Dedicație poetică: CANDELA NEMURIRII (Excelenței Sale George CĂLIN, la a 60 aniversare din ziua nașterii)

CANDELA NEMURIRII

(Excelenței Sale George CĂLIN,

la a 60 aniversare din ziua nașterii)

Solie-a Cerului, cometă dintre stele,

Lumină, moștenindu-i lira lui Orfeu,

De poezie hărăzite, albastre vele,

Îți sunt aripile din bunul Dumnezeu.

De geniu, Eminescu, Luceafărul român,

Stănescu și Vieru, tari stele românești,

Ți-au juruit candela, să-i înflorești plămân

Și, ca o călăuză, Lumina să-nmulțești.

Cea mai frumoasă Țară – România,

Cu Limba ei, un fagure nemuritor,

S-a oferit să-ți găzduiască armonia

Luminii, ce-a pornit-o sufletul izvor.

Cu câtă reverie ți-ai acceptat menirea

Și ca un Prometeu Luminii te-ai jurat,

Pe sânge nepătat ai îmbrăcat smerirea

De spic, ce prin iubire a îngenuncheat.

Spre mâine duci candela îngrijită,

Din pulsul flăcării abundă bucurii,

Ca untdelemn aduni iubirea infinită

Și-i scalzi plămânii înfloriți în poezii.

Cu lava-i însorită croiești destine noi,

Topești cu o scânteie gerul risipirii,

Ca o câmpie, ne-mbogățești pe noi

Și ne călăuzești pe scara înfloririi.

Acum, când fericirea te-a împodobit,

Candela împlinită să-ți dirijeze zborul,

Preaplinul sufletesc, lumina ce-ai rodit,

Renască-n flăcări, a re-mplini izvorul.

Ca un blestem, în suflet, mugurească

Pădurea poeziei, perpetuu înflorită

Și primăverile, ce-or fi, să-ntinerească,

Candela nemuririi, s-o duci desăvârșită!

Neogoită-n piept să clocotească

Suflarea ce respiră doar în românește,

Iar Mama-Românie etern să se mândrească

Cu Fiul ei, CĂLIN , ce zestrea-i înflorește!

Din Basarabia adun cuvântul-soare,

Să ne trăiți cu-a„ Apollon”-ului cetate,

Și către Cer înalț a rugăciunii floare,

Vivat, vivat la infinit, Maestre Frate!

15 februarie 2021      Maria BOTNARU

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

MIRACOLUL DESĂVÂRȘIRII PRIN CUVÂNT

MIRACOLUL DESĂVÂRȘIRII PRIN CUVÂNT

Cred în miracol! Și miracolul nu ezită a mă surprinde pe potecile vieții, oferindu-mi norocul de-a întâlni oameni deosebiți prin rodnicia sufletească, prin imensitatea faptei și dăruirea necondiționată.

În cultura românească Domnul George CĂLIN excelează ca poet, prozator, critic literar, publicist, editor, diplomat. Este membru al Corpului Diplomatic și Consular Român, membru corespondent al Academiei Oamenilor de știință, membru al Asociației de Drept și Relații Internaționale, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Președinte executiv al Comitetului Național Român – Drepturile Copilului (Convenția ONU), membru al multor prestigioase organizații, societăți culturale și religioase, al cenaclurilor literare din țară și de peste hotarele ei,  ce întrec cifra de 30.  Numele său se asociază cu Societatea Culturală Apollon-România și cu Academia Internațională de Literatură și Artă, fiindu-le Președintele  de onoare, cu renumitele Lecții de Poezie, ce și-au rostogolit ecoul departe de hotarele României.  S-a remarcat printr-o vastă activitate de coordonator al diferitor publicații și  activități culturale, proiecte naționale și internaționale.  Este o trecere firească prin ternul vieții, veți zice. Nu, este un titan al culturii, cu sufletul, străin de orice mărire, ce umblă desculț pe pământul României, întru a-i alina rănile și a-i înmulți bucuriile.  Cu inima descheiată la toți nasturii pulsului, seamănă și crește, însuflețește și îndumnezeiește boabele frumosului, tăinuite în sufletele semenilor.  A însușit de la profesorii adevărați calea cea mai scurtă și cea mai sigură  în a transpune visul în carnea realității și de atunci sufletul i-a devenit un izvor, ce perpetuu dăruiește bucurii. O cunună de izbânzi, fapte mărețe,  vorbesc despre vrednicia Maestrului la rotungirea vârstei de șasezeci de ani, alături de Societatea Culturală Apollon-București, care sărbătorește la această dată cincisprezece ani de prosperitate („Vivat, crescat, floreat!”).

Mi-a surâs norocul, hărăzit de Cer, a mă înfrăți cu Societatea culturală Apollon – București, patronul spiritual al cărea este Nichita Stănescu,  ghidată de Ambasadorul cultural Convenția ONU-Geneva, Excelența Sa George CĂLIN. Am întâlnit acolo Oameni deosebiți din toată Țara: de la critici literari, scriitori, editori până la actori, artiști plastici, compozitori, interpreți, într-un cuvânt cultura în toată complexitatea ei. O Lume extraordinar de frumoasă,  ce înfruptă din izvorul Luminii, pe care îl diriguiește cu o dibăcie exuberantă Maestrul George CĂLIN.  Lecțiile de Poezie captivează prin atmosfera de sărbătoare, prin dialogul prietenos, constructiv, prin vibrații energetice copleșitoare, prin susținere amicală, prin umăr frățesc necondiționat, prin iubire de semeni sinceră, radiantă, caracteristică doar sufletului românesc adevărat.  De la superbele Lecții de Poezie pleci nu doar cu amintiri frumoase, ci cu aripi larg desfăcute a zbor, cu un munte de inspirație în sufletul arhiplin de extaz și cu dorul de-a reveni iar și iar. Ușile Lecțiilor de Poezie Apollon-București sunt deschise pentru oricine este îndrăgostit de frumos, iar harta manifestărilor cuprinde nu doar orașul București, nu doar varia meleaguri din România, ci și localități din Basarabia.  Certamente, în fruntea acestui locaș al artelor se află un Om cu o forță creatoare colosală, de o modestie excepțională, de o bunătate uimitoare, cu elan măsurat nu în cuvinte, ci în pași măreți.  Un român, bun creștin,  ce-și trăiește menirea acasă, în România, luptă  pentru reîntregirea hotarelor ei, vechi, pentru prosperarea Neamului românesc, pentru păstrarea și înnoirea Icoanei sale, unice și veșnice, Limba română, fapt despre care mărturisește cu o sensibilitate aparte Domnia sa în lucrarea„ Limba Română”: „Rostită sau nerostită, limba română, rămâne o cumpănă de dor transmisă de pe buzele mamelor pe tâmplele noastre, albite de atâtea cuvinte: grâu, sânge, piatră, iubire, țară, neam, Miorița, Eminescu, Brâncuși, Carpați, Marea cea mare…, eșaloane de cuvinte care aleargă continuu spre orizonturi pure sau însângerate, dar întotdeauna veșnice…”  George CĂLIN,  Interpretarea Timpului, Editura Ro.cart, 2020, pag.357

Cum să nu admiri un patriot român ce iubește Basarabia și luptă peste puteri a o întregi cu Țara-mamă, care organizează de ani buni festivaluri  internaționale de creație literară :  „Grigore Vieru” „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi!”, „Vis de toamnă”, Simpozionul internațional în memoria patrioților basarabeni Ion și Doina Aldea-Teodorovici „Lacrimi de nemurire”; Un Scriitor român excelent, ce a editat în cincisprezece volume  Antologia-document „VIS cu NICHITA”  și care a înființat în Urziceni, Ialomița, Biblioteca  APOLLON, unde adună o colecție de cărți cu autografele autorilor.

Pe lângă dăruirea fără preget,  Poetul George CĂLIN  are în palmaresul publicistic o zestre impunătoare de volume de autor (poezie, proză, critică literară, lucrări științifice):

1999 – versuri „LITANII”

2005- poezie „ SINGURĂTATEA UMBREI”, poezie „NEȘTIUTA”, culegere de colinde „O, CE VESTE MINUNATĂ!”

2006 – versuri „ ÎN GRĂDINA CHETSEMANI”

2007 – versuri „SETEA DE REAL” , proză „CUVÂNTĂRILE TOVARĂȘULUI COTOI”

2008 – versuri „ETERNITATEA CÂMPIEI”, romanul „CLOPOTUL”,

2009 – versuri „CAUT LUMINA”, eseuri „POETUL DE GARDĂ”, versuri „101 poeme”

2010 – proză „RAPORT SECURIST”, versuri „101 POEME”-ediția a II-a, culegere de colinde „LA POARTA RAIULUI”

2011 –romanul „Clopotul”, ediția a II-a, versuri „UMBRA LUI IUDA”, versuri „TRUDITORUL DRAGOSTEI PE DRUMUL SPRE ORIENT”, monografia „ZIDITORUL CATEDRALELOR DIN CER”

2012 – monografia „UN DECENIU DE TRUDĂ ÎNTRU HRISTOS”, monografia „COLINDELE UNUI DECENIU”

2013 – versuri „BUNĂ DIMINEAȚA, FEMEIE!”, proză scurtă„ JURNALUL CĂUTĂTORULUI DE VISE”,

2014 – versuri „BLESTEMAT CU IUBIRE”, versuri „întru Lumină și Cuvânt”, roman CLOPOTUL, ediția a III-a

2015 – roman „BLESTEMUL”, versuri „URLETUL DRAGOSTEI”, versuri „SUB ARIPA ÎNGERULUI”,

versuri „ÎNTRU LUMINĂ ȘI CUVÂNT”, versuri „ZAPISUL IUBIRII”,

2016 – versuri „NEMISTUITELE LACRIMI”, versuri „LACRIMI PE FLORI DE LOTUS”, versuri „UMBRA CURCUBEULUI”, versuri „dimineața-n care fluturii au renăscut”, versuri „NELINIȘTI DE CEARĂ”,

Lucrare științifică „PSIHOLOGIA MARTORULUI MINOR”

2018 – versuri „POEMELE PRIETENIEI”, versuri „MÂNTUIEȘTE-MĂ, DOAMNE!”,

2019 – versuri „Cele mai frumoase poezii, Colecția Apollon-Briliant”

2020 – versuri „neMurirea Cuvintelor”, versuri „scrisorile poetului”, critică literară „INTERPRETAREA TIMPULUI”, versuri „Litaniile tumultului din noi”.

Publicistului, cercetătorului științific, criticului literar,  Domnului George Călin îi aparțin și:

186 de studii și articole publicate în volume colective;

228 de studii și articole publicate în reviste de specialitate;

162 recenzii la diverse volume literare și științifice;

228 de articole și consemnări în limba română;

356 participări la simpozioane, întruniri științifice și conferințe naționale și internaționale;

a organizat și coordonat 318 simpozioane, festivaluri, congrese și conferințe  naționale și internaționale;

a primit peste 300 de „Diplome de excelență” de la diverse societăți și asociații culturale din țară și din străinătate;

deține 8 „Acte de recunoștință” de la diverse societăți și asociații culturale din țară și străinătate;

Se bucură de o cunună solidă de distincții, medalii, peste 35 la număr, și este onorat cu multe premii, în special de gradul I, printre care Trofeul „UNESCO-2014”; Medalia de aur „Alexandru Ioan Cuza”, Senatul României, 2011;  Medalia „Libertate și independență” Geneva, ONU, 2015;  În anul 2011, Academia Europeană a Societății Civile din Republica Moldova îi acordă titlul de OMUL ANULUI, 2011- Premiul de Poezie al Revistei Uniunii Scriitorilor  din Republica Moldova, „Literatura și arta”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române ș.a.

