8 mari opere care l-au inspirat pe Gabriel García Márquez


8 mari opere care l-au inspirat pe Gabriel García Márquez

8 mari opere care l-au inspirat pe Gabriel García Márquez

 Despre Gabriel García Márquez se crede că a scris povestiri și romane care au izvorât pur și simplu din imaginația lui, și mai puțin din întâmplări trăite de-a lungul vieții. Ceea ce e greșit, după cum susține însuși autorul: „Cel mai mult mă amuză când sunt lăudat pentru imaginarul din operele mele, deși adevărul este că nu există un singur rând în toate cărțile mele care să nu fi avut o bază reală.”
A crescut într-un mic sat din Columbia și s-a inspirat foarte mult din locurile natale pentru romanul său Un veac de singurătate. De altfel, multe dintre motivele din povestirile scurte își au rădăcini tot în satul în care şi-a petrecut copilăria. Dar în afară de experiențele proprii, și cititul a contribuit la formarea sa ca scriitor.
Într-un interviu pentru „The Paris Review” din 1981, romancierul spunea: „Am pierdut înclinația grandioasă de a citi doar „literatură”. Citesc orice. Încerc să fiu la curent cu tot”. Totuși, modul lui de a scrie a fost influențat și reprezintă o îmbinare fină între creațiile lui William Faulkner, Franz Kafka, F.M. Dostoievski sau Juan Rulfo. Iată o listă cu 8 cărți care l-au marcat profund pe scriitor încă din adolescență.

Muntele vrăjit
(Thomas Mann)
Cele mai bune cărți pe care le-am citit în liceu au fost cele pe care le citeam cu glas tare alături de colegii de cameră înainte de culcare.
Márquez povestește despre succesul pe care l-a avut acest roman și despre cum directorul liceului a fost nevoit să intervină pentru a-i trimite la culcare. Ei își doreau să stea treji toată noaptea, nerăbdători să afle dacă Hans Castorp și Clavdia Chauchat vor apuca să se sărute curând. Se mai întrebau cum se vor termina discuțiile-duel între Naptha și prietenul său, Settembrini. Lectura, care dura deja de mai mult de o oră, era sărbătorită în dormitorul colegial cu ropote de aplauze.

Ulise
(James Joyce)
Scriitorul își amintește cum un prieten al său, student la Drept și pasionat de Biblie, i-a pus această carte în mână și i-a spus: „Aceasta este cealaltă Biblie!”
Márquez spune că prima oară a citit-o pe bucăți, a tot reluat-o chinuindu-se să-i placă, până când și-a pierdut răbdarea. Într-un final a renunțat, ca mai apoi, la maturitate, să se întoarcă la ea. De data aceasta, prin prisma ei, s-a descoperit atât pe sine, cât și noi tehnici ale limbajului. Mulți dintre cei care i-au citit primele scrieri i-au spus că acestea au influențe caracteristice lui James Joyce.

Zgomotul și furia
(Wiliam Faulkner)
A conștientizat că citise Ulise sau Zgomotul și furia prematur, descoperindu-i mai târziu pe Joyce și Faulkner în frumusețea și simplitatea lor:
De fapt, cam tot ce-mi părea pedanterie și ermetism la Joyce și Faulkner mi s-a dezvăluit atunci cu o frumusețe și simplitate terifiante.

Oedip Rege
(Sofocle)
Scriitorul Gustavo Ibarra Merlano l-a învățat rigoarea de care sistemul său improvizat și împrăștiat de idei avea atâta nevoie. Totodată, l-a învățat și blândețea. Acesta cunoștea tot ceea ce exista despre poeziile și cultura greacă și latină.
Márquez își amintește că nu a fost pasionat niciodată de literatura clasică greacă sau latină, pentru el fiind de-a dreptul plictisitoare și fără sens. Singura carte pe care o citise în liceu fusese Odiseea, însă și din ea a extras doar frânturi de idei.
Înainte de a-și lua la revedere de la el, Ibarra a ales din biblioteca sa o carte îmbrăcată în piele pe care i-a înmânat-o cu o oarecare solemnitate: „Poți ajunge un scriitor bun, dar nu vei ajunge foarte bun dacă nu cunoști clasicii greci.”

