în trivial, o justiție-spectacol, chiar și o economie-spectacol. Așa cum „spectacolul” din România nu este un simplu exces mediatic, ci însăși esența tipului actual de societate, tot așa “serviciile” sunt chintesența mijloacelor de implementare ale comportamentului spectacular. Într-o societate în care avem pseudo-artă, pseudo-jurnalism, pseudo-politicieni și pseudo-proteste, nimic mai ușor decât să-i deghizezi pe polițiști în artiști, pe agenții secreți în revoluționari și pe revoluționari în agenți secreți. Din păcate, nu este vorba de un abuz, ci de-o „normalitate”. Lupta împotriva corupției se face exclusiv într-un registru represiv-spectacular, ceea ce a dus, printre altele, la o hipertrofiere a sistemului reprezentat de instituțiile de forță. Asta trezește amintiri urâte, din timpul dictaturii comuniste, când Procuratura și Securitatea Internă erau mână în mână, așa cum se afișeaza azi DNA și SRI, braț la braț, alături de Jandarmerie, jucând ocazional rolul de mardeiaș-încasator. Nu se discută deloc despre prevenirea corupției – prin revizuirea legislației existente sau adoptarea de noi legi, de pildă în domeniul achizițiilor publice, pentru definirea clară a conflictului de interese, privitoare la finanțarea partidelor politice etc, precum și prin depolitizarea și reprofesionalizarea administrației. 

Intelligent Life: Rusia joacă pe cartea resurselor naturale cu succes. România cum stă la acest capitol și cum își joacă această carte?

Călin Georgescu: Nu cred că Rusia joacă o carte câștigătoare pe termen lung. Această țară nu a lansat un nou model economic. Precum în epoca sovietică, este înfeudată unui model extractiv, în care exploatarea resurselor neregenerabile se face într-un ritm intens. Este adevărat că extractivismul rusesc face parte dintr-un naționalism al resurselor (resursele și bogăția țării aparțin poporului), practicat parțial și de țările BRICS. Doar că economia rusească, în ansamblul ei, este mai mult globalistă decât naționalistă, fiind dependentă de sistemul financiar internațional și bazându-se pe investiții străine. Potrivit economistului rus Mihail Kazin, Banca centrală a Rusiei „reflectă viziunea FMI-ului în forma sa cea mai ortodoxă” iar rubla nu este un mijloc de investiții independent, pe baza căruia să se creeze un sistem de credite ieftine pentru micile firme. De-dolarizarea propusă de Rusia economiei mondiale nu a prins deocamdată rădăcini, nici măcar în propria ogradă, unde obiectivul principal al oricărei firme importante este să se capitalizeze cât mai mult în dolari și să-și plaseze acțiunile la bursa de la New York sau Londra. Ideea pe care trebuie s-o reținem aici este că modelul economiei extractive, sub toate formele sale, aparține trecutului. El nu poate fi un model pentru România. Viitorul unei națiuni constă în apărarea și conservarea resurselor țării. Trebuie să produci valoare adaugată din ce în ce mai mare cu resurse din ce în ce mai puține. 

Intelligent Life: Cum se vede România de la Geneva sau de la Bruxelles, există eforturi diplomatice susținute și coerente sau dimpotrivă, ne cantonăm într-o gândire mică și ne focalizăm pe lucruri neesențiale?

Călin Georgescu: România nu există pe harta lumii. În sens politic, nu are un profil identificabil, pentru că nu are o proiect propriu de dezvoltare, din care să decurgă o conduită anticipată, recunoscută, înțeleasă, eventual respectată, de către ceilalți actori de pe scena internațională. În sens economic, este doar un teritoriu exploatat sălbatic de marile corporații și prădătorii interni. În ceea ce privește relația cu Bruxelles-ul, cei care au condus și conduc România par incapabili să înțeleagă un lucru elementar: UE e doar o organizație internațională ale cărei politici și instrumente, inclusiv cele financiare, servesc exclusiv obiectivelor și intereselor respectivei organizații și celor care o conduc. România e departe de această zonă de decizie, este în mod structural, poziționată periferic în UE și de aceea, organizația nu poate, în mod obiectiv, oferi soluții pentru ieșirea țării din starea de înapoiere și pentru a-i asigura dezvoltarea la nivelul secolului XXI. Asta este realitatea, chiar dacă mulți, în România de azi, se leagănă în iluzia progresului prin absorbția fondurilor europene și, încă mai naiv, prin respectarea exigențelor neclare ale Mecanismului de Cooperare și Verificare. Daca privim exemplul Italiei, care beneficiază de 40 de ani de așa-zisa politică regională și de coeziune și, în general, de influența UE, nu avem motive de optimism: Sudul periferic tot nu a ieșit din starea de relativă subdezvoltare și tot nu a eradicat fenomenul mafiot. Realitatea este că UE nu poate rezolva nici o problemă fundamentală a României! Numai noi putem, luând seama la tendințele globale și punând în aplicare un proiect propriu, gândit independent și bazat esențialmente pe resurse și capacități proprii. Numai promovarea unui astfel de proiect poate conferi țării noastre o veritabilă statură în UE, din punct de vedere politic, și poate potența utilizarea eficientă, de o manieră complementară, desigur, a diverselor instrumente puse la dispoziție de organizație. Până atunci, rămânem simpli chibiți, cum ne manifestăm din 2007 până azi.

