CE S-A SCHIMBAT…?

Crimele Ministerului de Interne, tortionari ai Neamului Romanesc – Macelarul de la Interne. Romania, anul 2015: oameni ucisi in bataie prin Sectiile de Politie, aruncati in inchisoare nevinovati…ce s-a schimbat?

87

 

Fara mila si scrupule, in temnitele intunecate ale Securitatii, numele de Gheorghe Enoiu rasuna teroare in inimile celor care au avut nenorocul sa incapa pe mainile lui. Timp de patru decenii a fost o unealta indispensabila conducerii comuniste, ba mai mult de atat, modelul prin excelenta al ofiterului de Securitate.

La fel ca multi altii, el s-a inscris in partidul comunist dupa ce sovieticii au impus Guvernul lui Petru Groza, ca la doar un an de la infiintarea Directiei Generale a Securitatii Poporului, in 1949, sa il intalnim pe Gheorghe Enoiu printre cadrele active ale institutiei.

Urmase un curs de doar patru luni de pregatire, schimbandu-si postul umil de tipograf pe unul de anchetator al Securitatii.

Un om marunt printre nume mari

La inceputul carierei sale s-a ocupat de interogatoriile unor oameni politici importanti ai vremii, cum ar fi Lucretiu Patrascanu, in timp ce eliminarea factiunii moscovite il pune pe acelasi Gheorghe Enoiu fata in fata cu fosti fruntasi comunisti, ca Vasile Luca.

Membrii partidului comunist arestati in urma epurarilor lui Gheorghiu-Dej sunt torturati personal de tanarul anchetator.

Cruzimile tortionarilor de la Pitesti nu au fost nici ele neglijate, oamenii insarcinati cu programul de reeducare fiind interogati si supusi unor violente fizice de acelasi Gheorghe Enoiu. La sfarsitul anchetelor, tribunalul condamna la moarte douazeci si doi de inculpati.

Macelarul de la Interne

Totusi, el isi dobandeste renumele infiorator cand peste trei mii de tineri sunt arestati ca urmare a solidarizarii studentilor romani din Bucuresti si Timisoara cu cei maghiari, in timpul miscarilor studentesti din 1956.

Zvonurile unor manifestatii in capitala la Piata Universitatii au atras raspunsul autoritatilor comuniste, care au deblocat forte impresionante pentru a-i prinde pe instigatori.

Interogatoriile studentilor bucuresteni au fost coordonate de un Gheorghe Enoiu, ajuns capitan, el insusi ocupandu-se de batai.

In cadrul plangerii penale formulate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in 2007 impotriva lui Gheorghe Enoiu sunt incluse marturii ale victimelor din acei ani, tineri torturati, batuti pana la un pas de moarte si fortati sa recunoasca fapte imaginate, tineri care din cauza violentelor si a tensiunii psihice au incercat sa se sinucida.

Ei au fost loviti cu rangile de fier peste picioare, tinuti atarnati de maini pana cand oasele le erau desprinse, au avut capetele zdrobite de podeaua camerei de interogatoriu, obligati sa alerge in cerc ore la rand si loviti incontinuu cu biciul.

Pentru a nu se pata de sangele victimelor, capitanul Enoiu purta adeseori un cearceaf.

Jaful de la Banca Nationala

Un rol la fel de important l-a jucat si in cazul jafului de la Banca Nationala din iunie 1959. Dupa o desfasurare impresionanta de forte si nenumarate arestari, in cele din urma sunt acuzati Alexandru Ioanid si fratele sau Paul Ioanid, Sasa Musat, Haralambie Obodeanu si sotii Monica si Igor Sevianu.

Torturati in arest ei isi marturisesc vina. Toti inculpatii sunt executati, in afara de Monica Sevianu.

Un motiv de mandrie pentru cel supranumit “Macelarul de la Interne” este reconstituirea filmata a jafului sub indrumarea sa, pelicula care a avut o circulatie limitata.

In putin peste zece ani, Gheorghe Enoiu a trecut prin intreaga stratificare securista, detinand si postul de sef al directiei de anchete penale, din 1963 pana in 1967.

Insa, un an mai tarziu este anchetat de o comisie a partidului care avea misiunea depistarii ilegalitatilor produse pe vremea lui Gheorghiu-Dej.

Neregulile semnalate au avut ca urmare trecerea in rezerva a lui Gheorghe Enoiu la inceputul lui 1968, firea sa deosebit de violenta si incalcarile flagrante ale legii surprinzand membrii comisiei. El insusi este descris ca fiind o “bruta”.

nsa, la sfarsitul aceluiasi an este iarasi integrat cadrelor active ale directiei de anchete penale, iar odata cu Revolutia Romana si desfiintarea Securitatii, fostul capitan al politiei secrete a lucrat ca jurist pana in 1997, data la care s-a pensionat.

Desi vinovat de acte de o incomensurabila cruzime el nu a fost niciodata judecat pentru faptele sale in perioada postdecembrista, in ciuda eforturilor de a fi pus sub acuzare de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.

Isi gaseste sfarsitul pe data de 5 decembrie 2010 in satul natal, la inaintata varsta de 82 de ani. http://www.frontpress.ro/

Sursă: http://www.deveghepatriei.wordpress.com

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

UNDE VOM AJUNGE…?

Rog ca acest articol sa fie distribuit pe Facebook si sa ajunga la cat mai multi romani din strainatate: cum sunt filat pe strada 24/24 de serviciile secrete ale Ministerului de Interne! Am ajuns TERORISTUL NUMARUL 1 al Romaniei!

Militian

Masonul Gabriel Oprea, ministrul de Interne al Romaniei, poreclit si „Seful mafiei”.

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/04/03/domnule-mafiot-si-mason-gabriel-oprea-ai-mai-vazut-pana-acum-un-ministru-de-interne-arestat-in-timp-ce-isi-exercita-functia-sa-vedem-daca-am-dreptate-si-data-aceasta/

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/03/31/domnule-gabriel-oprea-va-cer-sa-aveti-un-strop-de-bun-simt-si-sa-imi-raspundeti-astept-si-scuze/

Militianul pe care il vedeti in imagine m-a filat ieri la ora 18:55, de fapt erau trei: primul avea o geaca de culoare bej, gluga pusa pe cap, strabism sever, ochiul stang, vorbea la telefon, jeans de culoare albastru deschis, bocanci de culoare maro cu talpa groasa. Ce de-al doilea era tuns zero, 1.83. jeans negru, geaca de culoare albastru indigo. Ultimul s-a urcat dupa mine in metrou si-l vedeti in imagine: nelipsita traista neagra legata de gat si atat de IMBECIL ca nici macar nu a realizat cand i-am facut cinci poze! De astazi incolo am sa va pun poze cu fata ca sa va recunoasca toata lumea! Ii punem la socoteala si pe cei care ma fileaza din masini?

Luni de zile am fost hartuit cu telefoane de specimenul burtos Mihai Necula din cadrul Jandarmeriei Romane. Dorea sa-i fabrice un dosar penal lui George Simion – Actiunea 2012 si sa-l trimita la inchisoare: a avut indrazneala sa-l filmeze pe strada cand facea semne obscene! Incultul burtos Necula a luat nota doi la examen!

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/03/28/daca-in-zilele-urmatoare-patesc-un-accident-ma-sinucid-sa-aveti-idee-cine-se-afla-in-spatele-acestor-lucruri-sri-ul-si-serviciile-secrete-ale-ministerului-de-interne/

Eu, un singur om, aparut de nicaieri, necunoscut de nimeni, am pus cu botul pe labe trei servicii secrete din Romania! Am vrut sa le arat oamenilor in ce hal va bateti joc de ei si care este nivelul vostru in anul 2015: amaratii aia muncesc pe 200 de euro, isi rup oasele de dimineata pana seara, in timp ce voi castigati zeci de milioane, stati in birouri si aberati ca sunteti „agenti speciale sub acoperire”!

Mii de oameni aruncati nevinovati in inchisoare ca aceste mizerii sa isi justifice bugetele de sute de milioane de euro primite cadou anual din partea statului roman: „Doua declaratii sunt de ajuns pentru cinci ani de inchisoare! Restul de dosar il fabricam noi!”.

Asa arata Romania, in anul 2015: oameni aruncati in inchisoare si mancati de vii de sobolani, ca in lagarele de exterminare din Gulag si Coreea de Nord, batuti si schinguiti de Jandarmerie, Politie, DIICOT si procurori, torturati psihic sa recunoasca fapte de care nu sunt vinovati, 80% din angajatii Ministerului de Interne nu au niciun fel de pregatire profesionala,  legaturi cu mafia politica si clanurile interlope tiganesti, sunt semianalfabeti cu acte!

Ofiter din cadrul Ministerului de Interne: ucide fara niciun fel de mila OPT OAMENI ziua in amiaza mare! Le pun arma in mana si nu au niciun fel de pregatire psihologica, discutam despre niste alcoolici inveterati care sufera de grave tulburari mentale!

http://www.mediafax.ro/social/opt-oameni-impuscati-de-un-politist-intr-un-coafor-din-zona-perla-din-capitala-doua-dintre-victime-au-murit-atacatorul-a-fost-prins-foto-video-9372670

Marturia lui Narcis Daju, fost ofiter SRI: „Oameni torturati de procurori si arsi cu tigara! Fortati sa recunoasca crime de care nu se fac vinovati!”.

https://www.youtube.com/watch?v=kAQ2MPzCaQs

DIPI – Serviciul secret al Politiei Romane: legaturi cu mafia italiana, traficul de droguri si crime la comanda!