Am menționat doar un strop din activitatea atât de prodigioasă (îi puteți urmări  vastitatea în lucrarea „Interpretarea Timpului”, editura Ro.cart, 2020, paginile 477-494),  care ne permite să-l calificăm pe Domnul George CĂLIN cu titlul de Om-Lumină, trimis de Dumnezeu pe Pământ, să apere adevărul istoric, să înalțe frumosul la culmi nebănuite și să ne dezvăluie, prin ardere proprie, miracolul desăvârșirii prin Cuvânt

(Scriind aceste rânduri, m-am dus cu gândul la Cârma Țării, îndrăznind a-mi imagina, unde ar ajunge România, dacă ar avea norocul de-un asemenea cârmuitor, român până-n măduva osului, harnic  în a sluji Neamul și cu sufletul plin de credință în bunul Dumnezeu… )

Azi, când Excelența Sa, Domnul George CĂLIN, rotungește șasezeci de inele în pomul vieții, îi urez o sănătate de cremene,  bucurii nelimitate,  un potop de vise realizabile, inspirație impetuoasă și rodnicie neobosită condeiului dibaci!  Să ne fie Lumină până la ultima picătură de viață, cât mai lungă și cât mai posibil de plină, iar inconfundabila „Îngenunchere”, pe care a însăilat-o cu palmele sufletului în versuri sublime: „dacă aș putea plânge/ mi-aș amesteca lacrimile cu vin/ să vă îmbătați de durerea sufletului meu…//  dacă aș putea plânge/ m-aș transforma într-o ninsoare/venită în zori puternică..,/acaparatoare, /v-aș ninge pe toți,/ fără de vânt/ cu fulgi mari..,/ liniștiți,/ acoperindu-vă…// dacă aș putea plânge/ răgușit.., întretăiat.., tainic/ v-aș îngenunchea în sângele meu/ iubindu-vă…” să-i fie un tricolor în izbânzile, ce-i vor marca urcarea până la adâncă desăvârșire! Urmele rodnice, cu atâta har sculptate pe fața mănoasă a pământului românesc, să le umple timpul  cu parfumul eternității! Rădăcinile sufletului să le țină strâns lipite de vatra românească, ca cei ce simt duminica lor, să înfrupte din seva lor învierea prin Cuvântul atât de excepțional grijit, cu mirul irepetabil, al Limbii române.

La mulți și binecuvântați ani întru împlinirea supremă a menirii de Om-Lumină, Excelenței Sale George CĂLIN alături de familia frumoasă, de prietenii adevărați, care-i poartă respectul și se bucură pentru fericita ocazie, ce se oferă să-i convingă, că miracolul totuși există!  Și miracolul poartă numele GEORGE CĂLIN.

24 februarie 2021      Maria Botnaru

Sursă imagini: https://www.facebook.com/profile.php?id=100013938812338

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

Maria Diana POPESCU: Javrele au ajuns să fie etichetate drept cîini de rasă

Javrele au ajuns să fie etichetate drept cîini de rasă

Maria Diana Popescu

Aţi vrut guvern de dreapta, aţi votat berbeci şi gîşte haştagiste, iacătă, aţi băgat România într-un post de încă patru ani de groază şi austeritate. Ce proteste! Dormiţi liniştiţi! Drobul de sare tot pe sobă a rămas! Maşinile manipulării funcţionează mai ceva ca utilajele de deszăpezire în punctele esenţiale ale guvernării de dreapta, butonate de „doctori” în ştiinţele corupţiei şi hoţiei de stat. După trei decenii de capitalism curg sudorile pe românii rămaşi fără cojoacele şi căciulile tradiţionale, într-o Românie mahmură, unde oile din ţarc sînt special ţinute flămînde şi însetate. Ba, li s-au pus şi botniţe, nu de teama Covidului, ci ca să nu behăie prea tare.

Aceste fenomene care se consumă în organismul social şi politic au dus la fragmentarea societăţii româneşti, la relativizarea şi neantizarea adevărului, încît fiecare argat al puterii pretinde că la el se află adevărul. Atîta timp cît în Guvernul lui Iohannis totul se va poziţiona între latitudinea prostiei şi longitudinea corupţiei, nu vom fi niciodată liberi şi prosperi. Dreapta? Care dreaptă? Dreapta atît de îndurerată de popor a lui Iohannis, care a băgat România în gard şi ucis la foc automat economia şi atîtea vieţi omeneşti!? Am mai văzut filmul ăsta de groază şi în cinematograful lui Băsescu!

Indivizii aceştia cu dublă personalitate, care l-ar intriga pînă şi pe Freud, nu vor părăsi sistemul prea de uşor. Aşa vă trebuie, oameni creduli, dacă aţi dat România şi finanţele pe mîna unui personaj concediat de o mare bancă, în urma atacului său speculativ împotriva monedei naţionale, acum mai bine de un deceniu. Pînă cînd adevărul ascuns de Cîţu va ieşi la lumină, nimic nu ne împiedică să tragem de guler pe acest personaj sinistru şi Guvernul său, acest guvern cu un comportament bolşevic faţă de propriul popor. Pînă una alta, Cîţu a fost la Bruxelles şi s-a întîlnit cu  înalţii satrapi, Ursula von der Leyen, Charles Michel şi David Sassoli, cei care îl joacă pe degete cum vor. Sau, poate, l-au chemat să le dea o mînă de ajutor în întocmirea bugetului UE pe 2021. Bugetul pe acest an este la fel ca maculatura de 500 de pagini trimisă UE pentru fonduri europene şi returnată imediat!

Bucuraţi-vă cei care i-aţi votat! Aveţi, în sfîrşit, putere de dreapta sau mîna dreaptă a mondialiştilor care ne va  face praf pe toţi. O dreaptă branşată la corupţia mondială, instruită să devalizeze ţara, sub ştampila Înaltelor Porţi. Oamenii lui Iohannis s-au conectat pe faţă la conducta de bani publici şi o împart după bunul plac, vînturînd banii ţării din buzunarul drept în buzunarul stîng. La fel ca Guvernele Boc ale lui Băsescu, Guvernul Cîţu rade tot: vaucere de vacanţă, sporuri salariale, gratuitatea călătoriile cu trenul ale studenţilor, alocaţiile copiilor, pragul minim pentru bursele şcolare şi creşterea pensiilor. Deşi programul mincinos de guvernare al P.N.L.& Co prevedea majorarea anuală a valorii punctului de pensie pentru a acoperi 100% rata inflaţiei şi un minim de 58,5% din rata de creştere a salariului mediu brut pe economie, era de aşteptat că nu vor respecta legea.

Există o lege a pensiilor votată în Parlament, care prevede creşterea pensiilor şi salariilor, însă penelelul lui Iohannis a minţit în campanie, a dus electoratul cu zăhărelul, că vor respecta programul de creştere, pînă s-a văzut la guvernare. După care a întors pagina la capitolul „Nu!”. Pensiile nu vor creşte anul acesta nici măcar pentru a compensa rata inflaţiei. Sică gură-mare a uitat că nu mai e prim-ministru şi, după şedinţa coaliţiei de guvernare a declarat: „Punctul de pensie va creşte de la 1 ianuarie 2022”. Cîţu n-are bani pentru cinci milioane de pensionari care mor de foame şi boli, dar are bani pentru o sută de mii de trîntori hămesiţi, cu pensii şi sporuri speciale. Cum pot eu să contrazic faptele, cînd în contul lui 2021 Guvernul Cîţu a depus atîtea erori şi măsuri de austeritate reprobabile, fără să scotă un sunet despre miliardele de Euro împrumutate în ultimele luni! În acest an dificil au venit cu proiectele S.F. de anul trecut şi cu intenţia de a-şi lărgi propriile buzunare. Lanţul trofic al corupţiei se umflă, iar salariile şi pensiile se vor mări „la anul şi la mulţi ani.” De cînd au pus mîna pe putere, miniştrii lui Iohannis au umblat doar cu cioara vopsită în chip de papagal. Uite mărirea, nu e mărirea!

Deşi tot ei au afirmat că banii de pensii sînt în buget conform legii, cu două luni înainte de aplicarea acesteia, au spus că nu-i mai au. Dacă nici acum nu i-aţi învăţat pe dinafară pe aceşti derbedei mincinoşi, e grav dragi conaţionali! Ştiu că prostia are în rîndul alegătorilor sute de mii de chipuri! S-a ales praful de democraţie şi stat de drept, Justiţia de dreapta nu se ridică nici măcar la nivelul Justiţiei ceauşiste. Nu mai am nicio aşteptare de la opoziţie! Ciolacu trăieşte într-o realitate paralelă. Îşi păzeşte fotoliul de muşte, în timp ce românii vor rămîne fără mălai, o mămăligă moale.

Dacă ne gîndim la femeia oarbă din poemul lui Rilke, care se plîngea că nu mai poate locui cu cerul pe ea, o putem mîngîia spunîndu-i că nici noi nu mai putem trăi cu aceşti acarieni în spinare, care nu-s nici Shakespeare cu inimă de fecioară,  nici Dostoievski exilat într-o Siberie cerească, ci mercenari ai apocalipsei. Guvernele de sub aripa lui Iohannis au proiectat hologramele unor cîinii cu colaci în coadă şi tot aşa, prin rotaţie, javrele au ajuns să fie etichetate drept cîini de rasă. În concluzie, nimic nu mai e sigur în România. Nici viaţa, nici măcar moartea.

Sursă: https://www.art-emis.ro/editoriale/javrele-au-ajuns-sa-fie-etichetate-drept-ciini-de-rasa

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Ion MĂLDĂRESCU:Proiectul de guvernare al generalului Ion Antonescu

Proiectul de guvernare al generalului Ion Antonescu

Ion Antonescu

Profitând de pandemia creată deliberat și de metamorfoza caruselului marilor puteri actuale: China, S.U.A., Rusia, India, U.E. cu instrumentul ei N.A.T.O., astăzi se fac alte jocuri la ruleta mondială. România, mai rău decât în 1940 – când, deși sfârtecată, era Țară – are astăzi statut de Colonie Corporatistă sub Ocupație Militară Străină (în continuare, C.C.O.M.S.). Dacă în septembrie 1940, la cârma Țării se afla un Român patriot, dacă până în decembrie 1989 la cârma Țării se afla un alt Român patriot – cu bunele și mai puțin bunele lor -, în februarie 2021 frâiele C.C.O.M.S. se află în mâna unor antiromâni: un președinte schior excursionist alogen, un prim-ministru infractor, un președinte al unei camere din parlament, pilangiu alogen cu mandolină, un șef al S.R.I. – alogen, un bulibașă sanitar secretar de stat al pandaliei sanitare – alogen… o ceată de incompetenți și penali (foarte mulți alogeni), ajungem la versurile Luceafărului,  etichetat de un alt alogen antiromân „Cadavrul din debaraua românilor”: „Niște răi și niște fameni/ I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oamenii/ Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi/ Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri/ Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,/ Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!”