Casa cu șapte frontoane
(Nathaniel Hawthorne)
Această carte i-a fost recomandată tot de Gustavo I. Merlano. Spune că l-a marcat pe viață.

O mie și una de nopți
A rămas impresionat de modul realist în care sunt prezentate descrierile: scenele de zbor cu covorul deasupra orașului și deasupra munților. Multe dintre ideile din O mie şi una de nopţi le regăsim în operele scurte ale acestuia.

Metamorfoza
(Franz Kafka)
Nu a mai putut adormi niciodată cu seninătatea pe care o avea înainte de a citi nuvela. Un prieten i-a împrumutat-o. După primul fragment, a realizat că nu mai întâlnise până atunci o relatare atât de ciudată, atât de surprinzătoare. Dacă ar fi citit acest gen mai devreme, poate că s-ar fi apucat de scris mai repede. Imediat după ce a terminat de citit Metamorfoza, a început să scrie la rândul său povestiri.
Când am terminat „Metamorfoza”, am resimțit un jind irezistibil de a trăi în acel paradis alienat.

Doamna Dalloway
(Virginia Woolf)
A fost pentru prima oară când a auzit de această scriitoare, pe care Gustavo Ibarra o numea Bătrâna Woolf, ca și pe Faulkner – Bătrânul Faulkner. Tot acesta i-a pus pentru prima oară în mână cartea Doamna Dalloway, prezicându-i că o va învăța pe dinafară. Gabriel García Márquez spune că atunci s-a simțit ca și cum tocmai ar fi descoperit lumea.

Cititul romanelor încă în perioada de formare ca scriitor a contat foarte mult pentru Márquez. Într-un interviu care a avut loc în biroul lui din spatele casei din San Angel Inn, acesta dezvăluia faptul că înainte de a se apuca de scris și citit, inspirația lui a venit pur şi simplu din creionarea personajelor sau a întâmplărilor din desenele animate.
La liceu a profitat de biblioteca impresionantă, dar și de cunoștințele bogate ale prietenilor săi. La Universitatea din Bogota, Márquez a cunoscut oameni de bază, care i-au deschis porțile către lumea scriitorilor contemporani.
Prietenii lui l-au încurajat și au fost entuziasmați de operele sale de început. Când crea un pasaj din vreun roman de-al său, scriitorul întotdeauna se gândea cum vor reacționa prietenii lui și dacă le va plăcea sau nu ceea ce vor citi: „În cele din urmă, toate cărțile sunt scrise pentru prieteni.” După ce a terminat Un veac de singurătate, l-a cuprins o frustrare. Explicaţia? Nu îi cunoștea pe toți cititorii lui și se simțea de parcă milioane de priviri erau ațintite asupra lui, fără ca el să știe măcar ce gânduri le treceau acestora prin minte.
În acelaşi interviu, Gabriel García Márquez spunea că a scrie este la fel de greu ca şi asamblarea de la zero a unei mese. Îţi trebuie un pic de magie, în rest multă muncă fizică: „99% transpiraţie, 1% inspiraţie!”
Hemingway l-a impresionat când a comparat scrisul cu boxingul. Scrisul presupune foarte multă concentrare şi minte lucidă. E cunoscut faptul că Faulkner sau Hemingway consumau cantităţi mari de alcool și aveau o reputaţie proastă, însă atunci când venea momentul să creeze, preferau să rămână lucizi. Actul scrierii implică sacrificiu, deci era de neconceput pentru el să se îmbete sau să se drogheze cât timp se afla la biroul de lucru. Astfel, Márquez le răspundea celor care îl întrebau dacă unele romane s-au născut în urma unor experiențe psihedelice sau bahice:
Creaţia, pentru mine, presupune şi o stare bună de sănătate. Generaţia Pierdută a înţeles acest lucru. Erau oameni care iubeau viaţa.
Tot în numărul 82 al „The Paris Review” (1981), Márquez își încheie interviul spunând:
Sunt absolut convins că voi scrie cea mai bună carte a vieții mele, dar nu știu care va fi sau când. Atunci când o simt – și o tot simt de ceva vreme încoace – rămân în tăcere, astfel că dacă trece pe lângă mine, să o pot prinde.
Articol trimis de Olimpia Rusu.

Sursă: http://www.ampress.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ATELIERE DE CREAŢIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s