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/04/03/mafiotul-gelu-marin-oltean-ex-dipi-a-fost-scapat-in-italia-de-frica-inchisorii-interesant-cat-se-poate-de-interesant/

Se va afla cine m-a batut in decembrie 2014 si din partea cui vin sutele de mesaje prin care sunt amenintat cu moartea si bataia!

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/03/12/jidanii-din-israel-te-rupem-cu-bataia-capitanul-nu-a-fost-ucis-tot-de-jidanii-masoni/

Ieri, 06.04.2015, in jurul pranzului, am fost „asteptat” de un militian inalt de 1.78, geaca neagra, pantaloni de trening de culoare albastra, deschisi jos, erau pe fermoar, adidasi albi cu talpa joasa, sapca alba, gluga de la geaca pusa pe cap. Cand am trecut pe langa el si-a ascuns covrigul la spate si dupa ce l-am depasit cu aproximativ doi metri a scos telefonul din buzunar: „A trecut…”. O tin asa cu voi pana va plictisiti de viata si nu uitati ca dupa articolul meu au invatat studentii din cadrul Academiei Nationale de Informatii. 

https://deveghepatriei.wordpress.com/2013/10/03/am-prins-spionul-sri-ului-fix-19-secunde-a-durat/

Sa-i transmiteti din partea mea individului care ma fila sambata, imbracat in camasa albastra si cu geanta neagra de gat, ca l-am vazut de la zece metri…

Punctul rosu care apare pe ecranul monitorului vostru reprezinta semnalul GPS al telefonului meu, drept urmare ma filati „pe larg” cum se spune: oamenii de la voi stau la o distanta apreciabila de locul pe unde urmeaza sa trec. Punctul de care v-am spus curiseaza pe o harta cu anumite strazi si-n felul acestea va dati seama unde sunt si cum va puteti coordona oamenii de la „centru”. Ati vazut cat de este de simplu? Voi va faceti meseria si eu ma simt infinit mai bine pentru ca nu va mai vad fetele de taranoi interlopi si burtosi agramati cu genti legate de gat!

65

Probabil ca multi dintre dumeavoastra au citit cartea lui Dickens si isi aduc aminte de domnul Bumble: gras, incult dar cu aere de fiinta elevata, tiranic cu cei mai slabi ca el, extraordinar de slugarnic in fata celor puternici! Ajungem in anul 2015 si dam peste „celebrii burta mare/minte putina/traista agatata de gat” din cadrul Ministerului de Interne: figuri cat cuprinde, inculti si semianalfabeti, grobieni in gesturi si comportament, batusi cu cine nu este cazul, dosare facute la comanda pentru ca asa a dat ordin sefu’ !

Va rog mult sa cititi cu atentie doua pasaje din cartea lui Dickens: am sau nu dreptate? Au invatat cateva cuvinte noi in limba romana, „extremismul de dreapta, legionarii si nazismul”, si de atunci le folosesc peste tot ca sa para interesanti: „Nu stim noi ce au facut legionarii? Ne spui noua care bagam filaju’ pe spionaj ca umbriliii (la ei se poarta cu trei de i) si nimeni nu ne recunoaste pe strada?”. Keep movin’, guys, keep movin’ !

78

Va mira ca de doi ani de zile va fac poze pe strada cand plecati sa ma filati?!Imbecilul din fotografie m-a filat doua zile imbracat la fel…rar vezi fiinte atat de inapoiate! Cum sa intram noi in spatiul Schengen, sa ne luam angajamentul ca putem asigura flancul estic, cand ei au depasit clar orice limita a prostiei? Comisiile europene raman interzise cand vad ce se intampla in Romania: „Bai, ce este in tara aia?”

09

Bine ca participati la „operatiuni speciale” sub acoperire si va spun cum arata specimenul pe care l-ati trimis sambata, 04.04.2015, sa ma fileze: imbracat intr-un hanorac imblanit de culoare alba cu desene maro, pantaloni de trening, sapca neagra cu linii colorate pe partea dreapta, si celebra traista agata de gat avea culoarea neagra. Statea intr-un colt si ma urmarea cu atentie, nu a avut idee cand l-am reperat si de ce am trecut pe langa el…

Adidasi de genul acesta avea…

http://www.biashoes.ro/adidasi-barbati-albi-din-piele-naturala

Priviti si dumneavoastra cine statea dupa mine sambata, 04.04.2015, in jurul pranzului (atunci cand ies din casa ma fileaza cu o armata de oameni): imbracat ca ultimul cocalar, traista agatata de gat, o privire care nu exprima nimic, la modul ca era absolut low level, comportament de parca iesise pe strada sa le fure oamenilor banii din buzunar! Adica, nah: cine sa recunoasca specimenul care baga „filaju’ pe spionaj ca de aia IE DE LA MILITIE si face operatiuni speciale ca NYPD”!? Ma simt teribil de frustrat cand vad ca incultii acestia sunt platiti luna de luna cu zeci de milioane de lei din bani publici!

98

Ce imi spune un militian in urma cu doi ani de zile cand eram la un meci de fotbal al echipei nationale: „Esti liderul extremei drepte si ii influentezi pe toti, din cauza asta stai asa „ascuns” si nu te vede nimeni.” Ma uitam la el si imi era rusine, pur si simplu RUSINE, nu stiam cum sa plec de acolo! SRI-ul, cei care mi-au „imprumutat” 80% din idei, sunt NSDAP-ul lui Hitler dupa logica militieneasca! 

Uniformele Militiei au fost copiate indentic dupa cele ale Miscarii Legionare, cu diagonala de piele, si de aici rezulta urmatorul lucru: militienii erau de „dreapta”, nu-i asa? Politist, om de 50 de ani, imi spune: „Crezi ca nu stiu ca Miscarea Legionara a fost neonazista?”. Ramai stupefiat cand vezi asa ceva si nu degeaba o tara intreaga lesina de ras!

Va spun eu ce trebuie facut: curatat sistemul de sus pana jos, adusi tineri de maxim 25 de ani, cu facultatea terminata pe bune, pusa cartea in mana, investit masiv in ei, trimisi la cursuri europene sa vina din spate cu o mentalitate noua, si eliberati din functie toti burtosii, incultii, interlopii si ce mai bantuie la ora actuala prin Ministerul de Interne al Romaniei! Te chinui cativa ani de zile, dar la sfarsit ai ce trebuie: politisti pentru secolul XXI!

Mergeti in continuare ca pe vremea Militiei, anul 1952: „La noi trebuie sa dai bine cu pumnul, sa fii prost cat cuprinde, sa asculti ordinu’ lu sefu’, sa faci dosare la comanda, si pentru asta te platim cu 2.500 lei pe luna!”.

809

 

Sursă:www.deveghepatriei.wordpress.com

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

Tezaur – Raisa Lungu meșter popular

Tezaur – Raisa Lungu meșter popular

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, CURIOZITĂȚI, OAMENI CELEBRI | Lasă un comentariu

SĂRBĂTORI FERICITE!

fELICITARE-SM

Imagine | Posted on by | Lasă un comentariu

„Majestatea Sa Mutu-Klaus I” se piaptănă iar lătrăii antiromâni fac filosofie de cârciumă

„Majestatea Sa Mutu-Klaus I” se piaptănă iar lătrăii antiromâni fac filosofie de cârciumă

b_300_472_16777215_0___images_stories_editorial_Klaus_Merkel_latrau„Europenizarea completă a României este unul dintre cele mai importante obiective ale mandatului meu”. (Klaus Iohannis).

Este cunoscut răul imens făcut României de către fostul Preşedinte Băsescu, sub domnia de zece ani, pentru care aş vrea să dea seama, însă fostul şef al statului a avut şi „scăpări controlate”, amprentate de adevăr. Or fi fost mai multe, însă eu voi menţiona numai două, pe care le apreciez drept corecte:
– afirmaţia că ex-regele Mihai a trădat România şi poporul român;
– recentul reproş adresat președintelui Klaus Iohannis pentru că, în cadrul vizitei sale recente în Ucraina, nu a avut o întâlnire cu reprezentanţii românilor ce trăiesc în acea ţară.

Ţara arde-n foc şi „Majestatea Sa” Mutu-Klaus se piaptănă!

