Timpul de Noi


TImpul de Noi

Timpul trece pe alături sau noi trecem pe lângă râul timpului…

Râul timpului curge prea tumultos, încât nu reuşim să lăsăm urme pe malurile lui…

Urmele sunt trecătoare şi diferite, unele aleargă pe malul stâng, altele – pe malul drept.

Deşi malurile sunt ale aceluiaşi râu, nu au nicio şansă a se întâlni.

Suntem doi oameni, care nu au reuşit a fi parte dintr-un Noi, ca două maluri ce nu se vor îmbrățişa niciodată, pentru că a se uni este nevoie de un pod, care ar lega două maluri, precum este nevoie de o punte sufletească, pe care o poate înălța doar iubirea…

Timpul trece printre noi ca un râu, pentru că noi nu am ales locul şi timul potrivit pentru punte…

Timul trece şi noi devenim tot mai înstrăinați, pe două maluri ce nu se vor intersecta niciodată…

Ar fi bine să-ți trimit un catarg, dar nu e cert că mai ajunge în această viață scurtă…

Dar să nu ne întristăm, Luna şi Soarele rar se zăresc pe aceeaşi palmă de cer… Iubirea decide, când două suflete fac o punte peste timpul, ce aleargă ca un râu spre mâine…

4 iunie 2022. Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIE, PROZĂ și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.