Supunem atenției dumneavoastră discursul generalului Ion Antonescu rostit în Ședința Consiliului de Miniștri din 7 Septembrie 1940, într-un alt moment de cumpănă pentru Neam și Țară, imediat după părăsirea tronului de către Regele Carol al II-lea (la 6 septembrie 1940, Carol al II-lea nu a abdicat, ci a cedat tronul fiului său! – n.a.). Atunci, în anul 1940, ca și acum, în anul 2021 – deci la o distanță de opt decenii – în România guvernează „legea-fără-de-lege”, haosul, corupția, jaful, minciuna… Abuzurile se țineau lanț (ca și azi), iar drepturile Nației erau călcate în picioare (ca și azi). Anul 1940, a fost anul rapturilor teritoriale ale  României Mari, autori fiind marile puteri ale momentului Germania, Italia în acord cu U.R.S.S. și criminalul Pact Hitler-Stalin – actual și astăzi – și acordul tacit al S.U.A. și Marii Britanii

Dacă în 1940, când Țara se afla în cleștele puternicilor lumii, discursul Românului Ion Antonescu a pus degetul pe rana desfrâului, în februarie 2021 C.C.O.M.S.-România se află pe mâna unor descreierați și a ajuns de râsul planetei. Vă propunem să parcurgeți discursul celui care la 1 iunie 1946 a fost asasinat în Valea Piersicilor, la Jilava, pentru vina de a fi fost român-patriot. Peste 43 de ani de la comiterea acelui asasinat-măcel, în sfânta zi a Nașterii Mântuitorului, un alt român-patriot a fost pus în fața zidului de la Târgoviște. Se pare că asta este soarta Românilor-Patrioți

Firesc, pe parcursul celor opt decenii scurse de la discursul generalului Ion Antonescu situația umanității – implicit a poporului român – societatea, tehnologia și modul de viață s-au schimbat foarte mult, însă metehnele dăinuie ca un blestem asupra celor care și-au ucis conducătorii. Actualii înșurubați în scaunele celor trei palate dâmbovițene nu reprezintă interesele românilor, ci doar pe ale lor și ale corporațiilor ale căror slugi prea-plecate sunt. Vă rog citiți cu atenție discursul, analizați partea de actualitate a acestuia, fără a uita că astăzi trăim în imperiul haosului.

Recentul mesaj al ambasadorului Israelului la București, David Saranga (D.S.), prin care acesta își exprimă opinia despre rolul mareșalului Ion Antonescu în istorie urmează „pas cu pas” atitudinea fostului Gauleiter Helmut Klemm și a zaharisitului său urmaș – Adrian Zuckerman – contravine prevederilor Convenției de la Viena din 18 aprilie 1961 făcându-se vinovat de imixiune în treburile interne ale României : Am aflat cu stupoare și dezamăgire despre afirmațiile recente referitoare la rolul jucat de mareşalul Ion Antonescu în istoria României. Criminalii Holocaustului, dar și cei care sunt simpatizanți ai mareșalului Ion Antonescu, ai Mișcării Legionare, ori cei care instigă la ură nu trebuie tolerați de societate!.

Fapt prea puțin „cușer” și nici pe departe diplomatic, mesajul domnului ambasador David Saranga „instigă la ură” (extras din mesaj – n.n.) și ignoră – premeditat sau nu – declarațile a doi conaționali ai domniei sale la care adăugăm o succintă precizare:
– evreul Simon Peres – fost Președinte al statului Israel: „Nu vom uita niciodată că, în cele mai negre perioade alei istoriei, vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au ajutat la construirea acestui stat, dar şi-au păstrat şi identitatea şi cultura şi dragostea pentru România” (București, 2010);
– evreul pământean – Teșu Solomovici, care cunoaște mult mai bine Istoria României decât domnul ambasador: „Într-un fel îi datorez viața aceluiași mareșal Ion Antonescu și ca mine îi datorează lui Antonescu viața aproape toți evreii din vechiul regat!”. (București, 2011).

– singurul teatru evreiesc din Europa „Teatrul Barașeum”, înființat prin Decizia nr. 42181 din 8 septembrie 1940, a Ministerului Cultelor și Artelor, publicată în Monitorul Oficial Partea I-a nr. 211 din 17 septembrie 1940, a funcționat pe întreaga perioadă a regimul Antonescu, chiar și sub regimul legionar.

Ce ne oferă anul 2021 ? Priviți peste ocean:: un infractor recidivist senil – care a furat inclusiv din România – a ajuns șef la „Casa Albă”, iar molima „resetării” mărșăluiește sub drapelul multicolor al curcubeului. De aceea, acum, la vreme de bejanie, Maica România se întreabă tristă: „[…] Unde-i Ion, copilul meu/ Care m-a iubit mereu/ Care nu s-a dus cu dușii/ Care s-a bătut cu rușii? […] Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,/ Dar istoria, proscrisa,/ Iarăși adevăr promis-a/ De la Nistru pân’ la Tisa… […]”. (Ion Măldărescu ART-EMIS).

Discursul generalului Ion Antonescu în Ședința Consiliului de Miniștri din 7 Septembrie 1940

„Grija de țărani.

Când spun grija pentru țărani – și fiecare din departamentele dvs. are legături cu această țar – pentru că de acolo vine și energia și viața, și ei mor de foame, atunci trebuie să vă preocupați de acest lucru, pentru a îmbunătăți starea țărănimei. Vă rog să luați măsuri. Toate acestea, bine înțeles, se vor transforma în instrucțiuni încet-încet, care își vor găsi loc în programul de guvernământ care va apare într-o bună zi. Până atunci, însă, mașina Statului nu trebuie să stea în loc. Dvs. trebuie să cunoașteți însă și punctul de vedere al Generalului Antonescu.

Eu nu centralizez, eu pedepsesc însă pe acela care trebuie să realizeze ceva și-mi ascunde adevărata situație. Nu pot da altceva decât directive generale. Aceste directive se execută cu energie, cu credință, inteligență și cinste. Nu vreau ca la fiecare pas să fiu întrebat cum văd problema cutare și nu vreau ca nici mai jos să se petreacă acest lucru.Datorită acestui lucru, probleme esențiale rămân în suferință.

De exemplu, Ministerul Sănătății nu a putut niciodată să facă o operă reală, deși multe sunt racilele pe care trebuia să le repare, racile care au distrus aproape Națiunea (sifilis, malarie, alcoolism, lipsa de hrană, etc.), pentru că nu știe să se apere. În special alcoolismul face ravagii. Țăranul, tot ce câștigă, risipește pe băutură. Vom lua în această privință măsuri ce vor îngrădi posibilitățile de desfrâu ale Națiunei. Mă gândesc la ceea ce fac Englezii, care nu lasă deschise cârciumile în orele de lucru, ci le lasă deschise fie numai între 11-13, fie între 12-14 sau între 7-9 seara, restul timpului cârciumile fiind închise. Este un sistem foarte bun care s-ar putea aplica și la noi. În felul acesta se va forma o proprietate mijlocie, o clasă țărănească mijlocie, de unde ies elite și care vor fi stâlpii de rezistență ai Țării. Pentru cloroformizarea aceasta de la oraș, care va trebui reformată și care ne-a dat pregătirea pe care o avem și forța de rezistență pe care o știți, trebuie să inceteze. Dacă un alt Stat, cu altă structură la bază cu o pătură burgheză mai puternică, ar fi fost supus la acest examen, el ar fi fost capabil să reziste la această furtună mai mulți ani, chiar dacă în timpul unei generații ar fi avut o conducere nefastă, cum am avut noi timp de 10 ani. Țara românească neavând nici o structură celulară armonizată, a căzut după câțiva ani de Domnia care a dat exemplul ce a dat.

Deci, grija pentru țărănime. Nu mai țineți mâna sus; să vă uitați în jos, pentru că numai așa o sa duceți Statul sus. În privința uniformelor; să le dezbrăcați și să aruncați de pe ele toate postavele inutile. Chestiunea uniformelor a constituit prima mea ceartă cu Regele Carol II în Iulie 1930. Uniforma de războiu, aceasta să fie azi uniforma ofițerului. Dacă nu mi-e rușine să mor la război cu ea, pe câmpul de luptă, nu mi-e rușine să o port în casa burgheziei, ale cărei (di)ficultăți și calități le cunoaștem cu toții.Șapca și casca, munca la cazarmă, acestea trebuie să fie ale ofițerului.

Raporturile cu Palatul.

Una dintre cauzele care au constituit pentru mine o problemă importantă încă de când eram tânăr – pentru pentru că soarta mi-a rezervat dreptul să nu fiu chemat decât în momente grele, dar când a venit la împărțirea beneficiilor, onorurilor, Căpitanul, Maiorul… Generalul Antonescu trebuia îndepărtat, ignorat, umilit, trebuia micșorat ca nu cumva să ridice capul și aceasta provenea din cauza clicei care se aduna în jurul Tronului. Clica exista și sub Regele Ferdinand; în timpul războiului luam o dispozițiune și se trimitea vorbă să se facă altfel, pentru că, am spus, existau atunci două state majore: unul care are toată răspunderea și nu are putere, altul care nu are nici o răspundere, dar are toată puterea. A fost cazul acesta petrecut recent, când nu oamenii au fost răi, ci faptul că au fost conduși rău sau au fost împiedicați să lucreze cum ar fi vrut, a dus la dezastru. Un ministru nu putea să facă nici cât un portar și, câteodată, nu se pricepea la nimic, cum este cazul lui Urdăreanu – un incapabil, un sforar. Dar aceste sforării, vă aruncau greșelile în seama dvs., Domnilor. Iată cum mocirla se pusese în capul Dvs. Nu trebuie să credem că ceea ce facem noi nu este judecat de țara întreagă. Țăranul judecă și judecă cu bunul simț atavic românesc.

S-a terminat cu trecutul, în această privință. Palatul nu se va mai amesteca în nici o problemă a Statului și acel ministru sau funcționar al Statului ce va fi prins de mine, va fi destituit imediat și sancționat. Am să fac Statutul Casei Regale și îl voiu impune la toți. Chiar de pe acum am dat indicațiuni principale de drepturile pe care le vor avea aghiotanții regali și ele vor fi de așa natură ca să nu mai facă acolo clică (trei luni numai vor sta la Palat aghiotanții regali și apoi se vor schimba; cu această măsură nu vor prinde nici o aderență cu Tronul și cu această măsură putem să trecem câți mai mulți ofițeri la Palat și Regele va putea să-și cunoască armata lui).

Când Regele va deveni cu vârsta și mintea ca să-și dea seama de problemele Statului, vă rog să luați notă de acest lucru, nimeni nu va putea să-i supună problemele de Stat și oricine și pe orice treaptă s-ar găsi în Stat, va fi destituit de mine și motivat în fața Națiunei. Sub guvernarea trecută Regele s-a amestecat până și în finanțele Țării și nu voi aminti păcatele multe care s-au comis la Banca Națională cu faimoasele fonduri secrete.

Fondul secret se poate justifica; eu l-am justificat în timpul războiului. Dar în armată eu nu l-am putut justifica și aici eram tocmai opus cu Generalul Samsonovici. Întâmplător, când mi s-a încredințat Statul Major (predecesorul meu fostul General Lăzărescu), am găsit într-un sertar un tablou secret unde se arăta sumele pe care Generalul Glatz, Moruzoff, s. a., urma să le ia fiecare din fondurile secrete. Actul acesta este în posesia mea și peste puțin timp îl voi publica, ca să se vadă în ce hal ajunsese Statul acesta.

Această imoralitate o vedem generalizată. D-l Ministru Leon mi-a spus că unul dintre funcționarii săi lua 900.000 lei leafa din diferite comisiuni. Vă întreb dacă o crimă mai mare se poate comite într-un Stat? Câtă inconștiență și imoralitate trebuie să aibă un funcționar ca el să încaseze în fiecare lună 900.000 lei din diferite consilii. Domnilor, nu se poate crimă mai mare; și am să introduc pentru aceasta pedeapsa cu moartea și voiu executa. Așa cum ei nu au avut grijă de granițele noastre, nu pot să am milă cu astfel de nemernici.