Bâzâind ca o muscă fără cap, preşedintele fără domiciliu stabil al Ţării se agită, ba aruncându-şi ţoalele pe unde apucă, ba ducându-şi jumătatea la Turnul din Bruxelles, ba făcând pact cu neprietenii României pentru a fi pe placul altora… Ce-a căutat Preşedintele României în Ucraina? O fi intervenit pentru jumătatea de milion de români abandonaţi? O fi deschis calea spre recuperarea teritoriilor româneşti aflate sub cizma ucraineană? O fi repus pe tapet nemerniciile ucrainene săvârşite la Canalul Bâstroe? O fi intervenit pentru revenirea limbii române ca limbă regională în Ucraina (statut anulat de Poroşenko imediat după preluarea puterii de către acesta)? O fi discutat despre înfiinţarea şcolilor în limba română pe teritoriul Ucrainei? O fi cerut înapoi Insula Şerpilor? Nici vorbă! S-a dus acolo să slujească interesele Unchiului Sam, ale familiei Nuland şi, foarte probabil, ale din ce în ce mai controversatei Frau Merkel. Cu prilejul scurgerii a o sută de zile de la întronizarea pe Feisbuc, Majestatea Sa Mutu-Klaus a adresat naţiunii un discurs scris infantil de consilieri sfertodocţi şi citit mai prost decât ar fi făcut-o un elev de clasa a cincea[1]. Niciun cuvânt despre ziua de doliu 1 aprilie 1941 a românilor ucişi la Fântâna Albă de trupele N.K.V.D. Niciun cuvânt despre ziua de doliu a civililor români ucişi la 4 aprilie 1944 de bombele americane. Răi sfetnici ai, „Majestate”! Plecat din România, un fluieră-vânt, – cândva scribălău scânteist de mâna a şaptea – bântuie acum internetul şi împarte în stînga şi în dreapta, cu superioritate prost înţeleasă şi agresivitate mediocră, epitete antiromâneşti, elucubraţii separatiste manipulatoare, înălţând osanale pentru Majestatea Sa Mutu-Klaus. Iată câteva:
– referindu-se la reproşul neîntâlnirii preşedintelui cu românii din Ucraina: „Ce puteri supranaturale ar avea țara noastră impunând fostei Uniuni Sovietice un regim preferențial pentru minoritatea română?”. Greu de priceput cum, astăzi, după trecerea deceniilor de la reperul anilor ’90, lătrăul americanizat deşi pricepe atât de puţin, îşi permite să emită verdicte despre „Diletanta trasare a frontierelor, care a lăsat români în afara frontierelor României Mari și maghiari în afara Ungariei […]”. Ce pierdere pentru Europa a fost că lătrăul americanizat nu s-a născut în urmă cu vreo sută-două ani. Ar fi avut şansa să declanşeze – după capu’ lui (sec) -, naşterea Noii Ordini Mondiale încă de-atunci, fără să mai aştepte globalizarea agresivă a mileniului trei. ActiveNews l-a deranjat foarte tare pe prin comentariul: „Iohannis i-a uitat pe românii din Ucraina. O singură frază despre cei 500.000 de români din Bucovina de Nord în declarația comună cu liderul de la Kiev. Poroșenko s-a făcut că plouă.” „Poate că a și plouat, ripostează oracolul. Nu văd ce ar fi trebuit să facă președintele românilor. Să oprească ploaia?” Nu, lătrăule, Majestatea Sa Mutu-Klauss-a făcut că plouă, dar nu ploua. Nimeni nu l-ar fi împiedicat să-i întrebe pe românii din Ucraina cum trăiesc şi ce dorinţe au, însă nu l-a interesat. Misiunea lui era alta. Ofuscat de faptul că cineva a cutezat să-i critice obeliscul, lătrăul, gânditorul fără creier elimină prin maşina de făcut cârnaţi, peroraţii caţavenciale: „Sigur că nu este o problemă a românilor războiul fratricid din Ucraina, așa cum nu a fost nici cel din Iugoslavia. […] Slavii de răsărit ar trebui să-și rezolve singuri problemele, până la urmă așa-zisele anexări și agresiuni sunt repoziționări interne ale marelui imperiu slav de la Est. […] Ce ar fi putut realiza Iohannis cu o șezătoare la căminul cultural din Izmail?”. Mare nătărău! Se pare că pe ofuscat nu-l duce puţina minte ca să se întrebe ce-a căutat Majestatea Sa Mutu-Klausla taclale cu Poroşenko? Nici prin gând nu-i trece că aşa-zisele anexări şi repoziţionări au legătură directă şi cu anexele secrete ale pactului Hitler-Stalin, nereclamat încă de România! Mai mult, iritat peste poate, mizerabila parodie a lui Nietzsche continua aria unui don Basilio confuz şi alzheimerizat: „Presa de trei lei acuză: o singură frază rostită de șeful statului român informează că s-a convenit «să dăm o vizibilitate mai bună comunităților noastre etnice care trăiesc în România, respectiv în Ucraina ». Poroșenko nici măcar nu s-a obosit să aducă aminte de cei 500.000 de ucrainieni de etnie română sau de problemele pe care le au în această țară. Începând cu închiderea școlilor românești (aceasta ar fi categoric o problemă gravă) și până la mobilizarea românilor din Bucovina, obligați să lupte în războiul Kievului». Ar fi dorit iluștrii noștri gazetari ca România să impună niscaiva sancțiuni Ucrainei? Să ne taie și dânsa gazele definitiv, ca în deja celebra publicitate românească la medicamentul anti-balonare”… Nătărăul uită sau se preface, că peste 80% din cantitatea de gaze folosite în România provin din resurse interne. Mai lipsea să sugereze că ar trebui să stăm în genunchi în faţa lui Poroşenko! Continuând cu osanale pentru Majestatea Sa Mutu-Klaus, îl citează motivaţional: „Am convenit că trebuie să dăm o vizibilitate mai bună comunităților noastre etnice care trăiesc în România, respectiv în Ucraina. Ele trebuie să devină un liant și un pod în relațiile noastre. În acest sens, este nevoie ca mecanismele relevante pe linie guvernamentală să își reia activitatea și să abordeze aspecte de actualitate. Dorim ca prin toate acțiunile noastre să vedem efecte pozitive în ceea ce priveşte contactele directe între cetățenii noștri si proiecte comune în plan economic și cultural”. Oare intenţionează şeful statului să mărească vizibilitatea minorităţii U.D.M.R.-iste cu privilegii noi? Alo, C.N.C.D., iar pute a discriminare!

Sofismele lătrăului americanizat

Rătăcit mintal în formă agravantă şi infatuat peste supraplin, lătrăul americanizat „se face că plouă”, deşi afară este senin. Extrage anumite cuvinte din context pentru a le răsturna în melanjul toxic pe care încearcă să-l administreze celor prinşi cu gura căscată. Ar trebui să ştie de ce a fost emis acel „NU! categoric, la Odesa! (cu un singur şi „incult” „s”!) de către patriotul basarabean. Fieful lui Ivan, nu este locul potrivit pentru o întâlnire dintre actualul şef al statului român şi românii abandonaţi de Iliescu, Constantinescu, Băsescu, acum, şi de Majestatea Sa Mutu-Klaus. Dacă lătrăul nu ştie, să pună mâna pe carte, pe documente. Nu este sigur că se va lumina, dar ar mai avea o şansă să reducă perioada de găzduire la aşezământul pentru tratarea tulburărilor la mansardă. Erijându-se peste noapte (sau zi, nu se ştie precis) în filolog academic, deşi, filologia s-a prins de el precum apa de gâscă, lătrăul americanizat dă sentinţe „academice” definitive: „[…] grafia corectă a numelui orașului(Odesa – n.n.) e cu doi «S», atât în Ucraina cât și în S.U.A., unde există încă un oraș cu același nume. Scrierea cu un singur «S» e mai degrabă caracteristică gazetarilor din România, bolnavi de incultură”. Deci, mesajul acelui român din Basarabia istorică adresat Preşedintelui României este o mostră de incultură. Fără a avea pretenţia deţinerii adevărului absolut, scrierea în limbaj internaţional a oraşului de pe malul Mării Negre este Odesa (în limba ucraineană, Одеса – cu un singur şi incult „s”). Ruşii şi lătrăii stabiliţi în S.U.A. scriu Odessa, ca în limbile engleză sau rusă[2]. ODESSA, cu doi „s” reprezintă iniţialele organizaţiei foştilor militari SS din Al Doilea Război Mondial:Organisation Der Ehemaligen SS-Angehörigen (ODESSA)[3]. Urmând raţionamentul şi sofismele lătrăului scânteist americanizat ar trebui să ne americanizăm şi la noi acasă, să scriem şi să pronunţăm Bucharest şi nu Bucureşti… că aşa scriu americanii! Eu, oricum n-o voi face nici măcar de Halooween! Sunt sătul de rom-gleza promovată de imbecilii deformatori de limbă românească din mass-media, din instituţiile de cultură ale statului român, ajunse pe mâna clienţilor „algoritmului politic” şi de firmele otrăvitoare Fast-Food, răspândite pe pământul românesc. Gunoiul lătrător mai comentează – după ureche, fireşte – situaţia din România, deşi habar nu are de situaţia reală, însă măcăne insistent pentru a fi băgat în seamă. Deşi numeroase publicaţii i-au arătat uşa spre ieşire, a găsit pe cineva care-i promovează elucubraţiile sfertodocte.

 „Cine-a îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii”… vedea-l-aş însurat cu Madleine Albright şi voluntar în Ucraina

Dintre perlele emise de lătrău mai amintesc: „Cine să mai înțeleagă ceva? U.R.S.S. bate la ușă. Războiul fratricid e o problemă strictă a statelor slave din Est. Așa cum panslaviștii iugoslavi au avut-o pe a lor, plus un bonus – exterminarea unor populații”. Vai de mama ei de exprimare! Înţelege cineva ce a vrut să spună cu bolboroseala de mai sus? Tot lătrăul americanizat conclude: „momentan nu e nevoie de un Bill Clinton, cu bombing”. Poate ar fi fost mai potrivit „Bill Clinton cu saxofon tip Monica Lewinski”, dar dacă lătrăul tot a pomenit de „bombing” şi se apropie sărbătoarea Paştilor, să ne reamintim că „neprihănita” cucuvea Madleine Olbright (evreică, născută Marie Jana Korbelova, adăpostită de belgrădeni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial) a dat dispoziţie ca pe bombele care au plouat asupra sârbilor în ziua Sfintelor Paşti din 1999 să se scrie „Paşti fericit!”. În anul 2012, scorpia a prezentat la Praga volumul (zice-se scris de ea) „Iarna la Praga: Poveste personală, amintiri şi război, 1937-1948″. Sârbii aflaţi de faţă nu i-au făcut declaraţii de dragoste, iar regizorul ceh Vaclav Dvorak i-a cerut autograf pe posterele documentarului „Un Kosovo furat” adresându-i-se: „Asta-i tot opera ta, madame!” Scorpia, s-a enervat, a început să strige la ei să iasă afară, afirmând isterică: „ăştia sunt sârbii, dezgustători”[4].