Intelligent Life: O întrebare dureroasă: de ce pleacă românii peste graniță?

Călin Georgescu: Romanii pleacă de necaz și muncesc ca sclavi în alte țări. Statul român este prea slab și aservit, nu le poate purta de grijă, în sensul de a le oferi șansa de a se realiza. De exemplu, 80% dintre românii aflați în Spania lucrează la negru și nu vor  avea pensii. Aceasta este o tragedie și nu este un caz singular.

Intelligent Life: Cât de important este moralul unui popor? Indicatorii financiari și de fericire arată România mai degrabă ca pe un loc fără speranță.

Călin Georgescu: Pierderea încrederii este uriasa. Restabilirea ei va fi misiunea istorica a unei conduceri responabile. Principalul este ca, la 25 de ani de la căderea comunismului, fiecărei familii de români din România și din afara ei să i se ofere o reală perspectivă de viitor. În fața tăvălugului globalizării neoliberale, românii și-au pierdut atât autonomia culturală, cât și pe cea economică. Constat cu o mare tristețe că, în mare parte, compatrioții noștri sunt sclavi manipulați și lipsiți de surse independente de supraviețuire. Scopul unei țări nu este să producă PIB, ci standard de viață. Ori singurul criteriu acceptat în societate în ultimii 25 de ani a fost profitul imediat. S-au anulat binele comun și conștiința colectivă, iar în paralel, s-a anulat Memoria, istoria fabuloasă a țării, a statului național unitar modern creat de înaintașii noștri. De la Ștefan cel Mare, Brâncoveanu, Mihai Viteazu, Eminescu, Țuțea, Brătianu, care se constituie în repere morale ferme pentru țară, noi nu am dus mai departe linia neamului, ci am trădat-o. Prin asta ne-am pierdut rădăcinile și am intrat în anarhie. Drept consecință, statul e vraiște, populația trăiește în sărăcie și într-o confuzie totală a valorilor. De  25 de ani, asistăm neputincioși la devalorizarea programatică a marilor concepte, în special al celui de stat.

Intelligent Life: Citez câteva declarații ale dumneavoastră: „România este de 25 ani un sens giratoriu, ne învârtim în cerc” sau „politicul trebuie să reprezinte un risc, deocamdată reprezintă o cale de îmbogățire” și închei cu „într-o plină criză, trebuie să dai liber mediului de afaceri.”. Mai sunt ele de actualitate?

Călin Georgescu: România trebuie să redevină o societate productivă, în care măsura succesului să fie dată de calitatea lucrurilor produse și nu de bogăția abstractă (bani) obținută prin tot felul de învârteli. Goana după bani trebuie înlocuită de preocuparea permanentă pentru asigurarea nevoilor individuale și sociale reale. Nu ajută cu nimic la propășirea țării entitățile economice, străine sau românești, care sunt preocupate doar de cât de mare este profitul, producând ieftin și prost, dar vânzând românilor la prețuri cât mai mari. În ordinea neoliberală actuală, legislația favorizează marile corporații și, in general, acele entități economice care sunt „eficiente” din punct de vedere politic. Iată de ce va trebui să remoralizăm economia de piață românească. Fără o remoralizare, piața nu va fi cu adevărat liberă, ci va ceda presiunilor politice și monopoliste. Va trebui în mod explicit să-l sprijinim pe micul producător. Prin sprijin, înțeleg în primul rând o recapitalizare a gospodăriilor țărănești, a micilor ferme și a micilor întreprinzători. Acţiuni precise, nu bătut apa în piuă pe marginea unor generalităţi. Micul producător va contribui în mod decisiv la însănătoşirea României. Datorită lui vom rezolva, în cea mai mare parte, problema şomajului. Toată lumea va avea ceva de făcut. Dacă ştii să faci ceva cu mâna ta nu depinzi de nimeni, eşti autonom. Micul producător ne oferă, prin urmare, definiţia succesului. La care adaug un mesaj pentru renaşterea speranţei şi a încrederii: pe plan internaţional, România va ocupa locul care i se cuvine, de factor care contează în politica lumii. Noi, ca popor, trebuie sa fim uniţi „în cuget şi simţiri“, să ne dorim libertatea de acţiune, care nu exclude să ne avem bine cu toată lumea. Să aducem țara la nivelul unei chemări, la conștiința că există și un alt fel de a fi român, decât cel ignorant, invidios și retrograd în gândire și faptă creștină. La temelia țării, trebuie să stea omul drept și moral, sever cu sine însuși, a cărui conștiință să-i fie cel mai aspru judecător. Să trăim constant și să credem cu toată ființa noastră că putem fi mai mult decât suntem acum. Trebuie să ştim însă ce vrem. Unde dorim să ajungem şi ce mijloace avem pentru a atinge scopurile pe care ni le-am propus! Aceasta este o decizie politică şi profesională si se face prin credința fermă în veșnicia neamului românesc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ATELIERE DE CREAŢIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s