Nimeni nu va trece prin fața Palatului decât ca să se închine în fața unui simbol. El este numai un simbol și nu are dreptul să se amestece în conducerea Statului.

Regelui Carol II, în anul 1933, când am fost Șef de Stat Major, i-am spus: « ești pe traiectorie, Majestate, și s-ar putea să te lovească glonțul. Vei face greșeli politice și Națiunea te va alunga ». Nu numai atunci, dar totdeauna, eu i-am spus adevăruri grozave Regelui și m-am opus chiar formulei: Rege și Națiune, spunând că întâi trebuie să fie spusă Națiunea. Din ea trăim, prin ea venim și respirăm, pentru ea trebuie să murim.

Deplinele puteri.

Domnilor, aceste puteri eu nu le-am luat dintr-un instinct bestial – să zic așa – de a porunci unui popor și de a da directive în Stat, de a abuza de putere sau de a mă împodobi cu un absolutism oriental. Țiu să vă spun, am avut pentru moment ezitarea dacă e bine să dau sau nu lovitura de Stat, să taiu adânc cu bisturiul ițele acestea cu care era țesut Statul. Simțind că și de astă dată voi fi păcălit – și am fost pe o muchie de cuțit să fiu omorât la ora 3 – 4 dimineața, când chestiunea era aproape eșuată. Știind însă elementele pe care se sprijinea, am dat această lovitură, trimițându-I scrisoarea prin care i-am cerut să abdice – dându-I timp până la ziuă.

Deci, de deplinele puteri nu voi abuza; eu nici nu am apărut în fața mulțimei, din modestie; nu mă interesează, mă enervează acest lucru. Vă rog chiar să părăsim această plăcere de a ne fotografia cu șefi sau subșefi pentru orice lucru. Deci, să ne punem serios pe muncă și să părăsim toate aceste palaterii inutile. Acesta este sensul deplinelor puteri. Ele nu se opresc la mine, ele merg la Dvs. Și merg până jos de tot pe treapta ierarhică și înțeleg prin aceasta că Dvs., să vă ocupați și să executați, să nu veniți la mine cu orice chestiune, ci să aveți curajul de a vă lua răspunderea unei acțiuni. Să învățați pe toți, de la cel mai mic, până la cel mai mare, să-și ia răspunderea unei acțiuni, să-i învățați că sunt în serviciu real. Mai mult, fiind servitorul credincios al Națiunei, el trebuie să se poarte bine cu Națiunea, nu ca până acum, să bruscheze lumea și aceasta fiindcă deținea o parte din autoritate, închipuindu-și că îi este permis orice.

Omenie în raporturile cu cei mici.

Până azi noi am arătat slugărnicie cu cei mari și brutalitate cu cei mici. Se vedea cum un conducător care avea în stânga un țăran, se purta rău cu el și cum, imediat apoi, observând în dreapta lui un individ de sus se pleca până la pământ. Deci, în acest sens, să luați deplinele puteri ale mele, care trec la Dvs. Toți, în celulele în care sunteți, pentru a le întrebuința spre îndreptare.

Instituțiile Statului.

O chestiune care mă preocupă este aceea a instituțiilor din acest Stat: Școala, Familia, Biserica, Armata și Administrația Statului, elemente de a căror forță de rezistență depinde însăși ființa Statului. Deci, aceste elemente trebuie să le dezvoltați. Mai cu seamă mă gândesc la familie pe care o vom readuce în căminuri, căci astăzi familia a ieșit din căminuri. De soț nu mai vorbesc. Dar femeia ieșind din cămin se duce la cinematograf, face intrigi și chiar spionaj – pe acestea din urmă le voi da fără jenă în fața Națiunei; am avut o răbdare de martir, dar eu știu că erau persoane din înalta societate care veneau să mă spioneze. Le-am primit, stăteam de vorbă și nu mă sfiam să le spun ceea ce gândesc, căci eu vreau să se știe că Generalul Antonescu nu cedează. Chiar la Bistrița (Gorj) mi s-a spus să fac o declarație că renunț la politică și am spus că nu cedez și că eu voiu învinge.

Și când domnul David Popescu a trimis pe cineva să întrebe dacă scrisoarea legionarilor se răspândește după îndemnul meu, i-am spus celui ce venise că nu se răspândește după sfatul meu, dar o aprob în întregime și i-am mai spus: conștiința mea este curată ca cristalul și de aceea nici Bistrița și nici potopul nu mă înspăimântă și tot cu pumnul la el mor, chiar dacă mă pune între ziduri și dacă mă împușcă.

Domnilor, școala a fost dezorganizată cu instituția străjeriei, care a coborât la un nivel foarte jos tot ce era mai demn, ea fiind învestită cu puteri ce anihilau adevăratul învățământ și adevărata școală. Am desființat această intituție și am ordonat să se facă o anchetă. Vă rog să luați notă de inconștiența celor ce erau acolo: în timp ce țara era sfâșiată, Regele s-a dus la Breaza unde a spus că: „venind în mijlocul vostru, capăt puteri noi”. În mijlocul Națiunei nu căpăta puteri, trebuia să se ducă la această palaterie să se învioreze. Am pus să o desființeze. O să fie o problemă groaznică pe viitor conducerea Statului, pentru că în trecut s-a pierdut vremea făcându-se numai paiațerii, ceea ce se poate vedea foarte bine, citindu-se cărțile publicate de d-l Sidorovici; o înșirare de cuvinte sunt aceste cărți; totul era gol de fond real, însă plin în schimb de fotografii.

Mi-am pierdut timpul ca să văd ce este și acolo și concluzia mi-a fost: fond real, nimic nu era. Deci, de astăzi, se desființează. Școala, imediat, trebuie să intre în noua activitate. Aceasta nu însemnează că străjeria în ceea ce are bun trebuie să dispară, dar să se facă sub autoritatea școlară. Să armonizăm o necesitate cu alta, ca din combinarea lor să putem lua o rezistență folositoare și maximă

Biserica.

Biserica trebuie curățată, trebuie pusă pe baze sănătoase, ea nu trebuie să servească de tribună publică și nici de negustorie, ci de altar de închinăciune și smerenie în fața forței supreme. În același timp, trebuie să dea slujitorilor Altarului posibilitatea să trăiască. Și eu mă gândesc să creez o viață mai bună mai întâi funcționarilor de jos ai Statului, care formează baza de la care trebuie să plec. Nedreptatea o vedem și sus: un general de corp de armată are 54.000 lei lunar, miniștrii 40.000 lei, iar alții care stau toată ziua pe stradă, primesc sute de mii. De multe ori oamenii care stau numai pe stradă ajung departe: astfel a ajuns generalul Masievici, care nu a citit o carte de cultură generală; la fel generalul Argeșeanu, care nici « Universul » nu-l citea, mulțumindu-se să se creadă bine informat citind afișele.

Iată, Domnilor, un General de Corp de Armată și stâlp de apărare al granițelor, nu are o carte de cultură general în bibliotecă, care nu se informează precis; armata, care este astăzi cel mai complicat organism – în care intră tot ce tehnica modernă a inventat – și aceste mijloace multiple trebuie coordonate, reclamă vaste cunoștințe tehnice și de cultură generală pentru cel ce ajunge la o treaptă de conducere. Nicăieri nu se cer mai numeroase calități ca în departamentul militar: cel ce nu le are, nu-i conducător, căci generalul trebuie să coordoneze în mod armonios informațiile ce i se aduc și din ele să scoată rezultanta care să-l ducă la victorie. Pentru aceasta trebuiesc studii, trebuie să pierzi timp reflectând, nu plimbându-te sau stând în cârciumi cum s-au ales până acum conducătorii noștri. D-l General Pantazi să aibă în vedere acest lucru.

Chestiunea evreiască.

Eu m-am ferit, Domnilor, în toate proclamațiile mele de până acum să ating această problemă, pentru că din experiența mea de până acum m-am învățat că cel ce atacă multe probleme în același timp, se încurcă și pierde. Aceasta este o problemă mare pentru noi, dar, în primul rând, trebuie să dau Neamului nostru posibilitatea de a respira liniștit.

Am rezolvat criza regală, mai am de lămurit, temeinic, problema internă ce pretinde măsuri de ridicarea moralului poporului și prin autoritatea ce-mi dă trecutul meu voi aduce toate problemele care vor duce la reconstituirea forțelor Statului, la întărirea lor, și aceasta cât mai curând. Să facem toate sacrificiile, să luptăm din toate mijloacele noastre, să transformăm Statul într-o forță reală. Este o necesitate, căci am ajuns să nu știm ce va veni mâine. Sunt oameni care cunosc probleme și care spun că Statul Român foarte curând poate fi chemat să ia parte la o acțiune ca să-și recupereze, în parte, rușinea de care este acoperit azi. Ca să putem face aceasta, trebuie să ne surprindă acest timp pregătiți, capabili să acționăm

Ca să fim capabili să reacționăm, trebuie să reconstruim forța Statului.

Deci, al treilea scop al meu, este să reconstitui și să reîntăresc forța Statului, cât mai repede, aceasta începând cu problema Armatei. Armata trebuie redresată și ca disciplină și ca organizare și ca suflet în conducerea ei. În trecut, un rău de care a suferit Statul acesta birocratic, a fost că toate problemele erau rezolvate după ce problema nu mai exista. Pentru ca problema să ajungă la rezolvare, se ivea un decalaj extraordinar și în tot acest timp, acest monstru birocratic cu mii de capete, lucra, se mișca și apoi când ajungea jos, totul se năruia ca un castel de cărți, soluția nu mai era oportună, nu mai era de actualitate. Prin urmare, vreau să înceteze acest sistem și ceea ce trebuie să urmăriți Dvs. este să faceți ca soluția Dvs. să ajungă jos la timp pentru a fi folositoare. Altfel, degeaba cheltuim banii și pierdem timpul. Aceasta este una din cauzele care m-au făcut să reușesc.

Totdeauna am fost preocupat acolo unde am fost chemat să dirijez, am fost preocupat și mi-am pus întrebarea dacă ce hotărăsc eu aici corespunde exact cu nevoia care este jos și mă întrebam dacă aș primi-o eu – fiind jos – ce aș face. Întrebându-vă și Dvs. atunci când dați ordine, dacă ați primi ordinul dat de Dv. Atunci când dați ordine, dacă ați primi ordinul dat de Dvs., ați putea să-l executați? Dacă veți face acest dresaj și dacă el este transmis tuturor subalternilor Dvs., veți vedea că aceste probleme se vor soluționa cu oportunitate și nu vom răspunde cu teorii sau absurdități, la realități, cum se petrecea în cele mai multe cazuri. Chiar pe câmpul de război problemele se soluționează simplu; dar, pentru că fiecare caută să fie cât mai complicat, atunci rezolvarea iese foarte prost și ajunge târziu unde trebuie. Dați problemelor soluțiuni simple, pentru a răspunde jos soluțiunea Dvs., pentru a fi oportună măsura Dvs. Acesta este principiul.

Demobilizare.

În cadrul acestui principiu m-am gândit la demobilizarea armatei și în acelaș timp să pregătesc lucrurile, să dau posibilitatea ca jos și pe toată suprafața țării să putem lucra, pentru ca la anul să avem hrană. Am dat deja instrucțiuni d-lui General Niculescu și D-sa împreună cu D-l Pantazi trebuie să procedeze foarte serios la acest lucru.