Lătrăul este – cu certitudine – iubitor de toţi neromânii şi inamicul a tot ce-i românesc. Vedea-l-aş însurat cu Madleine Albright şi voluntar în Ucraina.

––––––––––––––––-

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

Idei privind Unirea Basarabiei cu Ţara

Idei privind Unirea Basarabiei cu Ţara

Indiferent de măsura în care Unirea depinde de un context internațional favorabil, noi trebuie să avem un program al nostru, românesc, realist, pe care să-l urmărim indiferent de voința conjuncturală a altora. Dorința și voința noastră de a ne uni nu este conjuncturală, nu este condiționată decât de grija de a nu greși! De a nu compromite ideea Unirii, printr-un eșec, printr-o greșeală, care să ne aparțină nouă, românilor.

Unirea noastră o doresc și ceilalţi?

Este important să ne întrebăm de la bun început cine se opune Unirii noastre și pe al cui sprijin extern putem conta! Vom observa imediat că în peisajul internațional, planetar, majoritatea statelor se confruntă cu tendințe centrifuge și separatiste ale unor regiuni și populații. State ca Rusia, China, S.U.A., Franța, Spania, Italia, Turcia sunt confruntate cu pretenții separatiste tot mai active, mai puternice. În temeiul dreptului ca fiecare națiune să aibă un stat național, în multe părți ale lumii se afirmă tot mai puternică dorința și cererea de a se produce secesiuni teritoriale însemnate. În acest context, perspectiva noastră ca, în virtutea aceluiași principiu de drept internațional, din două state să facem unul singur, mai mare și mai puternic, este relativ singulară, este o excepție! Concluzia care se impune: nimeni, pe plan internațional, nu va privi cu simpatie și înțelegere Unirea noastră. Ne vor susține numai cei care vor avea vreun interes! Iar guvernanții noștri, diplomația în mod special, trebuie să identifice care ar putea fi interesul marilor puteri în Unirea noastră. Până acum nu știu ca guvernanții noștri să fi discutat acest subiect cu alte guverne din zonă sau cu interese și influență în zonă. Nu-mi amintesc să existe un document oficial, programatic, care să afirme dorința guvernului sau a poporului român de a realiza Unirea cu Basarabia (și Bucovina).

România și românii care o înconjoară – câteva milioane

Trebuie avut în vedere că după Unirea cu Basarabia, România rămâne mai departe un stat în jurul și în afara căruia trăiesc foarte mulți români. Fie în imediata apropiere a granițelor, în țările cu care ne învecinăm, fie ceva mai departe, în Albania, în Grecia, în Occident. Trebuie concepută o politică de stat clară, asumată deschis, oficializată prin legi și prevederi constituționale ad hoc, față de toți acești români „extranei”. Pentru aceasta va trebui concepută o diplomație specială pentru fiecare stat în care trăiesc români. Nu avem o strategie națională față de acești români, avem niște instituții bugetivore care nu au nici prestigiul necesar, nici activitatea pe care o așteptăm de la lefegiii în cauză: indivizi care nu au dovedit prin nimic vocația interesului național. Așadar, avem nevoie de două strategii, de două politici distincte: una pentru Basarabia, a cărei țintă să fie Unirea, și alta pentru românii extranei, inclusiv cei din diaspora occidentală. La rândul ei aceasta din urmă va trebui despărțită în două, deosebindu-i pe românii care trăiesc dintotdeauna, ca autohtoni, în țările din Balcani, în Ungaria sau în Ucraina, și românii care trăiesc relativ de puțină vreme în diaspora occidentală. Aici intră și românii din fosta U.R.S.S., risipiți prin deportări și strămutări forțate. Pentru cele două categorii de români extranei trebuie să imaginăm strategiile cele mai adecvate.

Unirea Basarabiei şi Ungaria

Interesul cel mai mare pentru a se produce Unirea noastră se pare că îl are Ungaria. Ungaria mizează pe ideea că România Mare, de îndată ce va apărea din nou pe harta lumii, va trezi adversitate și resentimente în multe capitale ale lumii. Mulți se vor întreba, cu subînțeles, dacă nu cumva este prea mare această Românie Mare! Nu se vor întreba dacă este legitimă sau nu lărgirea granițelor, ci vor fi tentați să aplece urechea la ungurii care vor considera că este momentul cel mai potrivit pentru a ridica problema Transilvaniei. Este ultima speranță pentru năucii de la Budapesta ca, prin Unirea noastră, să capete susținere proiectul lor politic, într-una dintre cele trei variante, ierarhizate în ordinea șanselor:

– Transilvania stat separat, de sine stătător, în care ponderea maghiară ar crește de la 5-6%, cât este în interiorul granițelor românești actuale, la circa 30%. Este varianta în care Budapesta investește cel mai mult;

– Transilvania împărțită între România și Ungaria, după harta dictată la Viena în august 1940;

Transilvania incorporată în întregime în Ungaria, așa cum a fost înainte de Trianon. Aceasta este varianta cea mai certată cu logica istoriei și a dreptului internațional.

În mod normal, într-o lume normală, care respectă principii de drept unanim recunoscute, niciuna dintre cele trei variante nu ar putea întruni recunoașterea unui conclav internațional cât de cât obiectiv și responsabil. Dar prea-curvia Budapestei este bine cunoscută, este inventivă, și caută fără încetare alte curve politice care să le susțină jocul! Ultima în care își pun nădjde este Putin!… Budapesta speră ca prin tulburarea ordinii internaționale să se ivească ocazia implementării uneia dintre cele trei variante. Nu avem voie să neglijăm șansele ca propaganda mincinoasă și nerușinată maghiară, combinată cu jocuri și intrigi de culise murdare, să aibă câștig de cauză. Dacă a fost posibil Diktatul de la Viena – indiferent în ce condiții, nu avem voie să coborîm garda! Nu avem voie să ne auto-liniștim, pe ideea că absurditatea diktatului de la Viena exclude orice șansă de a se repeta. Trebuie contracarată cu promptitudine orice acțiune a Budapestei. Ba mai mult, trebuie preluată ofensiva în disputa noastră cu iredentismul maghiar! Nota bene: adevărul și dreptatea sunt de partea noastră, a interselor naționale românești! Avem argumente suficiente ca să-i facem de rușinea lumii. Ne lipsește voința clasei politice, ai cărei lideri, după 1990, știm foarte bine, sunt șantajați de Budapesta! Ce este sigur este că nu se vor bucura prea multe cancelarii de Unirea noastră. Trebuie din vreme contracarate efectele adverse la care ne putem aștepta. În primul rând trebuie să ieșim din pasivitatea cu care asistăm la acțiunile propagandei maghiare. Ce n-am făcut aproape deloc în anii de după Trianon trebuie făcut imediat. Nu este destul să fie de partea noastră dreptatea. Înscenarea mediatică din martie 1990 de la Târgu Mureș trebuie să ne pună în gardă pentru viitor! Deja am pierdut momente importante când am fi putut puncta decisiv. Din aceeași perspectivă trebuie suspectată și Serbia. Acțiunile iresponsabile din 1989 ale Belgradului ne avertizează asupra tristului adevăr că nu putem conta pe sârbi prea mult.

Clasa politică din Basarabia şi Unirea

Este foarte important să câștigăm pentru Unire clasa politică din Basarabia, așa păcătoasă cum e! Nu-s mai breji cei de la București, dar aceștia contează mult mai puțin! Nu la ei este decizia Unirii! Dacă poate exista opoziție internă la unirea cu Basarabia, aceasta poate veni numai de la clasa politică. Politicienii de la Chișinău au o problemă pe care trebuie s-o înțelegem. Ei își pun în mod legitim întrebarea: ce greutate mai avem noi, liderii din Basarabia, în cadrul României Mari. Vom mai avea acces la „ciolan”? Cum se va uita la noi Bucureștiul? Constituția României, la a cărei modificare se lucrează acum, trebuie să aibă în vedere aceste temeri, aceste probleme. Personal, pentru multiple considerente, inclusiv cele de mai sus, am propus să fie instituită funcția de vicepreședinte al României, funcție pe care s-o ocupe numai un român născut în Basarabia sau în teritoriile locuite de românii din jurul Țării, ori membru al diasporei. Vice-președintele României să se ocupe de problemele Unirii cu Basarabia, de problemele Basarabiei (după Unire), și de românii din afara Țării, inclusiv cei din diaspora, să se asigure de eficiența politicii de prezervare a identității lor naționale românești.

Constituția ar mai putea include și această prevedere: în următorii 40 de ani de după Unirea cu Basarabia și Bucovina, parlamentarii aleși în aceste ținuturi să fie originari din aceste ținuturi. Iar fiecare guvern să includă un ministru plin și doi secretari de stat originari din afara actualelor granițe ale României. (Mă rog, ceva asemănător, nu intrăm acum în detalii. Ideea contează și ideea ar fi ca basarabenii și bucovinenii să fie siguri că după Unire nu vor ajunge a cincea roată la căruță!) De exemplu, găgăuzii trebuie din vreme convinși în mod oficial, prin tratat legiferat, că vor avea reprezentare proporțională în Parlamentul României și în alte structuri politice. Găgăuzii au o situație diferită de a rușilor din Basarabia. Prezența găgăuzilor în Basarabia are un caracter „natural”! Nu este efectul politicii de rusificare a Basarabiei. În schimb rușii din Basarabia, stabiliți în Basarabia după 1944 și urmașii lor, nu pot emite emite pretenții la o egalitate completă în drepturi. Ar însemna să legitimăm politica de rusificare. Trebuie aplicat modelul baltic. În Țările Baltice, după 1990, rusofonilor nu li s-a permis accesul la câteva consultări electorale decisive pentru viitorul țărilor respective.

Referendum?

Iuliu Maniu considera că nu este legitim un referendum în Basarabia privind Unirea cu România. Cel mult un referendum la care să participe toți cetățenii celor două state românești, iar decizia să fie comună, să ajungă la un singur rezultat: câți din cetățenii respectivi sunt „pro” și câți sunt „contra”? Dacă se va face referendum numai în Republica Moldova, trebuie preluat principiul după care s-au orientat balticii după 1992: cetățenii care nu sunt originari, autohtoni, ci au ajuns în Basarabia în cadrul politicii sovietice de deznaționalizare a basarabenilor, ei și urmașii lor să nu aibă voie să participe la un astfel de referendum. Argumentele pot fi mai multe, nu le mai înșirăm acum.

Ce facem mai departe?

În momentul de față suntem pe hartă două state românești! Trimitem două echipe naționale la Olimpiadă, la diverse campionate europene și mondiale, la Eurovision… Este o situație excepțională, mai rar întâlnită. Trebuie văzut care sunt avantajele de pe urma acestui statut. Nu pentru a amâna Unirea, ci pentru că Unirea de la sine nu va rezolva problemele pe care le avem cu starea de sărăcie și înapoiere. Dacă România ar avea azi potențialul economic pe care îl deținea în 1990, Unirea se făcea fără mari probleme… Cu cât vom fi economic și politic mai puternici, cu atât mai mari sunt șansele ca Unirea, după ce va fi declarată, proclamată, să fie un succes! Fiecare succes economic sau social-politic al țărilor noastre este un pas spre Unire. Lucrul cel mai important este ca în Basarabia viața să-și recapete aspectul dominant românesc, de dinainte de 1812, de dinainte de 1944… Unirea în cuget și simțiri este mai importantă decât cea politică și se cuvine să o preceadă. Nu trebuie neglijat un aspect: în multe privințe românii din Basarabia sunt mai …români decât cei de la București, din România actuală. Unele atribute ale ființei noastre românești s-au consevat mai bine în Basarabia și Bucovina. Să nu se grăbească frații noștri basarabeni să „se schimbe”, după modelul nostru, al celor de dincoace de Prut! După părerea ma, exprimată încă dinainte de 1990, sediul celui mai fierbinte și mai viu naționalism românesc este mai degrabă dincolo de Prut. Suntem însă de câțiva ani spectatori încântați de apariția, cu note specifice, a unui naționalism al diasporei, realitate tot mai consistentă, mai reconfortantă… Date fiind cele ce se petrec în lumea de azi, întărirea românismului, edificarea Unirii noastre în spirit, a tuturor românilor, este lucrul cel mai important. Trebuie să fie ținta noastră supremă!

Până când ni se va permite (sic!) să ne unim, stă în puterile noastre să ne cunoaștem mai bine, să sporim zestrea comună românească, să învățăm să ne coordonăm și să colaborăm, să învățăm să ne suportăm unii pe alții, să căpătăm mai multă încredere unii într-alții. Astfel ca atunci când vom proclama Unirea, ea să existe deja în fapt, în realitate. Prea multe să nu așteptăm de la guvernanți! Societatea civilă, O.N.G.-urile dedicate acestei cauze, fiecare dintre noi, de capul său sau împreună cu alții, putem face ca Unirea să nu fie o formă fără conținut, ci temelia României Viitoare. Ca orice lucru omnesc, Unirea se poate face „ca lumea” sau de mântuială, de ochii lumii, pur formală, lipsită de organicitate! Este și acesta un pericol, mai mare chiar decât prelungirea situației în care ne aflăm azi! În concluzie, aș spune că încercarea Rusiei de a deznaționaliza Basarabia, deși a făcut atâtea victime, nu și-a atins scopul. Martirii noștri, zeci, sute de mii la număr, nu s-au jertfit în zadar. Basarabia a rezistat. Suntem aproape de mal, de izbăvire și de izbândă! Revenirea Basarabiei la sînul Patriei mume este inevitabilă și ireversibilă. Rusia trebuie să se împace cu gândul acesta și să se orienteze spre altă atitudine față de români, față de Basarabia, de România.

Sursă: http://www.art-emis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE | Lasă un comentariu

MĂCAR PENTRU CÂNTEC, HAIDEȚI SĂ NE STRÂNGEM!

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, DOCUMENTE, ISTORIE | Lasă un comentariu

CEI CU PÂINEA ȘI CUȚITUL!

Milionarul din fruntea BNM; Dorin Drăguţanu, remunerat lunar cu 73 de mii de lei

Milionarul din fruntea BNM; Dorin Drăguţanu, remunerat lunar cu 73 de mii de lei

Salarii grase pentru guvernatorul Băncii Naţionale. Şeful BNM, Dorin Drăguţanu, este remunerat în fiecare lună cu câte 73 de mii de lei sau aproximativ un milion de lei anual. Asta putem remarca din declaraţia de avere pentru anul trecut publicată de Drăguţanu pe site-ul instituţiei financiare. Un simplu calcul matematic demonstrează că salariul lunar încasat de Drăguţanu constituie plata pensiilor medii pentru 67 de bătrâni. Familia Guvernatorului Băncii Naţionale Dorin Drăguţanu are o avere de 3,4 milioane de lei. Potrivit declaraţiei sale de venit, Drăguţanu a încasat în 2014 un salariu de aproape un milion de lei. Mai exact, şeful Băncii Naţionale a pus în buzunar câte 73 de mii de lei în fiecare lună, adică salariul lunar al guvernatorului reprezintă echivalentul a 67 de pensii sau 16 salarii medii pe economie. Asta în condiţiile în care pensia medie în Republica Moldova este de 1087 de lei, iar salariu mediu pe economie ajunge până la 4500 de lei. Nici veniturile soţiei şefului Băncii Naţionale nu sunt mai modeste. Anul trecut, Otilia Drăguţanu şi-a suplimentat averea cu aproape 400 de mii de lei, sau câte 33 de mii de lei lunar.Familia Drăguţanu are 5 conturi bancare la trei bănci comerciale din Republica Moldova, în care păstrează economii în valoare de peste 330 de mii de lei. Pe lângă depozitele bancare, soţia şefului Băncii Naţionale este proprietara şi fondatoarea a 5 SRL-uri. Aceasta are un birou de traduceri, o firma de consultanţă şi publicitate, o agenţie de turism, o companie de panificaţii, dar şi o firmă care activează în sfera comerţului. Patru din cele 5 afaceri conduse de Otilia Drăguţanu au fost iniţiate începând cu anul 2011, în perioada în care soţul său, Dorin Drăguţanu, era deja şef la BNM. 

Afacerile guvernatorului par să nu fie afectate de criza financiară din ţară. Mai mult, companiile conduse de familia Drăguţanu îşi cresc profiturile şi de pe urma unor contracte semnate cu diferite instituţii ale statului. Potrivit unei investigaţii jurnalistice realizate de ziarul de Gardă, în 2014 una dintre firmele soţiei guvernatorului a semnat un contract cu Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, de pe urma căruia a încasat un venit de circa 3 milioane de lei. 

Potrivit declaraţiilor de avere, familia Drăguţanu locuieşte într-o casă cu două nivele, cu o suprafaţă de 309 metri pătraţi, construită la marginea Chişinăului. Valoarea cadastrală a locuinţei este de peste un milion de lei. Mai mult, şeful de la BNM se plimbă cu o maşină de teren, marca Volkswagen Tiguan, care a fost cumpărată cu aproape jumătate de milion de lei.

În declaraţia de avere pentru anul trecut, Drăguţanu scrie că are trei datorii bancare în valoare totală de 1,3 milioane de lei. Ce-i drept, un credit în valoare de 840 de mii de lei a fost contractat chiar de la instituţia în care munceşte, adică de la Banca Naţională. Banii au fost împrumutaţi la o dobândă foarte avantajoasă – de doar 0,5% anual. Asta în timp ce la băncile comerciale creditele sunt mult mai scumpe, cu o rată a dobânzilor de 12-15 la sută. 

Adjuncţii guvernatorului Băncii Naţionale nu şi-au făcut publice deocamdată declaraţiile de avere. În documentele prezentate însă anul trecut, constatăm că viceguvernatorii Marin Moloşag, Ion Sturzu şi Aureliu Cincilei încasează anual câte un salariu de circa 800 de mii de lei fiecare. Altfel spus, cei trei adjuncţi ai lui Drăguţanu primesc fiecare câte cel puţin 60 de mii de lei lunar.