Decongestionarea Statului

Decongestionarea Statului atât sub raportul cheltuielilor, dar mai ales mă gândesc la producție, la brațele de muncă ce sunt necesare la țară și ca aceste brațe să fie puse la timp la muncă, nu după aceea; să ajungă la locul destinat din vreme și pe toată suprafața țării să se întâmple acest lucru. Foștii conducători nu s-au gândit deloc la acest lucru. S-au făcut rechizițiuni grele; în toate părțile am văzut fel de fel de mijloace de transport, fără să facă nimic. Am plimbat o armată de pe o poziție pe alta și am cheltuit miliarde ca să nu facem nimic cu ea. Năruiam Statul din punct de vedere material cu aceste deplasări, fără să facem nici o acțiune, distrugând în același timp căile de comunicație, distrugând căile ferate. Aceasta a dus la consecințe fatale pentru căile ferate, nici nu a mai putut face față nevoilor ei.

De aici, o repartizare insuficientă a bogățiilor. Căci, în mare măsură, criza economică de azi este o problemă de repartiție. Nu este admisibil într-un Stat organizat, ca la Dorohoi să cumperi cartofii cu 60 bani kgr. și la București să dai 6 lei pe acelaș kgr. de cartofi. Dacă repartiția ar fi bună, prețurile s-ar nivela de îndată. Și pentru a soluționa acestea, trebuie să lucrăm într-o perfectă armonie.

Să nu mai întrebuințăm, Domnilor, referate.

Eu nici în armată și nici în Ministerul de Război, nu am rezolvat problemele cu referate, cu comisiuni. Unde este comisiune, nu este dorință de a rezolva problema, ci numai dorința de a se acoperi de responsabilitate și de a încasa bani. Să vă luați responsabilitatea toată și ca să lucrați cum trebuie, să fie fiecare la locul său și să muncească acolo. Pentru că pe plan militar ne-am prăbușit în mare măsură fiindcă a fost un șef de Stat Major care când supunea o chestiune, spunea pur și simplu: „se va aviza”, în schimb își caligrafia numele pe patru coloane și pentru a scrie aceste simple cuvinte „se va aviza”, avea titlul pompos de care se folosea dânsul. Pierdea două minute ca să pună soluțiunea și zece minute pentru a-și enumera titlurile. În chestiunea Basarabiei, acest General cu presiuni enorme asupra căilor ferate, s-a împins tot fierul țării românești – și toată țara știe; sunt munți de fier care s-au dus acolo, ca să nu facem nici o fortificație. În schimb, propaganda cea mai exagerată a umplut lumea întreagă cu fotografii de fortificații românești.

Această rușine nemaipomenită se datorește acelorași oameni nepricepuți care au concentrat toată armata să sape în mocirlă, ca tot ceea ce făcea iarna, primăvara când au venit apele mari să niveleze tot, și iar o luam de la cap. Acestea au fost fortificațiile, fortificații despre care Regele spunea: « am închis România într-un brâu de foc ». Zece ani s-a zbătut această țară cu o problemă care era rezolvată: puterea Regelui, pe care eu am dat-o jos fără să am pe nimeni în spate. Nici pe d-l Crainic, nici chiar pe d-l Mihai Antonescu. Numai cu două persoane l-am dat jos și aș fi făcut acest lucru mai de mult dacă găseam înțelegere la un om politic român. L-am dat jos păstrând la loc toate organele pe care se spijinea, blocându-i pe toți în ultimul moment. Dacă Argeșeanu era aici, făcea baie de sânge, dar îl trimisisem cu 24 de ore înainte în Dobrogea, iar Generalul Popescu dormea aici (la Președinție) într-o cameră în pijama, spunându-i că trebuie să fie aici; îl căuta Palatul și nu-l putea găsi. Când se va scrie vreodată istoria acestei lovituri de Stat, se va vedea că au fost lucruri bune de opera comică. Căci manifestațiile de 200 de tineri și cele câteva focuri de armă ce s-au tras nu pot fi socotite ca o revoluție autentică

Deci, demobilizare generală, Pantazi, repede și în perfecte condițiuni de organizare și de pregătire, ca să nu dăm acel spectacol de altădată, să ne dăm aerul de victorioși deși eram o armată înfrântă. Deci, ordine și să se înceteze cu rechizițiile neomenești, să nu se mai ia din curțile oamenilor cai, căruțe, instrumente de tot felul etc. Fără măsură și să se cerceteze toate abuzurile ce s-au comis. Se rechiziționau automobile nu pentru interesul armatei – se știe acest lucru și cunosc cazuri concrete (să le stabilești și d-ta Pantazi) – se rechiziționau automobile de milioane și anumiți domni plecau cu ele să facă petreceri și chefuri la Snagov; venind nebunește s-au ciocnit cu alt automobil, să zicem, și au chemat pe propietar să dea declarațiune că mașina i-a fost dată înapoi în bună stare. Nu pot defini aceasta altfel, decât jefuire a cetățenilor și cum avutul Statului se compune din avutul fiecăruia, Statul însuși era păgubit. Toți domnii aceștia vor fi scoși la iveală și îi voi destitui pe toți.

Semnarea decretelor.

Domnilor, când am discutat deplinele puteri am hotărât că în cadrul prerogativelor regale, Regele semează un singur decret: este Înaltul Decret de numirea Primului Ministru. Toate celelalte mi-am rezervat să le semnez eu, de ce să mai pierdem timpul cu contrasemnări. Prin decizii se rezolvă toate problemelepână ce vom organiza Statul. Trebuie să înlăturăm stagnarea ce a fost totdeauna în funcționarea mecanismului Statului, din cauza așteptării cu ceasurile a Miniștrilor în Cabinetul Primului Ministru, a directorilor la cabinetele Miniștrilor. Și când așteaptă directorii acolo, așteaptă alții și mai jos și pierdem prea mult timp. Dacă ar fi vreodată o putere omenească ca să stabilească vremea ce se pierde de cetățeni la ușa miniștrilor, la ușa directorilor de cabinet, la discreția ușierilor etc., vă dați seama că acest timp poate fi evaluat în miliarde

Eu am avut ca metodă de lucru pe care am aplicat-o și o voi aplica: tot ce vrea să vi se aducă la cunoștință, să se facă scris.Tot ce vedeți aici, sunt lucruri scrise de mine și alți câțiva domni, pe care nici nu i-am cunoscut până acum, dar care mă ajută foarte bine. Cine scrie, însemnează că vrea să-și ia o răspundere și nu trebuie să ezitați de a vă lua răspunderea, fără răspundere nu se poate progresa. La mine, întrebuințați metoda aceasta și vă rog să luați dispozițiuni: Nimeni să nu mai stea la ușa unuia care este mai mare decât el și nimeni să nu intre la altcineva în timpul cât lucrează și să nu-l întrerupă, să i se adreseze numai prin scris. Făcând altfel, nimeni nu lucrează, fiindcă tot timpul sună telefoanele, se trântesc ușile, este deranjat la fiecare pas și munca devine atunci o adevărată acrobație; mi se pare că din această pricină – comunicări verbale și telefonice – am ajuns o națiune de nebuni și nu mai facem nimic complect.

Am început o chestiune, trebuie să mergem până la sfârșit, putem să dăm ceva care să aibă o suită normală. Și atunci, dacă aveți un dosar aici, altul sub el și astfel puse toate dosarele, rezolvați o chestiune puneți dosarul alături ș.a.m.d. Eu nu ascult niciodată pe cineva care își spune verbal o chestiune. Mie să-mi dați hârtia, să-mi dați lucrarea scrisă. Dacă hârtia este bine studiată și făcută simplu, lapidar, ea va fi rezolvată (nu pe 20 de pagini) căci atunci nimeni nu le mai citește, mor în etrnitate pe birourile dvs., mor în toate părțile. Vă repet, lapidar; cine nu este în stare să prezinte lapidar o problemă, însemnează că nu este locul lui acolo unde se găsește. Nu am nevoie de referate. Veți avea scrisoarea mea către Rege, 20 de rânduri, atât, dar sunt în aceste rânduri tot sufletul, tot creierul și toată musculatura celui ce vorbește astfel.

După ce ați umplut coșul, sunați ușierul, care le împarte la birouri. Sunt chestiuni scurte pe care le puteți cerceta cu șeful dvs. de cabinet, care nu este acolo pentru a face intrigi, a fuma sau a primi cucoane, el stă acolo pentru a face legătura între dvs. și lucrările subalternilor. Sunt probleme care au nevoie de explicațiunile celor ce le-a rezolvat, dar eu desfid să mi se prezinte mie o problemă bine studiată, indiferent de specialitate, dacă se prezintă sub această formă, eu o înțeleg și dacă mi-a dat Dumnezeu acest creier întreg și bine compartimentat, pot să dau soluțiunea celei mai delicate probleme. Deci, simplificați, acționați și soluționați dvs. problema, dar soluționând să nu creați noi probleme, ca să fie scurt timpul în care se rezolvă între cel de jos și cel de sus, atunci soluțiunile vor fi oportune.

Să încetați, chiar de mâine începând, să mai stea cineva la ușile dvs. – și voi face vizite speciale pentru aceasta. Când eram la Statul Major, pe sălile mele nu era nimeni. Nu are nevoie ca țăranul din Dorohoi să vină la București pentru a-și aranja o socoteală. Eu am înființat în toate instituțiile în care am fost, ca pentru fiecare cerere ce mi se face să se dea un număr dintr-un chitanțier și pe care de altă parte eu aveam un registru de control pentru aceste cereri, unde vedeam când a intrat chestiunea, când s-a soluționat și când a ajuns la destinație, iar când găseam un decalaj anormal, înțelegeam că undeva a fost trândăvie. Cum acest control este totdeauna posibil, subalternii își vor face permanent datoria și toată lumea se va pune pe lucru. Aveam birouri unde nu intram șase luni, dar fiecare așteptându-se să fie controlat dintr-un moment într-altul, muncea cu sârguință.

În dorința mea de simplificare, voi reduce numărul Ministerelor, căci mai înainte se creea postul întâi și după aceea se puneau scaunele și mesele, apoi secretarii și în urmă de tot hârtiile. De hârtie se ocupau treizeci sau patruzeci de funcționari. Lipsa de organizare din trecut și lipsa de control ne-au fost fatale și au făcut să pierdem multă vreme. Organizarea va ușura exercitarea controlului și ca să puteți economisi timp trebuie să simplificați și pentru aceasta trebuie să suprimați.

Să suprimați fără milă tot ce este parazit.

Corpul Statului s-a umplut de paraziți, dar cum nu pot să las funcționarii pe drumuri, o să creăm un cadru disponibil în care vom trimite pe toți cei de prisos și din ei vom umple tot ce se va ivi necesar, nu vom chema alții din afară. Vom fi foarte severi cu acei care au intrat în funcții pe care nu le meritau prin nepotism, polițism, hoțism, etc. Există Domnilor, sergenți de stradă, feciori de oameni bogați; aceasta nu însemnează că și-au pus vreodată tesacul acolo, ci merg numai să-și ia leafa odată pe lună. Sunt neveste de general care odată pe lună se duceau la serviciul secret și încasau 20 sau 30 mii lei, pentru că spuneau unor indivizi anumite informații. Nu mai departe decât aici în Președinția noastră de Consiliu, un om era în două comisii de aici și lua de la una 50 mii lei pe lună și de la alta 30 mii lei, în afara salariului, în timp ce un ministru abia are 40 mii lei pe lună.