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, E X P L O Z I V !, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

Buna Vestire a Basarabiei Sfinte

Buna Vestire a Basarabiei Sfinte

Buna_Vestire

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!” (Mihail Eminescu)

Dorul sfânt al lui Eminescu prelins din Dulcea Bucovină s-a împletit cu fibrele Limbii Noastre, urzită în sufletul heraldic al iubirii Părintelui Alexie Mateevici, într-un Imn divin al Învierii Basarabiei, întru acel crez al re-întrupării pe veci la Patria Mumă-Dacia străbună. Limba Noastră, această poezie divină, Prinţesă moştenitoare a Regalei: Ce-ţi doresc eu Ţie, Dulce Românie, înmugureşte emoţia pretutindeni, înflorind entuziasmul tuturor, fascinând inimile doldora de rodul frumos al unui patriotism pur şi sfânt. Fiinţa Basarabiei a fost zămislită de Bunul Dumnezeu în leagănul sfânt dintre Nistru şi Prut cu fruntea rezemată în rugăciune, în poala Carpaţilor şi cu picioarele în sacrul botez al Marii Neagre. Întreg Darul de Sus cu origini, tradiţi, cetăţi moldave, cu ape de cer, cu codrii verzi şi semeţi, cu răzeşi făloşi sub Voievozi izbăvitori se permanentizează în sfânta noastră Dacie în visul şi legămintele Marilor dacoromâni: Burebista, Decebal, Ştefan, Mihai Viteazul, Eminescu, Coşbuc, Mateevici, Nistor, Halippa, Stroescu, Popovici, Grosu, Erhan, Baltaga, Pelivan, Madan, Murafa, Ghibu, Inculeţ, Ion Buzdugan, Ion I. C. Brătianu, generalul Prezan, generalul romaşcan Ernest Broşteanu, comandantul Diviziei a XI-a, Regele Ferdinand I şi marea noastră Regină Maria.

Atestată arheologic cu peste 300.000 de ani, în multele vestigii şi staţiuni paleolitice ce adastă încă pe cursul inferior al Prutului, Fiinţa Basarabiei descende din marele Trunchi trac, care se reface ca unitate politică într-un puternic Principat geto-dac situat între Nipru-Tisa, Carpaţii Nordici şi Dunăre cu toate cetăţile ei trace ale Bugului de la Apollonia la Olbia sub autoritatea marelui împărat Burebista. Confruntat cu valurile succesive de triburi migratoare, Principatul Basarabiei lui Burebista-Întregitorul, Imperiului traco-geto-dac pierde din intensitate, din unitate, nu însă şi din fiinţa ei spirituală care începe a se reface, organic deşi nu integral sub ilustrul descălecător Bogdan I, intrând în componenţa noului Principat al Moldovei. În vremea lungii domnii a înţeleptului Domn Alexandru cel Bun, Moldova se consolidează puternic sub forma a două ţări unite, contopite într-o singură fiinţă: Ţara de Sus şi Ţara de Jos cu Odorul lor scump Basarabia. Numai că faima Moldovei atrage ispitele turcilor, tătarilor, maghiarilor şi polonilor, care în urma ostilităţilor provocate de setea de cucerire încep disputele pentru marile şi înfloritoarele cetăţi moldave: Chilia, Cetatea Albă, Tighina. Cel mai puternic şi cel mai ilustru Domn al Moldovei, Ştefan cel Mare le retează avânturile năvălitorilor, restaurând în cea mai mare parte Principatul moldavo-basarabean al lui Burebista nemuritorul. Incursiunile tătarilor şi cazacilor orienteză puternicul Principat al Moldovei spre o coaliţie cu ţările apuse creştine într-o cruciadă antiotomană, care se va dovedi în realitate mult mai dezastruoasă decât înţelegerile cu Poarta păgână. Mihai Viteazul, cel mai mare Domn creştin al dacoromânilor, reface unitatea marelui Regat al lui Decebal sub sceptrul Daciei Mari, unind la 1600, cele trei Principate române: Muntenia, Ardealul şi Moldova. Aşezarea geografică a Principatelor valahe între gurile flămânde şi însetate ale hapsânelor imperii: otoman, rusesc prin Alexei Romanov şi habsburgic, a determinat anumiţi Domni români „să se facă frate cu dracul”, adică cu „Iuda cel creştin”, orientându-se spre sprijinul rusesc. Aşa a fost Prinţul culturii, dar şerbul diplomaţiei, Principele Dimitrie Cantemir, care dorea actualizarea în practică a primului tratat de la 1656, încheiat între Moldova şi Rusia, ce stipula la art. 4, ajutorul rusesc pentru realipirea Buceagului şi a cetăţilor răpite Moldovei,pentru ca aşezarea ei: să fie iarăşi în hotarul ţării noastre şi în stăpânirea noastră (a Moldovei) precum au fost dintru început la domnii vechi, înainte de a le fi luat turcii.

Marea dramă pentru Moldova, începe odată cu marea ascesiune a ruşilor sub Petru cel Mare, după răsunătoarea victorie de la Poltava asupra Suediei. Intenţia marelui Cantemir a fost de bun augur orientându-se spre ruşi, numai că momentul n-a fost inspirat. Domnul Moldovei încheie la Luţk în Aprilie 1711, un tratat de alianţă pe picior de egalitate cu Petru cel Mare, ce garanta Moldovei deplina autonomie şi integritate teritorială, având graniţele pe: râul Nistru, Cameniţa, Bender (Tighina) cu tot teritoriul Buceagului, Dunărea, Ţara Românească, Ardealul şi la nord Polonia (art. 9). Aşadar, am vrut să scăpăm de Dracul, dar am dat peste Tatăl-Tartorul cel mare şi pofticios. De la 1711 până la 1944, Moldova a fost invadată de ruşii creştini, apoi de hoardele bolşevice de 12 ori. Primul rapt al Moldovei convenit între Casa de Austria şi Poarta Otomană, prin smulgerea Bucovinei (Cernăuţiul şi cea mai mare parte a Sucevei), alipită Austriei, s-a petrecut în 1775, la care s-a adăugat şi martiriul Domnului Grigore Ghica III. După conflictul armat ruso-turc din 1787, Pacea de la Iaşi stabileşte la 1792, graniţa Rusiei pe Nistru. Pe masa de joc a diplomaţiei franceze s-a disputat în 1805 soarta Principatelor Române între prinţul Talleyrand, care voia să ofere Principatele Austriei şi Napoleon I, care dăruia Finlanda şi Principatele Române ţarului, în urma tratatului secret de la Erfurt (1808). După vitregirea înţelegerilor ruso-franceze, Rusia încheia Pacea de la Bucureşti din 1812, cu turcii, culminând prin şiretlicuri şi trădări diplomatice, turco-moldavo-ruseşti să anexeze din principatul moldav mai mult de o treime, respectiv jumătatea estică.

De la 1813 şi până astăzi 2015, vreme de două veacuri, ruşii, respectiv bolşevicii, consideră soarta românilor ocupaţi ca pe o purtare de grijă asupra coloniei ruseşti. Destinul românilor, sfârtecaţi, smulşi, rupţi, deznaţionalizaţi şi rusificaţi a fost şi este privat de sfânta unitate şi libertate geo-politică-spirituală, împlinind astfel temerarul testament al lui Petru cel Mare: Ori unde vă duceţi, vă duceţi ca prieteni şi rămâneţi ca stăpâni. Trădarea turcească de la 1812, privind vânzarea, răpirea Basarabiei este continuată incredibil la 1877, de trădarea imperială rusească. Lumea politică românească nutrea speranţa la 1877, când s-au înteţit ostilităţile ruso-turce, că prin ajutorul acordat Rusiei vom reface trupul ţării prin revenirea Basaraabiei la sânul Patriei. Din partea României Mici nu a fost doar un sprijin militar acordat Rusiei, ci însăşi victoria câştigată de noi asupra turcilor, pe care am oferit-o provoslavnicilor, iar drept recunoştiinţă, Ursul flămând de sânge românesc ne-a impus ca un merit al lor, retrocedarea Basarabiei. Marele cunoscător al istoriei naţionale, Omul moral şi martor al acelei vremi, Mihail Eminescu, protestează: „Rusia nu poate lua Basarabia pentru că nu are nici un pretext binecuvântat de-a ne pedepsi atât de aspru; iar noi nu i-o putem da, pentru că, la urma urmelor, nu avem dreptul de a dispune după placul nostru de această parte din ţara noastră. Basarabia întreagă a fost a noastră pe când Rusia nici nu se megieşa cu noi. Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept, al nostru, şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea, încă şi până în veacul al nouăsprezecelea”[1].Toată suflarea şi simţirea românească trăieşte adevărul acelei Basarabii de Vatră milenară dacoromână, fiindcă: „Cestiunea retrocedării Basarabiei, strigă Eminul tuturor românilor la 10 şi 14 Februarie 1878, cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. Mihai Viteazul a izbutit să împreune sub stăpânirea sa trei ţări şi să pregătească întemeierea unui stat român mai puternic. Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ: noi nu primim nici un preţ. Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic… Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător. Chestiunea Basarabiei, poate fi pentru Rusia o chestiune de onoare militară, dar este pentru noi nu numai o chestiune de onoare, ci una de existenţă. România, pierzând pământul ce dominează gurile Dunării, devine un stat indiferent, de-a cărui existenţă sau neexistenţă nu s-ar mai interesa absolut nimenea”[2].

„Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng şi care o cântă/ pe la vatra lor ţăranii.” (Alecu Alexei Mateevici)

Marele Fiu al Basarabiei sfinte şi marele ierarh al Ardealului, Mitropolitul Antonie Plămădeală, încerca să asocieze o împlinire de speranţă: „Anul 1918, ca şi anul 1600, ca şi anul 1859, a fost anul de împlinire al românilor. Ar fi fost bine dacă ar fi rămas aşa, dar iată că, nu după multă vreme aşa cum fusese împlinirea realizată de Mihai Viteazul la anul 1600, şi anul 1918 a trebuit să redevină şi el un simbol şi din nou o speranţă.”[3] Visul acestei mari împliniri l-a înfăptuit deci, Basarabia, ridicând fruntea de la îngenuchiere la spiritul slavei de libertate. Refugiaţi în inimi, în suflete şi în simţire românească tot basarabenii mai nutresc speranţa ultimei împliniri. Toţi care au fugit din calea urgiei năvălirii muscalilor şi-au luat cu ei gândul de întoarcere Acasă: „De te voi uita Basarabie, spune acelaşi mare Ierarh, uitată să fie dreapta mea. Aşa au cântat şi mai cântă basarabenii aflaţi în refugii. Aşa vor fi suspinat cei deportaţi în Siberia. Aşa trebuie să plângem şi noi peste amintirea celor deportaţi: « De vă vom uita, uitată să fie dreapta noastră! » Sute de mii au fost martirizaţi prin foame, prin frig şi muncă istovitoare. Au murit cu gândul întors spre livezile şi viile de acasă, spre casele cu pridvor şi cu muşcate în ferestre, spre bisericile în care au fost botezaţi, spre pământul mănos dintre Prut şi Nistru. Nu le-a slujit preot la înmormântare şi i-a înghiţit pământ străin. Speranţa n-a murit. E în firea ei să nu moară. Şi atâta vreme cât speranţa rămâne vie, unitatea românească se va reface între hotarele ei care merg până acolo unde se vorbeşte limba română şi se simte româneşte. Acesta este pământul pe care ni l-a dat Dumnezeu nouă, românilor. Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei nu s-au rupt niciodată din propreia lor voinţă de la trupul Ţării. Întotdeauna rupturile au fost silnice”[4].

„Sărut aceste lacrimi de martiri…/ Abuzuri ruşinoase au ciuntit/ pământul Herţei plin de amintiri/ şi cerul ei sub stele despletit../ Legi fără nici o lege au impus/ hotare noi şi vechi îndurerări,/ ţărânei lui Ştefan, ţării de sus,/ crucificându-i trupul în cărări../ Aşa cum codrii doar cu frunza scriu/ şi cântă doar cu foşnetul de vânt,/ tot astfel tu, tărâm al Herţei, viu/ eşti românesc în crez şi legământ../ E timpul de speranţe şi de vreri,/ ne mai desparte doar un singur pas./ Lupta-vom pentru trupul tău de ieri,/ căci clipa nu-i departe, ci îi azi../ Sărut aceste lacrimi care curg/ pe-al Herţei chinuit şi sfânt obraz!/ Sărut şi Timpul-Demiurg/ ce ne va scoate din necaz”[5].Aşadar, în acelaşi entuziasm de sfântă sărbătoare românească, sufletul întreg al Basarabiei s-a înălţat la Chişinău în 1918, la 27 Martie într-un singur glas: În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mamă-sa România”[6]. „Unirea Basarabiei,scria prof. G. Raşcu într-o revistă a învăţătorilor din Judeţul Lăpuşna, a fost pentru sufletele româneşti ca un balsam pus pe o rană adâncă, ca o rază de mângâiere venită în vremea celei mai cumplite deznădejdi. Basarabia s-a unit cu ţara mamă atunci când n-avea nimic de câştigat, decât bucurie sufletească; de aceea, pentru noi, aceia care trăim la graniţa Nistrului şi ne hrănim din pământul ei binecuvântat, nu poate să existe o zi mai scumpă decât ziua de 27 Martie”[7].

BunaVestire este triumful Biruinţei ca principiu călăuzitor al vieţii.

Prin Întruparea Mântuitorului, respectiv prin naşterea Sa minunată din Fecioara Maria, omenirea are şansa renaşterii spirituale, conferită printr-o altă ordine şi dimensiune religioasă, aceea a creştinismului ortodox, încununat de diadema Frumosului, Binelui, Libertăţii şi Adevărului. Sub acest deziderat după 19 veacuri, Bunul Dumnezeu aduce solia Bunei Vestiri a împlinirii Basarabiei sfinte. Limba sfântă a dulcelui Emin s-a întrupat cu Limba Noastră a lui Mateevici în Luminătorul- Ieromonahului Gurie Grosu, al Părintelui Partenie şi al venerabilului Ic. Mitrofor Constantin Popovici- Farul cărturarilor moldoveni. De aceea când Limba sfântă e înlocuită cu cea rusă în şcoală, Rugul ei viu a ars în altarul Bisericii: „Pentru ca să fim drepţi, grăieşte Părintele Ţepordei, principalul naş al Unirii a fost Biserica basarabeană… Tot ceea ce s-a făcut pe terenul naţional în Basarabia a fost făcut de fiii Bisericii. Şi când vine şi se face Unirea, ea este făcută tot de seminarişti. Luaţi pe un Inculeţ, Pelivan, Halippa, Madan, ieromonahul Gurie, etc., etc., toţi sunt fiii Bisericii. Aproape toţi deputaţii Sfatului Ţării şi toţi miniştrii Basarabiei de după Unire sunt elevi ai Seminarului. Deci toţi sunt elevi ai celui mai bătrân şi mai mare naţionalist basarabean: ai părintelui Iconom Mitrofor Constantin Popovici.”[8] „Ţară cu pridvoare şi cu prune brune/ care dorm în ochii puşi pe rugăciune,/ cine-a frânt în tine ascuţiş de sabie/ să te plece altor steaguri, Basarabie?// Ruptu-te-au duşmanii, datu-te-au la câini,/ iezii din privire să ţi-i culci în mâini./ Pletele să-ţi fluturi noaptea pe sub stele/ când îşi umple Nistrul ochii cu mărgele.// Ţară cu domniţe-tremur între gene-/ albe ca lumina strânsă din poiene,/ unde-au fost arcaşii, unde-au fost plăieşii,/ când le-au scos în târguri trupul, megieşii?// Frunză, frunzişoară verde de sulfină,/ crucea se ridică, troiţase-nchină./ Plugul între brazde răscoleşte sânge,/ vântul dacă bate, plopul nu mai plânge.// Ţară, ţăruleană limpede ca Prutul,/ lasă-mă să-ţi mângâi rana cu sărutul…”[9].

Meritele savantului, pedagogului, patriotului şi revoluţionarului ardelean Onisifor Ghibu pentru înfăptuirea marii Uniri, privind cauza Basarabiei au fost monumentale. Statuia zelului său naţionalist este sculptată de mâna şi sufletul altui mare Român, mitropolitul Gurie Grosu: „ Ne-a adunat în jurul său, cum adună pasărea puii săi, sub aripile sale, a îndemnat pe cei molateci, a sprijinit pe cei ce se clătinau, a întărit pe cei slabi, a încurajat şi a insuflat îndrăzneală în cei timizi şi, punându-i la lucru, i-a făcut pe toţi să simtă bucuria copilului, care începe a umbla pe picioarele sale proprii, fără sprijinul tatei sau al mamei. A fost un mentor iscusit, care ştia să nu-şi pună propriul amor în luptă şi să-l vadă ştirbit în aprecieri şi drepturi, ci pentru marea idee a naţionalităţii, a redeşteptării neamului, îşi ascundea ambiţia, meritele proprii, « eul » personal, ca să câştige pe mai mulţi pentru cauza înaltă şi măreaţă care îi sta înainte”[10]. Toţi factorii responsabili s-au angajat în lupta pentru susţinerea cauzei divine a Unirii: Biserica, oştirea ţării, şcoala, intelectualitatea, elitele naţionaliste, binecuvântarea şi jertfa adusă de Neam lui Dumnezeu. „Dorul de Unire este nespus de mare, spunea scriitorul Andrei Strâmbeanu. Din această cauză au devenit drapel de luptă Eminescu şi Ştefan cel Mare”[11] „Generaţia Unirii şi Reîntregirii din anii amintiţi n-a mai fost urmată de o alta, ea a rămas o icoană a sufletului românesc peste ani.”[12]. Vara anului 1917, a abătut asupra României Mici, cea mai puternică ofensivă germană şi austro-ungară, cere tindea spre ocuparea Moldovei. Numai între August-Septembrie 1917, după retragerea trupelor ruseşti, armata română, singură a ţinut piept celor 25 de bătălii în zona Oituz-Mărăşeşti-Nămoloasa, respingând atacurile duşmanilor cu bravura ostaşilor români: „Pe aici nu se trece!

„Sub cerul ţării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă sângerând pe Nistru,/ cu palma dreaptă înflorind pe Prut.”(Robert Cahuleanu alias Andrei Ciurunga)

Vitejiei armatei noastre s-au alăturat răzeşii cărturari nemţeni de la poalele Ceahlăului, declanşând: „ asaltul final pentru Unirea Basarabiei, învăţători nemţeni ca Leon Mrejeriu, Simion T. Kirileanu, Petru Gheorgheasa etc., au plecat în Basarabia, unde împreună cu alţii s-au alăturat pedagogului ardelean Onisifor Ghibu”[13]. Clubul Nobilimii Basarabene l-a întâmpinat pe marele român şi distins militar, Ernest Broşteanu distins cu Ordinul Militar „Mihai Viteazu”, cel al „Legiunii de Onoare”, cel al „Stavroforilor Ortodocşi al Sfântului Mormânt, „Crucea comemorativă a Războiului 1916-1918 cu baretele „Carpaţi şi Mărăşeşti”, cu un viu şi înflăcărat entuziasm:

Domnule general,…în dorinţa de a ne exprima profundul nostru sentiment de recunoştiinţă către vitezele trupe ale Diviziei a XI-a, venite din depărtatele văi ale Olteniei, spre a pune ordine şi slava neamul românesc din Basarabia…”[14]. „Cu adâncă emoţie, spunea Suveranul nostru Ferdinand acelui moment divin, şi cu inima plină de bucurie am primit ştirea despre importantul act ce s-a săvârşit la Chişinău. Sentimentul naţional ce se deşteptase atât de puternic în timpurile din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit, prin votul înălţător al Sfatului Ţării, o solemnă afirmare. un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o dulce mângâiere, să văd după o sută de ani pe fraţii basarabeni revenind iarăşi la Patria-Mumă.”[15].Cât de diferit urma să fie acest mesaj de momentul în care Stalin decora pentru ilustra colaborare la predarea intereselor vitale ale României sovieticilor, pe cel care cu bună știință, se pare, fusese acceptat drept nepot legitim !

Poetul Canalului, mucenicul Andrei Ciurunga, avea să oprescă timpul în loc, stând la sfat cu Stefan cel Mare și Sfânt, în numele nostru, al tuturor celor ce simțim focul dorului de frații noștri de dincolo de Prut: „Când am simţit pe-al ţării trup nepace/m-am răsucit la Putna în mormânt/şi-am răsturnat cinci veacuri de pămînt/de pe pieptarul meu, să vin încoace.//Au mă sminteşte ochiul ce se bate/sau nu-mi ajută mintea să dezleg?/Hotarul drept vi l-am lăsat întreg/şi aflu-acum Moldova jumătate.//Vânduta-ţi oare hoardelor de-afară,/ în târgul vremii, una din moşii?/Eu nu cunosc pe lume avuţii/să-mi poată preţui un colţ de ţară.[…] Ci nu păstra în inimă sminteală,/ că nu plăieşii şi-au ieşit din minţi/precupeţind Moldova pe arginţi,/ cum le-ai adus la cuget bănuială.//Ei zac în lanţuri, lângă hăul mării, /şi trag în juguri puse de călăi./Bicele însă nu le ţin ai tăi/şi mâna ce izbeşte nu-i a ţării//.[…] Măria Ta. Înseninează-ţi faţa,/puşcaşii n-au uitat să dea la semn,/ci doar aşteaptă chiot de îndemn/ să rupă lanţul şi să ia sâneaţa.//Atunci vor arde ţestele duşmane/ cu vâlvătăi de sânge şi de fum/ şi nu va fi zăgaz pe nici un drum/să ne oprească iureşul, Ştefane”.

Amin!

––––––––––––––––––
[1] Victor Crăciun-Pierdem Basarabia? Liga culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni-Fundaţia « Hercules » 1992, p. 62.
[2] Mihai Eminescu, Basarabia-1812. CTRL, Verba 1991, p. 7, 9.
[3] Antonie Plămădeală-Basarabia. Sibiu, 2003, p. 118.
[4] ibid. p. 124,126.
[5] Florica Dumitrescu-Lacrimile Herţei în Ţinutul Herţa, de prof. dr. docent Ion Gherman. Ed. „Universu”, Bucureşti, 1991, p. 3.
[6] Ion Constantin/ Ion Negrei, Pnatelimon Halippa-tribun al Basarabiei. Ed. Biblioteca Bucureştilor, p. 133.
[7] Pr. Sergiu C. Roşca, Basarabia-Pământul misiunii noastre. Ed. Universitară, Bucureşti, 2006, p. 7.
[8]Vasile Ţepordei-Scrieri Alese. Ed. Flux, Chişinău, 2005, p. 92-94.
[9] Andrei Ciurunga-Cântec pentru Basarabia în Lacrimi pentru Basarabia 1940-1995. Ed. Arvin Graphics 2002.
[10] Onisifor Ghibu-Unitatea Românească şi Chestiunea Basarabiei. Ed. „Fiat Lux”, Bucureşti, 1995, p. 98.
[11] Georgeta Adam/ Ion Adam-Bat clopotele pentru Basarabia. Ed. Eminescu, 1995, p. 174)
[12] Gheorghe Radu-Basarabia Pământ Românesc 200 de ani de durere, umilinţă şi speranţă. Ed. Cetatea Doamnei Piatra Neamţ, 2012, p. 364.
[13] Traian Cicoare-Marea Unire şi judeţul Neamţ, în „Reformatorul”, Piatra Neamţ, din 20 Decembrie 1993.
[14] Gheorghe Radu-Basarabia Pământ Românesc. Ed. Cetatea Doamnei, 2008, p. 100.
[15] Mesajul Regelui Ferdinand către Sfatul Ţării din Basarabia.-28 Martie 1918, în Ioan Scurtu-Regele Ferdinand. Ed. Garamond, Bucureşti, p. 148.
Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE, OAMENI CELEBRI | Lasă un comentariu

„Aici, în față, lăsați loc pentru statuia Mareșalului Antonescu!”

„Aici, în față, lăsați loc pentru statuia Mareșalului Antonescu!”

Nicolae Ceauşescu a vrut să-i ridice statuie

Mareşalului Ion Antonescu

Dr. Vlad Hogea

O imagine necenzurată a trecutului nostru istoric 

La începutul anilor ʼ80, Casa Poporului din Bucureşti (a doua clădire din lume după cea a Pentagonului din SUA – ca suprafaţă, dar prima ca volum) era în construcţie. Într-una din zile, Nicolae Ceauşescu se plimba pe explanada din faţa viitorului edificiu, împreună cu generalul Ion Coman (unul dintre oamenii de mare caracter ai regimului de atunci). Cunoscând importanţa afectivă a fiecărui detaliu arhitectonic pentru conducătorul statului român, Coman l-a întrebat pe Ceauşescu:
– Şi aici, în faţă, ce să punem?”.
Răspunsul secretarului general al P.C.R. a fost năucitor, prin simplitatea şi naturaleţea cu care a fost rostit, dar şi prin conţinutul său magic. Ceauşescu a spus:
– Aici să lăsaţi loc pentru statuia Mareşalului Antonescu!

Ion Antonescu a câştigat războiul moral

Perceput în mod greşit multă vreme, liderul României socialiste nu era atât de incult şi de primitiv pe cât au spus duşmanii despre el. Faptul că un comunist convins ca Nicolae Ceauşescu a ştiut să aprecieze importanţa Mareşalului Ion Antonescu pentru istoria contemporană este o dovadă a unui spirit deloc inferior, ba dimpotrivă! Destinele tragice ale celor doi conducători români (executaţi în urma unor simulacre judiciare) au fost, din păcate, similare. Dincolo de a fi o picanterie, o ştire de senzaţie pur şi simplu, întâmplarea relatată mai sus are un tâlc istoric. Înainte de a muri, Mareşalul a spus că, dacă ar fi câştigat războiul, ar fi avut statuie în fiecare oraş din România.
 
Antonescu a câştigat războiul moral pe care l-a dus cu restul lumii. Poate că gestul lui Nicolae Ceauşescu simboliza o încercare de reparaţie istorică pentru memoria unei personalităţi de geniu a secolului al XX-lea. Timpul nu este pierdut!

Notă: Consecinţă a emiterii abuzivei ŞI neconstituţionalei O.U.G. 31/2002 de către fostul prim-ministru Adrian Năstase, busturile Mareşalului au fost demontate şi/sau distruse, iar denumirile tuturor străzilor din România care-i purtau numele au fost rebotezate. În Ungaria, resturile pământeşti ale „Amiralului fără flotă”, Miclos Horthy au fost repatriate şi reînhumate cu onoruri de stat. Mai nou, i s-au instalat busturi pe teritoriul ţării sale. Rămăşiţele pământeşti ale regelui-aventurier şi hoţ, Carol al II-lea au fost aduse în ţară şi reînhumate cu onoruri militare. În România postdecembristă, Mareşalul Antonescu este ucis în fiecare zi, ultimul gest fiind al Comisarului Crin Antonescu, reprezentat de slugarnica iniţiativă legislativă a unui creier fără sinapse, prin care se măresc pedepsele pentru cei care nu-şi auto-cenzurează afirmaţiile despre holocaustul evreilor şi despre istoria recentă a românilor.

O veche zicală populară românească glăsuieşte: „Dumnezeu nu bate cu parul!” Astăzi, cel care – la comandă străină – a vrut să şteargă din memoria românilor numele Mareşalului Antonescu este chiriaş al Statului Român şi, chiar dacă nivelul IQ-ului celor doi este foarte diferit, Adrian Năstase îl aştepteaptă pe Comisarul Crin să-i ţină companie… cât de curând. Măcar pentru lecţii de diplomaţie, dar, toate la timpul lor!(Ion Măldărescu)

Sursă: http://www.ioncoja.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, DOCUMENTE, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE, OAMENI CELEBRI | Lasă un comentariu