Sunt așa de rușinoase aceste lucruri, că nici în Honolulu nu cred să le poți întâlni. Am ajuns Asia Europei; noi vedeam că nu mergeau bine lucrurile, dar nu ne îngrijeam să le îndreptăm.
Domnilor, luați în brațele sufletului Dvs. de români angajamentul de a rezolva aceste lucruri, care angrenează Statul nostru.

Justiția.

În privința vinovaților, eu nu sunt dispus să trag un văl peste responsabilitățile politice, morale, istorice și responsabilitatea materială, însă nu o voi face cu răzbunare, nu în mod arbitrar. Voi repune justiția în cadrul ei, în care trebuie să stea Statul. Statul a căzut și pentru faptul că omul, cetățeanul, a pierdut încrederea în rolul pe care trebuia să-l aibă justiția, în speranțele pe care cel ce are dreptate și le pune în casele dreptății. Ori, toată lumea, la un moment dat, nu a mai avut convingerea că la tribunale se poate găsi justiția. Mie chiar, pentru a mi se distruge situațiunea ce ocupam, mi s-a făcut un proces faimos de bigamie, despre care ați auzit, mie, care nu am primit în viața mea o observație pentru integritatea mea sufletească.

Am plecat de la 10 ani de acasă fără cămașă pe mine și neprimind nici un consiliu de administrație și neluând de la nimeni nici un ban, trăind cum am putut, dar totdeauna în modul cel mai corect și nu am pierit trăind astfel. Când eram în Școala de Războiu, deseori nu-mi erau suficienți banii și mă culcam fără să mănânc, dar nu mi-a trecut prin gând să vând casa părintească. Să ne învățăm fiecare să trăim cu mijloacele noastre și să nu ne lăsăm prinși de dorința bogăției, a câștigului, nici prin cărți sau așa zisa înalta societate. Mai ales domnii ce dau dreptatea, să fie animați de cele ce am spus și să reflecteze la ele.

Deci, justiția trebuie pusă pe baze sănătoase, și aceasta într-un timp scurt, ca să nu mai avem judecători și chiar prim-miniștrii care să spună solemn că Regele Carol II era Regele Soare al României. Și astăzi îmi sună în urechi acest lucru. După cum nu am putut uita că d-l procuror general Viforeanu, întorcându-se de la locul crimei ce se făcuse, a spus: « s-a făcut dreptate ».

Nu am făcut omor decât pentru a apăra Statul, pe câmpul de luptă. Am refuzat ieri să trag în lumea de pe stradă ce manifesta, deși toată lumea îmi cerea să trag. Este foarte ușor să tragi în mulțime și să omori 10 sau 20 inși, dar când faci aceasta să-ți iei și responsabilitatea gestului, iar nu unul să ordone crima și alții să-și ia răspunderea. Cunoașteți cu toții ușurința cu care mai înainte se trăgea în cei ce manifestau. Eu am vrut ca nici Tronul și nici strada să nu fie pătate de sânge, căci aș fi fost cel mai nenorocit om ca să cuceresc frâiele Statului, cu sânge. O făceam cu sânge, dacă nu puteam altfel, căci trebuie să scap țara aceasta de pacostea în care căzuse.

Revenind la justiție, vă rog să-mi dați numele persoanelor ce au judecat strâmb, care au judecat din ordin, care au fost chemați de d-l Urdăreanu, pentru a-i sancționa cu toată severitatea pe toți acești domni magistrați, în orice situație s-ar găsi acum, fiindcă nu merită să rămână și nu mai au ce căuta în acel loc. Personal, nu am nimic cu acești oameni, regret că nu-i pot păstra, dar statul acesta vreau să respire și vreau să se înțeleagă că justiția se pedepsește.

Am fost consternat, să vină d-l Viforeanu de la locul crimei și să spună – dânsul, care trebuia să interpreteze în gradul cel mai înalt justiția intr-o țară – să spună: « Domnilor, vin de la locul crimei și am contatat că s-a făcut dreptate »?! Cum s-a făcut dreptate când ei nu apăruseră în fața nici unui Tribunal? Vă amintiți, asasinul lui Doumergue, care era un adevărat simbol pentru Franța, care îsi pierduse toți fiii pe câmpul de onoare, căci de aceea îl alesese Franța, doi ani a judecat justiția franceză, pentru a da o hotărâre de vinovăție. În Germania, Domnilor, nici astăzi nu s-a dat hotărârea contra celui ce a aruncat la München sala celebră de întâlnire a vechilor național-socialiști. Vedeți cum se judecă într-un Stat civilizat, așa să fie și la noi. Să se dea soluțiile la vreme și să înceteze arbitrarul. Dacă cei pedepsiți vor fi numeroși, nu ne vom speria, căci avem invazia judecătorilor ce ne vin din teritoriile părăsite.

Veți avea aceeași atitudine severă în toate departamentele cu acei care au făcut nedreptăți: în poliție, în finanțe și chiar în Ministerul de Externe, fiindcă și în acest minister se petreceau multe fapte nepermise; miniștri care au plecat cu toată argintăria legației, alții care și-au însușit covoare. Lucrurile trebuiesc publicate și reprimate de opinia publică. D-l Manoilescu să sancționeze imediat pe vinovați, și d-sa știe la cine fac aluzie. Să se știe, domnii Miniștri din străinătate nu sunt trimiși acolo să facă averi și să trimită telegrame – când cu puțin timp înainte se dau după toți pomii, ca să nu se întâlnească cu acest Antonescu. Este o rușine!

Funcționarii.

Funcționarii aceștia care au complicat aparatul de Stat și l-au anchilozat, vor fi scoși de acolo de unde sunt inutili, căci vom creea noi posibilități

Alte Ministere.

Între alte Ministere, unul la care corupția a fost fără pereche, este Ministerul Muncii. Fără milă au speculat banul muncitorului, fără milă voi fi cu activitatea acestor satrapi din trecut. Deocamdată rog pe d-l Ghițescu să înceapă o purificare. Eu am o memorie drăcească și când voi veni acolo și voi vedea că nu s-a făcut nimic, fără să am obiceiul de a amenința, voi trece la fapte. L-am pedepsit eu pe acela căruia i se spunea „câine roșu” și nu m-am plecat nicicând în fața unuia mai mare, dar care nu merita să fie mare. De când mă știu duc această luptă, care apoi prin numele meu și prin mijloace legale au făcut să reușesc și Dumnezeu m-a ajutat.


Raporturile dintre public și autorități.

Țin foarte mult ca să se schimbe sistemul de până acum cu cele două caste: publicul care contribuie, care are nevoie și care trebuie să fie normal satisfăcut, era maltratat, de o parte; a doua castă, acei care trăiau prin banul lui și care îl maltratau. El, publicul, are dreptul să mă maltrateze pe mine dacă nu-l voi servi. El are dreptul să mă maltrateze, eu am datoria să mă supun. El are dreptul să mă mustre, dacă am ajuns la o situație pe care nu o merit.

Impozitele.

Vor forma obiectul unor preocupări serioase. Noi, în loc să creăm în acest Stat organe producătoare, care indirect să îmbogățescă visteria, am îngrădit posibilitățile de producție cu impozite. Să creăm organe producătoare, aici e problema: când vom reuși să dăm țăranului plugul și vitele necesare și să-l învățăm să se hrănească și să-l punem în condițiuni de viață optime, el va avea un randament de muncă mai mare, de unde va ieși posibilitatea să adunăm cu impozite mult mai mici, sume mult mai mari. Aceasta este problema vitală a poporului acesta

Automobilele instituțiilor.

Vă rog să luați măsuri să nu se mai acorde automobile personale decât pentru miniștri și subsecretari de Stat. Acelea vor fi alese dintre cele ce consumă mai puțin. Automobilele grele le vom vinde și vom obține pe ele prețuri mai mari, fiind automobile ce nu se mai importă; vom cumpăra, în schimb, automobile de un tip standard, pentru a găsi mai ușor și piese de schimb. Surplusul de automobile îl vom da acolo unde trebuie să fie de la județe, ca tehnicienii să se poată deplasa în sate și să nu mai avem spectacolul inadmisibil ca medicii și tehnicienii să facă birocrație, în loc să facă aplicațiune pe teren (unde nu aveau cu ce să se ducă). Pentru nevoile serviciului, faceți automobile de serviciu, care să fie controlate și să nu circule decât în serviciu comandat.

Îmi aduc aminte că Generalul Samsonovici folosea pentru sine trei automobile Packard de ale Ministerului: unul pentru el, unul pentru soție și altul pentru copiii d-sale și aceasta numai pentru că se ducea câteva ore la Statul Major să fumeze; făcea numai referate – și aceasta timp de aproape 7 ani. I-am zis: de ce nu pleci de aici? Mi-a răspuns: dacă plec eu, vine altul la fel. Acest răspuns nu-l acoperă de răspundere și nu-l va acoperi de răspundere în fața istoriei. În șapte ani, nu a făcut nimic, eu dacă aș fi stat trei ani numai, aș fi făcut o altă armată.

Dar cum să se facă lucruri serioase, când fiecare se gândea numai la sine. Nu-mi explic cum oameni cinstiți să-și poată face avere de sute de milioane. Eu nu-mi imaginez cum se poate realiza acest lucru, afară dacă nu cumva ai o invenție diabolică, ce-ți aduce bani cu nemiluita.

Datorită corupției și intervențiilor, Poliția și Siguranța Statului a fost dezorganizată sistematic.

Un Stat fără poliție și siguranță, este la discreția tuturor furtunilor – și la discreția tuturor furtunilor a fost Regele Carol II, care mi-a dat posibilitatea să fac această schimbare. Și pot spune că nu se făcea nimic, chiar la Palat, fără să nu-mi fie adus la cunoștință imediat, de oamenii săi, care-i erau atât de credincioși, că făceau aceasta. Cunosc cât de slab era acest edificiu, mi-a trebuit numai îndrazneală ca să lovesc. Riscurile nu erau excluse, desigur, dar eu am plecat de la această simplă judecată: m-am dus la război să mor pentru țară, mă duc în timp de pace să mor pentru a reconstitui România. Dacă muream, eram foarte fericit!

Prerogativele regale.

V-am spus, Regele rămâne ca un simbol. El nu are dreptul să se amestece și nu are dreptul, chiar dacă va fi o capacitate, Regele de mâine – dacă această instituțiune se va mai păstra în furtuna care a răsturnat toate Tronurile din Europa – El trebuie să rămână în cadrul pe care l-am hotărât. Nu mai putem primi mentalitatea din antichitate sau mentalitatea din Evul Mediu, că El este o ființă providențială pe pământ, că este reprezentantul lui Dumnezeu, de care este inspirat (și știm că Împăratul care declara aceasta ce a făcut din Germania în 1914 și vedem unde a dus și Regele nostru România în 1940).

Regele nu iscălește în Statul Român decât un singur Înalt Decret: Decretul de numirea Primului Ministru, aceasta pentru a termina odată cu anchilozarea Statului. Voiam ca amnestia și grațierea să-mi aparțină mie deocamdată, sunt gata însă să trec între prerogativele regale și pe acestea, dacă țineți atât de mult (dar v-aș aminti ceea ce am văzut că făcea Regele Ferdinand I în timpul războiului de Întregire, când își trecea tot timpul desemnând cruciulița Mihai Viteazul – și aceasta o făcea și Wilhelm II – și citind sau alegând pe acei propuși la decorare pentru merite de război. Nu avea nici un criteriu obiectiv. Se orienta după grandelocvența ofițerilor ce propuneau, fără să intre în detalii). După cum am spus aici, viitorul prim-ministru trebuie să fie neapărat numai cu depline puteri, și aceste puteri trebuie să le vedeți în sensul în care l-am arătat eu

În conducere se pot produce lesne greșeli și aceste greșeli trebuie să fie pedepsite. Este mult mai ușor ca Națiunea să dea jos un prim-ministru și să aleagă un altul, decât să dea jos un rege. Îi propusesem Regelui Carol II să intre în regență mai întâi, ca astfel să-și spele păcatele trecutului, și târziu când Mihai va ajunge major, Mihai putea să abdice în favoarea părintelui. Dacă făcea astfel, nu ar fi ajuns să fie acuzat de atâtea nenorociri aduse Țării, cum este acuzat astăzi. Iar jurământul ce i s-a făcut atunci Regelui Carol II, mă face să spun că toți funcționarii ce l-au depus au fost sperjuri, căci noi jurasem credință altui rege. Când punem un Stat pe baze imorale, când o armată își calcă un jurământ legal, nu puteam spera să ajungem la o soartă mai bună decât aceea pe care o trăim azi.

Dacă unele din măsurile ce am luat, găsiți că nu respectă anumite forme, aceasta este pentru că nu am avut nimic cugetat și pregătit, căci mă preocupa teribil problema ca nu cumva să mor înainte de a-l da jos pe acest Rege.

Primesc observațiile Dvs., dar vă rog să înțelegeți că recalcitranți nu vor exista sub Generalul Antonescu. Cel ce este recalcitrant, îl consider trădător și trădătorii merg la zid. Spun aceasta acum, la fel cum îi spuneam altădată Regelui Carol II: tâlharii să fie puși la zid – lucru care-l supăra peste măsură. Și tâlhar, eu înțeleg că este și cel ce nu-și face slujba și nu se supune în chip desăvârșit.

Omul și salariul.

Munca trebuie răsplătită, desigur, dar răsplata cea mai bună este conștiința că ți-ai făcut datoria. De aceea, am să aplic formula: omul și leafa. Cine sabotează, pentru că nu mai ia sute de mii de lei, ca până acum, trebuie imediat destituit. Și aș fi fericit ca Dvs. într-o săptămână să veniți la mine cu maldăre de destituiri, căci eu îmi iau răspunderea în fața istoriei să deparazitez Statul.

Mulțumesc d-lor Subsecretari de Stat de la Domenii, Instrucția Publică și Propagandă, pentru munca depusă în slujba Țării, dar în dorința mea de simplificare a aparatului administrativ, am hotărât să reduc Subsecretariatele de Stat și chiar mai multe Ministere.

Vă rog, să mergem acum, pentru ca Dvs. să depuneți jurământul conform Decretului-Lege Nr. 3067 din 6 Septembrie 1940”.

Sursă: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/proiectul-de-guvernare-al-generalului-ion-antonescu

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, DOCUMENTE, E X P L O Z I V !, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE, OAMENI CELEBRI | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Radu Roșulescu: Nu te da niciodată bătut

Nu te da niciodată bătut

Radu Rosulescu
Scris de Radu Rosulescu

Van Gogh a vândut un singur tablou în toată viața lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

Pe tabloul vândut în timpul vieții (The Red Vineyard) a încasat 400 franci, aproximativ 1600 dolari la valoarea actuală. În prezent picturile lui Van Gogh se află în topul celor mai scumpe tablouri din lume, 8 din cele mai bune picturi ale sale având o valoare cumulată de peste 720 milioane dolari.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: „Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane”.

Elvis a rămas în istorie ca Regele Rock ‘n’ Roll-ului sau simplu, The King și a avut o influență hotărâtoare pentru dezvoltarea ulterioară a industriei muzicale.

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi “fara nici o şansă ca şi compozitor”. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Ludwig van Beethoven este recunoscut astăzi ca fiind unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Odă Bucuriei, una din faimoasele sale compoziții a fost adoptat ca imn oficial al Uniunii Europene.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind „încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich.

Astăzi numele Einstein a devenit sinonim pentru cuvântul geniu. Albert Einstein a pus bazele teoriei relativității și este considerat unul din cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii.

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: ” Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit.”

Michael Jordan a devenit o legendă a baschetului american. Este considerat cel mai mare jucător de baschet din toate timpurile și este văzut ca persoana cheie care a ajutat la popularizarea baschetului profesionist american (NBA).

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Astăzi este recunoscut ca o figură emblematică în lumea medicală, fiind recunoscut ca părintele psihanalizei.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: „Nu-ţi pasă de nimic în afară de prins câini şi şobolani.” În biografia lui, Darwin a scris: „Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă.”

Charles Darwin a devenit renumit pentru teoria sa evoluționistă exprimată în cartea Originea Speciilor.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că „e prea prost ca să înveţe ceva”. A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: „Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi.”

Dacă n-ar fi fost Edison poate și astăzi am fi citit la lumina lumânărilor și poate n-am fi avut computere sau cinematografie. Thomas Alva Edison a rămas celebru pentru inventarea becului, dar de-a lungul vieții a avut și alte contribuții majore la dezvoltarea lumii moderne, așa cum o știm astăzi – el a inventat fonograful și prima cameră foto pentru imagini în mișcare, tot lui i se datorează ideea de producție de masă.

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. De altfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

De-a lungul vieții Walt Disney a fost recompensat cu 7 premii Emy, 22 de premii Oscar, iar pe celebrul bulevard Hollywood Walk of Fame există 2 stele dedicate lui. Disney Academy este considerată cea mai bună universitate corporativă din lume în industria  de entertainment.

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: „Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie.”

Astăzi Vince Lombardi este considerat cel mai bun antrenor din toate timpurile în fotbalul american. În semn de omagiu, cel mai important trofeu al NFL (National Football League) – SuperBowl îi poartă numele. Discursurile sale motivaționale sunt celebre în toată lumea.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.

Sir Charles Spencer „Charlie” Chaplin este considerat astăzi una din cele mai importante personalități din industria cinematografică. Personajul interpretat de el, Vagabondul, a devenit o imagine iconică pentru perioada filmului mut.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Enrico Caruso este considerat cel mai mare tenor din toate timpurile, vocea sa de aur încântând spectatorii pe cele mai faimoase scene de operă din lume.

Winston Churchill a rămas repetent când era în clasa a 5-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: „Never give in, never give in, never, never, never, never – in nothing, great or small, large or petty – never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up.”

Sursă: https://www.stelianmuscalu.ro/nu-te-da-niciodata-batut/?fbclid=IwAR0CNoGfmEJ_qvLhwPZ3zuoznCefbPZJyLNyY80bEy4YVUb8MtbxEfMzGb0

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

ZIUA CULTURII NAȚIONALE, „TRĂIASCĂ NAȚIA!”, DRAGI PRIETENI!

ZIUA CULTURII NAȚIONALE

„TRĂIASCĂ NAȚIA!”, DRAGI PRIETENI!

EMINESCU – Sfințenia Românească!

Puterea infinită te-a plămădit Lumină

Și pe Pământ te-a nins într-un ghenar,

La început de an, eternă, caldă, plină,

Botezul lui Iisus să-ți dea înaltul har…

Cu lacul românesc spălatu-ți-s-a talpa,

Când nuferi galbeni mângâiau privirea,

Pădurea, dintr-un corn, cioplit-a harpa,

Romantic, să ne-nveți ce este nemurirea…

Te-a așteptat să crești trecutul în arhive,

Din Heraclit, Platon s-aduni învățăminte,

De Schopenhauer, Kant, chemări exortative,

Cu dalta-nțelepciunii sculptau, de geniu, minte…

Prolific te clădeai, flămând de cele sfinte,

Din Goethe, din Shakespeare creșteai fervent,

Ca un Iisus urcai sub crucea de cuvinte,

Pe baricada timpului, un proletar aed…

Dar s-a găsit blestemul – corvoada nimiciei,

Să țipe spre otravă: „Oprește acest torent!”,

Când mintea ta lucidă, cu ochiul profeției,

Prin „Timpul” înfiera un putregai dement…

…și azi „…aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,

Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om…”

Mărite Eminescu, rămâi eternă hrană,

Cu care românimea hrănește-un nou atom…

Și judecă-ne, Geniule, judecă-ne aspru,

Că leneși a zidi, dar harnici a strivi,

Ne ducem ca puhoiul în Marele Dezastru

Cu ochii spre Luceafărul, ce-l arzi a ne trezi…

Trecută peste-un secol, cu razele prea pline,

LUMINĂ, azi răzbați prin bezna ce-o „slujesc”,

Pe cerul nemuririi, printre lumini, EMINE,

Ne dăinui cu Sfințenia de Geniu românesc!

Maria Botnaru

Portretul EMINESCU aparține Maestrului Alexandru Darida

PS! „… aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,

Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om…” ,

versuri preluate din poemul „Împărat și proletar”de Mihai Eminescu

Publicat în IMPERATIVUL ZILEI, POEZIE, PROZĂ | Lasă un comentariu

Omagiu lui Eminescu: Veșnicia poartă numele Eminescu!

Veșnicia poartă numele Eminescu!

Dacă nu te-ai fi-nălțat peste-a timpului genune,

Cum o lume-ar fi aflat de a mea Țară-minune,

De-al Carpaților oftat, ce-și cutremură grea jalea

Și de Dunărea, ce-o varsă, înnegrind cu valuri Marea…

Dacă n-ai fi ascuțit arma din cuvânt tocmită,

Cu ce, oare, am lupta pentru Țara răzlețită?

Cu ce ne-am însufleți demnitatea românească,

Când, stărină, se agită fruntea-ngustă dușmănească?

Dacă n-ai fi-nflăcărat strămoșești de glorii piste,

Timpul s-ar fi depănat fără meritata cinste…

Irosindu-ne virtuți, noi, setoși de armonie,

Cert, n-am fi gustat nici fir de înaltă poezie!

Geniu care ai urcat românesc pe-a lumii scară,

Peste suferinți, restriști și suplicii ca povară,

Peste că ne-ai îndurat mediocrii să te piară….

Nu știu, de te-am meritat, Eminescule, ca Țară!

Sărutăm urma grăbită pe țărâni ce ni te-au dat,

Ești pleoapei alinare peste-al vieții aspru ger,

Nu-s icoane să-ți încapă darul care ne-ai lăsat,

Mândri, că ne ești Luceafăr peste partea-ne de cer.

Mulțumim că ești destinul românesc în astă lume,

A ta vie-nțelepciune – partea de noroc cerescu!

Nu-i cu sânge româneasc cel ce azi n-ar vrea să tune

peste-a timpului genune: veșnicia poartă nume – Eminescu!

15 ianuarie 2018  Maria Botnaru

Publicat în IMPERATIVUL ZILEI, OAMENI CELEBRI, POEZIE, PROZĂ | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Omagiu lui Eminescu: Setea și nesațul de cuvânt desăvârșit

Setea și nesațul de cuvânt desăvârșit

Omagiu Marelui Eminescu20141029_160935 (11)

 De pe când eram copilă mi-ai prins ochiul căutării,

Ce mustea-n fragilul verde de pe ram abia-nfrunzit,

Mi-ai frapat sufletul-floare, ideal al neîmpăcării,

Și pe cerul alb, al gurii viu Luceafăr mi-ai sădit…

Mi te-ai cuibărit pe suflet în colindele mirării,

Altoindu-te-n cuvântu’-mi și în măduva din os,

Tu ai descuiat zăvorul sângelui dulce-al visării

Și pe creieru’-mi săpat-ai lung cărării de frumos…

Apoi, înrobind cu versul spre înaltă delectare,

Stelei umezi ai dat ochiu-mi, să te-aspire, călăuză…

Azi, Mărite Eminescu, scurgi lumină creatoare

Din eterna-ți rugăciune rodnic te inspir pe buză…

Cu cât sorb, mai nealinată-i setea de-a te înțelege

Și-nțelegerea-nsetează prin chemări fără sfârșit,

Darnic Cerul a lucrat geniul tău cu sfânta lege:

Să-mi fii setea și nesațul de cuvânt desăvârșit!

12 ianuarie  2018        Maria Botnaru

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Săptămâna presei românești. PAGINI LUMINOASE DE ISTORIE

Săptămâna presei românești

PAGINI LUMINOASE DE ISTORIE

Anul 2021 și-a deschis porțile. Nu știm încă ce se află dincolo de ele dar, după câte s-au întâmplat în 2020, nu prea mai are ce să ne ia prin surprindere. O spunem nu cu pesimism, ci cu luciditate. Un nou an, o nouă luptă, o nouă provocare. Sau poate mai multe. Este de datoria noastră – considerăm noi – să ne păstrăm cumpătul și judecata dreaptă, până când ne vom da jos măștile. Și cele impuse de împrejurări, și cele autoimpuse, din diverse rațiuni, până când realitatea va fi sinonimă cu adevărul. Încercăm, așadar, să ne păstrăm în limitele normalității și să ne îndeplinim rostul în societate și în istorie.
Începem anul cu un eveniment-maraton unicat, „Săptămâna presei românești”, dedicat promovării breslei noastre, aducând în fața publicului pagini luminoase de istorie, o istorie în care jurnaliștii s-au aflat în primele rânduri.
Vom marca ziua de 15 ianuarie, declarată Ziua Culturii Române, care e și ziua de naștere marelui și inegalabilului nostru înaintaș Mihai Eminescu, ziaristul, poetul, omul deplin și desăvârșit al culturii române, arhitect de conștiință și ziditor de limbă, în felul nostru, jurnalistic. În această zi, la 171 de ani de la nașterea sa, Miron Manega și Dan Toma Dulciu vor prezenta cele mai recente și tulburătoare descoperiri din zbuciumata existență a poetului și jurnalistul nepereche. Facem aceasta ca o cuvenită și necesară completare la evocarea lui Mihai Eminescu, pe care mediul academic, în urmă cu un an, a făcut-o trunchiat, uitând sau eludând dimensiunea jurnalistică a personalității sale.
Vom semnala, printre altele, prezența numelui lui Eminescu în presa din America, încă din 1879, precum și în locuri mai puțin cunoscute ale spațiului european. Oferim, celor care vor urmări programul nostru online, pe pagina de internet uzp.org.ro sau UZP TV, vineri, 15 ianuarie 2021, de la ora 17,00, și primul film documentar despre viața lui Eminescu, realizat de Octav Minar în anul 1914. Un film istoric, de referință, cu imagini emoționante ale locurilor pe care le-a traversat în scurta sa viață, Mihai Eminescu. În același context, artistul cântăreț – dar de data asta în calitate de actor – Sergiu Cioiu va susține un microrecital liric, alcătuit din cele mai frumoase poezii ale poetului.
Apoi, timp de alte șapte zile dedicate paginilor luminoase din istoria presei, începând cu 16 ianuarie și până în 22 ianuarie a acestui an, de la orele 17,00, pe aceeași pagină a UZPR ( și UZP-TV), vor fi ilustrate momente de maximă intensitate din istoria zbuciumată, efervescentă și bogată în evenimente puternice a presei românești, la unison cu trăirile acestui popor greu încercat.
De la Radăcini, de la începuturile presei moderne, ctitorite și consacrate de Ion Heliade Rădulescu, la perioade marcate de Nicolae Iorga și „Neamul Românesc”, de la Tudor Arghezi și „Mărțișorul” său, până la vasta și densa presă transilvană și arădeană de la sfârșit de secol XIX și început de secol XX, vor fi susținute dizertații de către personalități ale presei naționale contemporane. În același spirit evocator vor fi prezentate momentele, de-a dreptul emoționante din presa Sărindariului bucureștean, sau trasee publicistice cu destin istoric dramatic, cum ar fi cel al bătrânei reviste „Vatra”, până la actuala „Vatra Veche”. Va fi prezentată implicarea lui Dimitrie Gusti în jurisdicția presei de la noi și vom afla spectaculoasa și importanta evoluție a presei științifice și tehnice din țara noastră. Nu vor lipsi momentele antologice generate de apariția radioului și televiziunii naționale. Argumente puternice, suficiente pentru a releva necesitatea și importanța mass-media în societate.
Săptămâna presei românești, cu pagini luminoase de istorie, se va încheia cu un alt omagiu adus lui Mihai Eminescu, prin prezentarea unui film, excepțional realizat, având ca subiect mult discutatului Cufăr al poetului, din peregrinările sale.
Prin acest eveniment-maraton, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România vă invită la o mai profundă cunoaștere a presei și a rolului acesteia în promovarea marilor idei și a valorilor românești, precum și a purtătorilor lor, în toate perioadele istorice.

Departamentul  Comunicare

Sursă: https://uzp.org.ro/

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Octavian Țîcu: BASARABIA- situația la zi

BASARABIA- situația la zi

“ A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominațiunii rusești” Mihail Eminescu 

Despre renașterea unionismului și alegerile parlamentare anticipate

Dr. Octavian Țîcu

Deputat, Președinte al Partidului Unității Naționale

Discurs în Parlamentul R. Moldova (19.11. 2020)

După alegerile prezidențiale 2020, dar mai ales după primul tur, am auzit multe atacuri, denigrări, ironii și zeflemea la adresa unionismului și unioniștilor. Unii au zis că am murit, alții că am luat prea puține voturi, unii ne-au criticat că am susținut-o pe Maia Sandu, chiar dacă am fost foarte expliciți în acțiunea noastră de susținere, alții sau probabil chiar aceiași ne-ar fi criticat dacă n-o susțineam. Unionismul n-a murit, nici n-a luat puțin, cu atât mai mult nu s-a culcat sub alții. Unionismul a renăscut în aceste alegeri. Din trei motive:

1. Partidul Unității Naționale a câștigat bătălia unioniștilor și s-a impus ca cel mai important partid unionist din R. Moldova. A luat în aceste alegeri un număr dublu de voturi față de Blocul Electoral „Unirea”, alcătuit din patru (!!!) partide politice, care nici măcar n-au putut aduna voturile celor care au semnat pentru candidatul Dorin Chirtoacă. Orice încercare de a contesta această supremație sau a agita construcții unioniste alternative va fi înțeleasă ca făcătură împotriva unionismului și continuarea unor tentative instrumentalizate de a scinda forțele românești de la Chișinău. Prin urmare, adresez un apel colegial unioniștilor să renunțe la atacurile contra PUN și să ne susțină pentru consolidarea polului unionist din R. Moldova de pe alte platforme. Nu mai scindați unioniștii, altfel nu veți fi înțeleși!

2. Votul din 1 noiembrie 2020 a fost unul polarizat și afectat de manipulare, bani și minciună, prin urmare el nu reflectă adevărata esență a votului cetățenilor din R. Moldova. Două subversiuni mediatice și propagandistice, de factură și origine diferită, au prefigurat rezultatul din primul tur. Prima că Igor Dodon poate câștiga din primul tur, cea de-a doua că în turul doi pot accede Igor Dodon și Renato Usatîi. Prin urmare, o mare parte a votului unionist a fost unul util, s-a dus spre Maia Sandu pentru a exclude riscurile scenariilor de mai sus. Am atenționat repetat în campania electorală că aceste construcții mediatice au generat o eroare de percepție și judecată, dar fricile au prevalat. Rămâne să întreb unioniștii, dacă înțeleg ce-ar fi însemnat pentru România, pentru PUN și pentru unionism dacă aveam 10-15 – 20 % în primul tur? Poate îmi răspundeți până la alegerile parlamentare. Acum doi ani unionismul era ca și inexistent, folosit și răsfolosit în diverse scopuri și de diverși indivizi. L-am ridicat din praf, deci rămân mulțumit de faptul că aproape 30 de mii de moldoveni au rămas fideli idealului de reîntregire, pe care sper să-l sporim pe măsură ce proiectul nostru politic va fi pe deplin înțeles.

3. Unirea cu România este mai actuală ca niciodată. Ce s-a reușit la 15 noiembrie a fost sinergia câtorva elemente, care nu se vor repeta: ura contra lui Dodon, unificarea proeuropenilor și unioniștilor (Pro-Europa, Pro-România), campania exemplară organizată de PAS și imaginea Maiei Sandu. Dar asta nu rezolvă viitorul R. Moldova. Am pus chezășie unionismul pentru Maia Sandu pentru că nu puteam admite un al doilea mandat pentru Igor Dodon. Însă adevărata cale pentru salvarea R. Moldova este folosirea acestui mandat și a viitoarelor alegeri parlamentare pentru integrarea cât mai rapidă prin România în Uniunea Europeană și NATO. Nu există altă opțiune. Toate victoriile obținute odată la zece ani de forțele europene și românești la Chișinău sunt cu regularitate contracarate de interferențele Moscovei, care readuce permanent R. Moldova în sfera sa de influență. Valul de renaștere din anii 1989-1991 a fost frânt de războiul de la Nistru, revenirea la „moldovenism” și acțiunile trădătoare a lui Snegur și Roșca. A doua tentativă de „europenizare” din 1998-2000 s-a încheiat cu venirea la puterea a regimului Voronin, care a readus marasmul sovietic și influența Moscovei. Cu ce s-a terminat elanul „alianțelor pentru integrare europeană” am văzut: întâi rivalitatea dintre Filat și Plahotniuc, apoi instituirea regimului Plahotniuc – Dodon – Șor, care odată debarcat, s-a finalizat cu întărirea regimului Dodon și a influenței Kremlinului. Șah și aproape mat pentru români, europeni și americani. Noroc de poporul R. Moldova care s-a ridicat admirabil pentru a-și apăra democrația și libertatea. Dar ce facem cu acest elan dna Maia Sandu? Îl punem în slujba PAS-ului sau îl folosim pentru un ideal măreț în interesul cetățenilor R. Moldova?

N-am nicio iluzie în privința faptului că Rusia va reveni cât de curând în cărți și va țese o linie de rezistență contra votului proeuropean și românesc al R. Moldova. A făcut-o de fiecare dată în raport cu România timp de aproape 200 ani și o va face cu atât mai mult împotriva R. Moldova, care este descoperită și ciuruită în sistemul de apărare și securitate asemeni unui cașcaval olandez. Asta trebuie să se înțeleagă la Chișinău, București și în marile capitale occidentale.

Misiunea unioniștilor abia începe, pentru că noi am avut în această campanie cea mai clară viziunea asupra viitorului R. Moldova, oferind un proiect de bunăstare, prosperitate și securitate tuturor cetățenilor prin integrarea în România și structurile de apărare și securitate NATO. Am dat votul nostru anti-Dodon, pro – Europa și pro – România. Acum chem cetățenii din R. Moldova, cei cu drept de vot din România și din Diasporă să ne susțină și să se solidarizeze în jurul idealului nostru politic – reunirea cu România. Dacă nu veți înțelege până la alegerile parlamentare acest lucru, vom fi pierduți, iar Diaspora nu va mai avea pe cine salva. Pentru că vom fi cu toții acolo!

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu