Cancerul este produs de un parazit!

Cancerul este produs de un parazit!

MARIA BOTNARU BLOG

Această extraordinară afirmație îi aparține unui veteran al produselor de sănătate din România, și ne referim aici la inginer chimist Ștefan Manea (73 de ani) este inginer chimist si director al fabricii de produse si suplimente naturale Hofigal.
El se alătură cercetătorilor care susțin că această boală, cea mai temută la acest moment si în cea mai mare creștere, are cauze până acum complet ignorate!Prin urmare cancerul de colon nu este rezultatul unei diete sărace în fibre, după cum cel pulmonar nu are legătură cu fumatul, iar cancerul pancreatic nu e neapărat efect al consumului de alcool.
Da, pot fi considerați factori favorizanți, dar ei nu reprezintă cauza!
Întrucât afirmația este, la o primă auzire, șocantă, stau de vorbă cu inginer chimist Ștefan Manea, proprietarul uneia dintre cele mai mari companii de produse de sănătate din România, pe care-l rog să detalieze pe înțelesul tuturor.
Acesta ne dezvăluie lucruri uluitoare, care necesită un grad ridicat de receptivitate, întrucât contrazic ceea ce este deja acreditat despre această boală:
’’În prezent, specia umană este infestata masiv cu paraziți.
Într-adevăr, acești paraziți au făcut dintotdeauna casă bună cu gazdele lor, oamenii, dar aici vorbim de un parazit cu totul special, numit ’’trematodul intestinal uman’’. Dacă acest parazit este distrus, evoluția cancerului se va opri imediat!’’
Ascult cu interes vorbele lui și evaluez cauzele despre care se știe că duc la cancer, inclusiv cele de ordin genetic. Îi adresez o întrebare scurtă la care aștept un răspuns cât se poate de detaliat și lămuritor. Îl obțin: Cum poate trematodul, un banal vierme intestinal să ducă la cancer?
În aceste condiții, cum rămâne cu teoria că factorii genetici predispun?
‘’Pentru a înțelege mai bine cancerul trebuie să înțelegem lucrurile importante despre parazitul care îl produce, îmi răspunde Ștefan Manea.
Trematodul este un parazit intestinal plat care este studiat încă din anul 1925. De obicei, acesta trăiește în intestine unde nu produce foarte multe daune, poate colită sau sindromul intestinului iritabil, cel mult. La acest nivel îl putem considera inofensiv, pentru că deși fabrică milioane de ouă în corpul nostru, le eliminăm prin intermediul tranzitului intestinal.
Numai că unii dintre noi suferim însă de mici leziuni ale intestinului care permit acestor ouă microscopice să fie atrase în circuitul sanguin.
Atunci când invadează un organ ca uterul, sau rinichiul provoacă daune extrem de mari, iar dacă se localizează în ficat produce cancer!
Ceea ce face ca lucrurile să fie interesante este faptul că se localizează doar în ficatul anumitor persoane – punctează Ștefan Manea – se pare că numai pacienții care au în organism alcool izopropilic dezvoltă cancerul!
În urma cercetărilor efectuate și a încercărilor de a se stabili numitorul comun al bolnavilor de cancer, s-a constat că pacienții care au cancer, au în ficat atât parazitul trematod cât și alcool izopropilic.
Cât despre factorii genetici despre care m-ați întrebat, aici se întâmplă ceva foarte interesant…
Nu neg caracterul predispozant al acestora, dar ceea ce determină ca fiul sau fiica să facă același tip de cancer ca mama sau tatăl, este faptul că aceștia moștenesc și aplică în viețile lor exact aceleași tipare de a se alimenta, de a gândi, de a rezolva situațiile vieții, care duc la instaurarea aceluiași tip de patologie. Este o discuție largă aici pe care o putem relua altădată. În articolul de față să acordăm întreaga noastră atenție parazitului trematod care provoacă instalarea cancerului în prezenta alcoolului izopropilic, pentru a-i lămuri pe deplin pe cititorii noștri. ’’Ce este de fapt alcoolul izopropilic, și cum ajunge din natură în organismul nostru?Îmi răspunde Ștefan Manea: ‘’Alcoolul izpropilic este un antiseptic folosit la ora actuală pe scară largă! Pentru că mulți comercianți nu au prins de veste că acestă substanță este vinovată, în anumite condiții, de producerea cancerului, îl vom găsi fără probleme pe cam toate etichetele!
Și nu vă gândiți că îl găsiți numai în produse cosmetice! Nici vorbă! Îl putem identifica într-o sumedenie de produse pe care le aducem în casele și în farfuriile noastre. El se regăsește în hrană noastră cea de toate zilele, în multe dintre cerealele pe care le mâncăm cu lapte dimineața, majoritatea surselor provenind din arome și coloranți care sunt extrase cu ajutorul acestor solvenți. Verificați etichetele produselor și vedeți dacă au cuvântul ‘’propanol’’ sau ‘’isopropanol’’. Nu le cumpărați pe acestea!!!
De fapt, nu folosiți nici un produs care conține vreo substanță în care apare cuvântul ‘’prop’’ în lista de ingrediente.
Pentru a face asta pe deplin convins, amintește-ți că 100% dintre pacienții cu cancer au alcool izopropilic acumulat în ficat și în țesuturile canceroase!’’, avertizează Ștefan Manea.
Cum poate fi transmis acest parazit și cine este mai expus?
‘’Tremadodele se pot vedea chiar și la un microscop de putere redusă și se găsesc în toate fluidele, în laptele matern, salivă, urină, spermă.
Deci poate fi transmis prin sărut, alăptare sau pe cale sexuală.
Revin cu observația care trebuie  neapărat reținută, că un cancer se va dezvolta în organismul unei persoane infectate numai dacă în corpul său s-a acumulat alcoolul izopropilic despre care am vorbit anterior’’ – ne lămurește Ștefan Manea.Pacientul bolnav de cancer se poate recupera?
”Da – răspunde Ștefan Manea. Distrugerea tuturor paraziților și a stadiilor lor larvare și înlăturarea alcoolului izopropilic din viața pacienților duce la o recuperare remarcabilă, în mai puțin de o săptămână! Vă spun că am putea eradica această boală nenorocită, dacă vom îndepărta trematodele din hrana animalelor de companie, le vom deparazita riguros, vom monitoriza alimentele de origine animală, hrana pentru animale și toate produsele folosite pentru uz uman, pentru a depista acești solvenți.
În fiecare dintre noi, în fiecare clipă, există un anumit număr de celule canceroase.
Aceastea sunt atacate de sistemul nostru imunitar, și permit bolii să evolueze sau nu. Vestea bună este că putem lucra la capacitatea de apărare a sistemului imunitar, a noastră și a copiilor noștri, utilizând o serie de alimente și substanțe de o valoare excepțională, care se află la îndemâna noastră! Trebuie doar să avem o vigilență mai ridicată’’, accentuează inginer chimist Ștefan Manea.Pentru a afla mai multe lucruri despre acestea, întrucât cancerul este un subiect inepuizabil, am smuls de la directorul HOFIGAL , promisiunea că vom reveni cu interviuri succesive pe această temă, sub forma unui serial. Am obținut acordul său plin de gentilețe, fapt pentru care îi mulțumim!
Notă: după încheierea acestui interviu, am mers acasă și am verificat toate produsele din baie, bucătărie, sertarul cu medicamente, etc.
Am gasit cuvântul ‘’prop’’ în lista de ingrediente a nenumărate produse precum spumă de ras, after-shave, apă de gură, loțiune de corp, fixative, ceară de păr, parfumuri, creme de uz medicinal, dar și în produsele alimentare precum: înghețată, băuturi răcoritoare, gumă de mestecat, creme de prăjituri, sos de salată, smântână, etc.
Rezultatul m-a îngrozit! Gradul nostru de expunere este uriaș…! Ne-am facut viețile mai comode, dar plătim cu sănătatea și chiar cu viața!
Fă și tu același test! Te va pune pe gânduri!
Articol scris de  Adriana Caranfil
 
Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lăsați un comentariu

20% din pământul Țării a fost vândut străinilor

20% din pământul Țării a fost vândut străinilor

Ești mulțumit, Emil Costantinescule?! Sau încă nu-i destul?!

„Adevărata b_300_472_16777215_0___images_stories_jurnalistica_ConstantinescuEmil_1suveranitate naţională îşi are tron pământul patriei cu sufletul îngropat în el. Nici o legislaţie nu poate împărţi tronul acesta între autohtoni şi venetici. Şi nu există aur pe lume să echivaleze preţul ţarinii strămoşeşti. Pentru că, din moment ce această ţarină e strămoşească, ea are mai presus de toate o valoare morală, ce nu se poate măsura în bani. Cine îşi vinde pământul săvârşeşte un sacrilegiu fiindcă îşi vinde morţii din el. Crima democraţiei e că a pus la mezat patria, şi aceasta însemnează în principiu detronarea neamului românesc din drepturile lui de rasă regală. În lumina spiritului autohton, invazia străinului e tot una cu o năvălire barbară, ceea ce constitue caz de război defensiv. De aceea, în suflul mistic al naţionalismului, se aude geamătul morţilor jigniţi în mormintele lor şi grindina blestemelor înscrise în dania lor. Căci patria e dania strămoşilor şi ea nu se lasă nici răpită, nici vândută. România trăieşte sub dictatura capitalismului fără patrie”. (Nichifor Crainic)

Intimitățile unor pațachine interesau mai mult decât soarta copiilor noștri!

20%… Acesta este procentul anunțat de mass media din România privitor la nivelul atins de înstrăinarea Țării: douăzeci la sută, au scris ziarele, au anunțat știrile TV! Parcă ar anunța cotele apelor Dunării. Niciun comentariu nu însoțește această știre, ca și când ar fi vorba de o fatalitate căreia îți este imposibil să i te opui. Peste câteva săptămâni cota va fi de 25% și iar va fi un subiect pentru titluri din mass media, televiziuni și presă, din România… şi tot așa. No comment! Cine oare nu le dă voie la comentarii?!… Am scris „mass media din România” cu grija de a nu scrie cumva „mass media românească”! Căci nu mai este de multă vreme românească! Nu mai există o „mass media românească”! Despre pantofii și gențile Elenei Udrea s-a scris în această presă mai mult decât despre pierderea Țării prin cumpărare, prin vânzarea terenurilor, permisă de lege și încurajată de guvernele post-decembriste. Dar și de presa, vîndută de mult străinilor in corpore. Căci vânzarea Țării cu asta s-a început: primii care s-au vândut la pachet au fost „liderii de opinie” din presă, din televiziune, care n-au avut nimic de spus când a început prăduirea României. Aveau de comentat intimitățile unor pațachine puse pe prima pagină. Interesau mai mult decât soarta copiilor noștri! Scriu „mass media din România” la fel cum întemeietorii partidului comunist, la 1921, au ținut să precizeze: Partidul Comunist din România! Abia după 1965, acesta a devenit sau a încercat să devină Partidul Comunist Român, românesc, deci! Dar oricât au fost ei de anti-români cominterniștii, complotând la dezmembrarea României Mari, oricât au fost ei de ticăloși, nu le-a trecut prin cap vânzarea/cumpărarea României parcelă cu parcelă, hectar cu hectar!

Emil Constantinescu, este autorul modificării legislative prin care s-a legiferat vânzarea pământului românesc, străinilor

Dacă mai sunt – și mai sunt!, români care suferă dinaintea acestui spectacol, absurd și dureros deopotrivă, români preocupați să facă ceva ca să pună stavilă năvalei de „investitori străini” care atacă ființa neamului fără să întâmpine nici cea mai mică rezistență, căci o fac la adăpostul legilor absurde votate în Parlament -, acelor români le spun că trebuie acționat pe mai multe planuri simultan. Am și eu ceva idei pe această temă, a acțiunilor ce trebuie fără întârziere declanșate. Alții vor fi având alte idei, mai bune sau mai rele, vom vedea. Dar mai presus de toate eu personal mă simt dator să aduc la cunoștința fraților și concetățenilor mei mărturia mea, de martor la cele ce s-au întâmplat în viața noastră politică, parlamentară. Mai întâi cine se face vinovat, cine este vinovatul principal, pe post de autor al actului politic prin care așa zișii investitori străini au căpătat dreptul să cumpere pământ arabil sau păduri în România?! Las pentru altă ocazie detaliile și mai spun o dată, îl mai acuz o dată public pe Emil Constantinescu pentru faptul că el, Emil Constantinescu, este autorul acelei modificări legislative prin care s-a legiferat în Parlament vânzarea pământului românesc, străinilor. Am mai spus-o până acum de mai multe ori, inclusiv la data când impostorul ajuns președinte a propus parlamentarilor actul cel mai iresponsabil din câte s-au votat vreodată în Parlamentul României.

Primul gest de președinte al lui Emil Constantinescu a fost să scoată Țara la mezat

Trebuie reținut faptul că imediat, la câteva săptămâni după ce a ieșit președinte fără a avea voturile legiuit necesare, fără să fie votat de majoritatea alegătorilor, Emil Constantinescu, cu o grabă suspectă, de la bun început vinovată, a înaintat Parlamentului propunerea de a se modifica legislația privind regimul străinilor, pentru a li se acorda străinilor un drept pe care nu l-au avut nici măcar când România a funcționat sub un regim de ocupație militară. Opinia publică a reacționat imediat, la nivelul cel mai lucid al societății românești: mediul universitar. Dar în zilele noastre un act public fără susținere mediatică, despre care presa nu suflă o vorbă, nu poate fi numit „act public”! La chemarea domnilor profesori Corneliu Turianu și Ilie Bădescu degeaba au venit sute de participanți la repetate adunări de protest ținute în Aula Magna a Universității București, dacă presa a ocolit acel spațiu și acest subiect, nu cumva să afle Țara ce i se pregătește! Nu intru în detalii – deocamdată -, dar răspunderea lui Emil Constantinescupentru dezastrul la care s-a ajuns trebuie bine cunoscută de opinia publică, de foștii săi colegi și studenți. Și clamez sus și tare să ajungă la cunoștința tuturor această acuzație: dacă există o persoană, cea mai vinovată pentru înstrăinarea a 20% din suprafața roditoare a Țării, acea persoană se numește Emil Constantinescu. Individul a ajuns președintele României printr-un fals electoral, iar primul său gest de președinte a fost să scoată Țara la mezat, punând pe tarabă țarina străbună. Își respecta astfel angajamentul față de cei care l-au inventat și l-au înscăunat unde nu-i era locul?!

Firește, de unul singur, nevolnic și schilav cum e, nu putea să facă o ticăloșie așa de mare. Dar din întreaga șleahtă de trădători niciunul nu a fost mai „vârf de lance” al dușmanilor Neamului decât numitul Emil Constantinescu. Personal mă minunez că pământul îl mai rabdă de atâta vreme și nu-l înghite în străfundurile Gheenei. Acolo ți-e locul cuvenit, fiu nevrednic al pământului românesc! 

Prof. univ. dr. Ion Coja  

Sursă: http://www.art-emis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI | Lăsați un comentariu

Tăcerea cetăţenilor naşte monştri

Tăcerea cetăţenilor naşte monştri

b_300_472_16777215_0___images_stories_autori_renita-alecu-art-emis   Ziua în amiaza mare suntem furaţi de votul nostru pro-european din 30 noiembrie 2014 şi ne facem a nu vedea că ni se răpeşte una din ultimele speranţe. Să fie clar pentru toţi: tăcerea cetăţenilor naşte monştri. Despre ce este vorba? Cunoaştem cu toţii că alegătorii şi-au spus cuvântul la urne şi au oferit 55 de mandate, din 101, pentru cursul european al R.Moldova şi implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană. Foarte mulţi alegători, amintindu-şi de perioada de guvernare, s-au ţinut cu mâna de nas când au intrat în cabina de votare, dar conştientizând că votul se dădea între Rusia coruptă şi Europa civilizată, cetăţenii s-au văzut nevoiţi să mai dea o şansă formaţiunilor politice din fosta Alianţă, deşi, evident, nu meritau. La fel, este adevărat, că mulţi alegători dezgustaţi de comportamentul liderilor de partid, au votat pentru persoane concrete gen Maia Sandu, Iurie Leancă, Natalia Gherman, Dorin Chirtoacă sau Monica Babuc, în speranţa ca ei să aibă posibilitatea să continue reformele de modernizare a domeniilor în care activează. Cele trei partide parlamentare (P.L.D.M., P.D., P.L.), care au venit în faţa electoratului cu un program pro-european şi au câştigat încrederea cetăţenilor şi majoritatea mandatelor, aveau datoria să asigure împreună, drumul european al Republicii Moldova. Conform voinţei populare şi rezultatelor scrutinului, se cerea să se constituie o Alianţă majoritară pe principiile şi prevederile Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană, dar în acest moment crucial pentru viitorul ţării, interesele geopolitice ale Kremlinului s-au intersectat cu interesele criminale ale reţelelor mafioto-oligarhice de la Chişinău de a jefui republica în continuare şi, în rezultat, a intervenit trădarea cea mare. În decembrie şi ianuarie, când alegătorii aşteptau „naşterea în chinuri” a Alianţei, cei din afară şi de acasă care ne vor răul, au conceput următorul plan diabolic:
- a mima cursul european pentru a obţine bani de la UE şi a nu trezi revolta alegătorilor, dar fără a atinge clanurile corupte, justiţia, politicienii şi, în ansamblu, sistemul oligarhic;
- a crea o Alianţă parlamentară minoritară care să dea vina permanent pe Ghimpu şi să justifice eşecurile lor în implementarea reformelor de bază în justiţie, economie, agricultură, dezvoltare comunitară etc.;
- a minţi şi prosti cetăţenii moldoveni prin propagandă şi mass-media docilă că Alianţa „Moldova Europeană” e făcută doar din P.L.D.M. şi P.D., fără comunişti, deşi, în realitate, ultimul cuvânt în orice decizie politică e după Voronin.
 
   În fond, rezultatele acestui plan se rezumă la profanarea ideii de integrare europeană în societatea moldovenească, compromiterea Acordului de Asociere RM-UE, nedepunerea cererii de aderare, şi, în final, schimbarea orientării politice a Republicii Moldova dinspre Europa către Rusia, chiar dacă majoritatea alegătorilor au votat pentru apropierea de Uniunea Europeană. Aşa-zisele negocieri au fost întinse mai bine de 2 luni pentru a crea o stare de apatie în societate, pentru a aţipi vigilenţa cetăţenilor şi a evita protestele de masă ale alegătorilor trădaţi şi, de a prezenta mascarada şi circul lor din Parlament, ca pe o „salvare” a Republicii Moldova. Situaţia reală nu e gravă, ci foarte gravă, fiindcă este uzurpată voinţa majorităţii alegătorilor exprimată la 30 noiembrie 2014, se dă cu tifla în sacrificiile tinerilor din aprilie 2009 şi se calcă în picioare zbaterile de peste un sfert de veac a tuturor moldovenilor, care au luptat pentru independenţă, libertate, democraţie şi integrare europeană. Tot ce s-a produs după alegerile parlamentare e mai mult decât un naufragiu ruşinos al „democraţilor”, e un faliment total al autorilor şi formaţiunilor politice implicate în deturnarea cursului european al R.Moldova. E o iluzie că poporul poate fi minţit la infinit: faptele arată încotro vă îndreptaţi, pretinşi europeni. Explicaţi-ne cum o să faceţi reforme în justiţie când aveţi în Parlament doar 42 de mandate, când pentru a vota o lege organică vă trebuie, cel puţin, 51 de voturi? Cum şi cu cine aţi pornit la drum? De ce naşteţi un guvern minoritar fără o acoperire politică? Dacă aveţi înţelegeri, aranjamente cu comuniştii, ieşiţi în public şi spuneţi întregii societăţi! De ce prostiţi oamenii necăjiţi şi chinuiţi de viaţa de coşmar, pe care le-aţi creat-o? Dacă aveţi spaimă de legile din Europa, dacă ştiţi că unii dintre voi aţi adunat averi furate, dacă în Uniunea Europeană nu puteţi dicta justiţiei să vă protejeze hoţiile, ieşiţi în faţa oamenilor şi spuneţi-le deschis că preferaţi împărăţia lui Putin, fiindcă acolo toţi tâlharii şi groparii propriului popor şi stat, ca Ianucovici, sunt protejaţi. De ce nu aveţi curaj să recunoaşteţi că în următorii 4 ani veţi jupui R.Moldova împreună cu comuniştii? Ne-aţi furat votul ziua în amiaza mare şi acum aşteptaţi recunoştinţa noastră că aţi salvat R.Moldova? Încetaţi să îndobitociţi oamenii ca Dodon şi să vă bateţi joc de poporul disperat.
 
    Astăzi, ceea ce trebuie să înţelegem cu toţii, este că cei care s-au dat drept pro-europeni şi ne-au cerut votul, nu ne duc în Europa, ci în Rusia mafiotă şi coruptă a lui Putin. Dodon o spune în faţă, iar pseudo-democraţii nu au curaj, stau în spatele lui Voronin şi ne spun gogoaşi cât sunt ei de anticomunişti şi europeni. Aruncaţi-vă masca, fariseilor! Aţi adus Republica Moldova la un naufragiu ruşinos. Voi, mogulilor şi oligarhilor, după ce aţi ars Declaraţia de Independenţă, aţi pus la cale să ardeţi şi Acordul de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană. N-o să vă meargă! Să nu credeţi că sunteţi pe veci în afara răspunderii pentru faptele voastre.
Alecu Reniţă, semnatar al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova
Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, E X P L O Z I V !, IMPERATIVUL ZILEI | Lăsați un comentariu

Domnule Iohannis, nu aruncaţi Ţara în război, cum v-aţi aruncat haina pe plafonul maşinii!

Domnule Iohannis, nu aruncaţi Ţara în război, cum v-aţi aruncat haina pe plafonul maşinii!

Acordul de la Minsk, 2015

Mai-marii Europei Occidentale se calcă pe picioare!

Vechea zicală românească „Ţara arde-n foc şi baba se piaptănă” descrie cu fidelitate ceea ce se întâmplă astăzi în România. Ţara se află în pragul războiului, iar întreaga mass-media aduce în cuiul cătării, ca subiect de scandal,  „Nasul şi degetul Elenei Udrea”. Dacă în 1958, Gheorghiu Dej a scos trupele sovietice de ocupaţie din Ţară, în 2004, Traian Băsescu & Co. au invitat şi permis trupelor străine să tropăie cu bocancii murdari peste trupul ei, au „boc”ănit Ţara cu austeritate şi sclavie,  gonind floarea poporului român peste graniţe, umilind şi tratând generaţia de intelectuali tineri ca pe o populaţie de categoria a doua. După 1990, încă buimăciţi de sângerosul spectacol decembrist, pus în scenă de regizorii pantocratori, ni s-a dat brânci în noua Uniune Sovietică, ştiţi dumneavoastră care: flutură un stindard cu 12 stele bătute în cuie (nu 28, cum s-ar cuveni, potrivit numărului de state membre), am fost extraşi cu forcepsul din Tratatul de la Varşovia pentru a fi înregimentaţi – volens nolens -, în N.A.T.O. Drept consecinţă, printre alte mari prejudicii, cereri şi pretenţii autoritare, României i s-a impus reducerea până la absurd a Forţelor Armate proprii. Luând în considerare situaţia creată în urma conflictului din Ucraina, dacă la ultimul summit N.A.T.O. ni s-a indicat mărirea bugetului apărării, U.E. respinge propunerea însuşită de România. Uite-aşa se calcă mai-marii Europei Occidentale pe picioare!

 

România, în intersecţia crucii colimatorului unui potenţial inamic

 

Un conaţional îmi eticheta scrierile ca fiind „defetiste”. Nu, stimate conaţional, eu nu am făcut cursuri nici la Moscova, nici pe malul Potomacului, nici la Bruxelles , nu mă aflu în slujba celor care reprezintă numitele locuri şi nu răspândesc zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase, cu privire la situația economică, politică și socială a țării. Încerc – las pe alţii să confirme dacă reuşesc sau nu – să aduc realitatea în atenţia conaţionalilor mei, iar aceasta demonstrează starea aproape fără ieşire în care ne găsim; încerc să arăt că de-a lungul Istoriei, „generosul” Occident a urmărit doar propriile-i interese. Notiţa încropită de Churchill la Yalta, în 1945 şi bifată de Stalin, cu urmările care se cunosc, reprezintă una dintre dovezile refutabile ale adevărului istoric!  Machiavelicul Stalin a jucat Occidentul pe degete, sfătuindu-l pe Churchill să nu distrugă celebra notiţă olografă. Acesta l-a ascultat, iar acum „sfatul” urmat se întoarce împotrivă-i. După război, românii au cerut „să vină americanii!”. „Culanţi” din cale-afară, au răspuns chemării, dar după şase decenii de la apelul disperat pentru ajutor. Probabil că atât a durat drumul dus-întors de la emiterea mesajului, la ecou, iar când, în sfârşit, au ajuns, şi-au plantat baze militare pe pământ românesc, capete de pod pentru punerea în practică a planurilor de extindere a „spaţiului vital” de stăpânire a planetei. Riscul ajungerii teritoriului naţional în intersecţia crucii colimatorului unui potenţial inamic nu şi l-a asumat niciunul dintre oficialii postdecembrişti, aşa că România este în pericol.

Nu târâţi România într-un război care nu e al nostru!

 

Îmi este dragă Ţara unde m-am născut, aşa că, domnule Preşedinte al României, rogu-vă, nu mai repetaţi ca papagalul comenzile externe, nu vă mai „răţoiţi” la Putin asemenea predecesorului dumneavoastră! Deşi sunteţi mai „mare” decât Putin, sunteţi infinit mai mic ca statură a demnităţii şi moralei (despre IQ, să nu discutăm, fiindcă nu-i bine să pomeneşti de funie în casa spânzuratului). Lăsaţi trăncăneala papagalicească scrisă de consilierii incompetenţi şi ascultaţi vocea poporului, a Ţării, pentru că noi, românii, vrem să fim „ce-am fost şi mai mult decât atât!”. Nu târâţi România – împotriva intereselor naţionale – într-un război care nu este al nostru! Suntem „prea mici pentru un război aşa de mare!”.

Şi nu uitaţi, domnilor potentaţi ai momentului, că România nu este a noastră, nu este a voastră, ci este şi vrem să rămână, pentru totdeauna, a urmaşilor şi urmaşilor noştri. Să le lăsăm măcar ceea ce-am primit, dacă nu mai mult!

 

Dacă tot aţi pus pielea românilor la bătaie, estimaţi-o la valoarea reală, nu la preţ de fier vechi! Dacă Occidentul are nevoie de România, reclamaţi oficial Pactul Molotov-Ribbentrop şi anexele sale secrete! Reevaluaţi Tratatul cu Ucraina!

 

De peste doi ani, S.U.A. nu mai are ambasador în România. Domnule Preşedinte Iohannis, S.U.A. ne umileşte zi de zi, ne tratează ca pe o ţară sub ocupaţie, ca pe o colonie, trimiţând în România reprezentanţi la nivelurile doi şi trei, aşa că, până la numirea unui nou ambasador, corect ar fi să-l retrageţi, demonstrativ, pe al nostru, de la Washington. Acum ! Domnule Preşedinte al României, dacă doriţi să câştigaţi – nu pe Facebook – încrederea poporului român, acum, când Occidentul şi Oncle Sam au nevoie de România ca poligon, procedaţi inteligent! S.U.A., U.E. şi N.A.T.O. au nevoie de România ca de aer. Este momentul oportun  pentru denunţarea oficială a Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat la 23 august 1939 şi a anexelor sale secrete, inclusiv lovirea de nulitate a efectelor sale. Reevaluarea dezastruosului şi insuficient negociatului Tratat cu Ucraina, cu consecinţele sale nefaste (renunţarea pe veci la teritoriile româneşti incluse în Ucraina), încheiat de predecesorul dumneavoastră Emil Constantinescu, împreună cu Adrian Severin,  în calitate de ministru de externe, este indisolubil conectat la primul deziderat. Sunt doar două sugestii compatibile momentului, cărora s-ar impune să le daţi curs, reamintindu-vă că „nu tot ce-i bun pentru U.E, pentru N.A.T.O., pentru S.U.A., pentru Rusia sau Ucraina, este bun şi pentru România!”. Nu aruncaţi Ţara în război străin, precum v-aţi aruncat paltonul pe Ucraina, pact armistiţiu februarie 2015maşină, în Franţa! Când vă veţi întâlni cu Poroşenko, nu uitaţi că Ucraina ne-a tratat tot timpul ca pe un inamic, nu ca pe un vecin îngăduitor. Protejaţi, domnule Preşedinte al României, românii din Bugeac, din nordul Bucovinei şi din Herţa, pământuri româneşti rupte din trupul Ţării! Dacă tot aţi pus pielea românilor la bătaie, măcar estimaţi-o la valoarea reală, nu la preţ de fier vechi! Pentru a avea o imagine cât mai aproape de realitate, vă prezentăm discursul liderului federaţiei Ruse, după întâlnirea avută la Moscova cu Preşedintele Franţei, Francois Hollande şi Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, care au obținut acordul său pentru un proiect de plan de pace în Ucraina:

 

„Rusia nu poate să accepte o astfel de ordine mondială!”

 

 „Nu intenționăm să facem război cu nimeni, intenționăm să cooperăm cu toți”, a asigurat președintele rus, citat de agenția de presă „Interfax”, în timp ce Hollande a estimat că planul de pace este „« una din ultimele șanse» ” pentru a evita «războiul »”. Rusia, a spus președintele rus, nu acceptă o ordine mondială cu un lider de necontestat, care crede că i se permite orice, în timp ce celorlalți, doar ceea ce permite el, potrivit agenției de presă TASS. În declarația sa, Putin spune că a constatat încercări de a se frâna dezvoltarea Rusiei și de a se conserva lumea unipolară în frunte cu S.U.A., ceea ce nu convine absolut deloc Moscovei. „Război nu este, mulțumesc lui Dumnezeu! Dar există clar o tentativă de a frâna dezvoltarea noastră prin diferite mijloace, există o încercare de a ‘conserva’ ordinea mondială stabilită în ultimele decenii după prăbușirea Uniunii Sovietice, în frunte cu un singur lider de necontestat, care vrea să rămână în această poziție. Să rămână, presupunând că îi este permis totul, în timp ce celorlalți, numai ceea ce el permite și numai în interesele sale” (aluzie transparentă la S.U .A. şi preşedintele Obama – n.n.).„Rusia nu poate să accepte, sub nicio formă, o astfel de ordine mondială […] Poate că unora le și place să trăiască în condiții de cvasiocupație, noi însă nu vom face acest lucru. Dar nici să facem război nu intenționăm cu nimeni, vrem să cooperăm cu toată lumea”. El a recunoscut că sancțiunile occidentale împotriva Rusiei provoacă unele prejudicii țării sale, dar toate acestea nu pot fi eficiente atunci când vine vorba de o țară ca Rusia. „Aceste încercări care se fac, inclusiv așa-numitele sancțiuni, nu vor aduce fericire nimănui în cele din urmă. Ele cu siguranță nu pot fi eficiente față de o țară ca a noastră și, deși ne provoacă unele prejudicii și daune, noi trebuie să înțelegem și să ne creștem nivelul suveranității, inclusiv în domeniul economic”, a pledat Vladimir Putin în fața participanților la congres. [1].

 

11/12 februarie 2015.  Acordul de la Minsk se dovedeşte a fi o pace doar pe hârtie 

 

Nu trebuie ignorat că, dincolo de propaganda occidentală, Rusia este o mare putere militară. Rachetele ei nucleare intercontinentale pot lovi aproape orice ţintă de pe planetă şi nu cred că Occidentul este pregătit pentru acest scenariu. Înainte de întâlnirea „celor trei” la Moscova , Preşedintele Franţei, Francois Hollande a pus degetul pe rană: „Cred că este una din ultimele șanse. […] Dacă nu reușim să obținem un acord durabil de pace, cunoaștem perfect scenariul: există un nume, se cheamă război”. Dacă această ipoteză se confirmă, impactul asupra României va fi devastator. După o noapte albă şi mai bine de 12 ore de negocieri, preşedinţii François Hollande, Vladimir Putin, Petro Poroşenko şi cancelarul Angela Merkel ar fi ajuns la un acord, joi (12 februarie 2015)  dimineaţă. Acesta vizează încheierea unui armistiţiu ce cuprinde zece puncte – dificil de pus în practică – şi care să intre în vigoare în următoarele 48 de ore în regiunea Donbass. S.U.A. sprijină iniţiativa, dar apreciază că, orice s-ar semna, în estul Ucrainei nu va fi pace. De ochii lumii, Obama a susţinut iniţiativa de pace franco-germană, iar vicepreşedintele american, Joe Biden a declarat: „De prea multe ori, preşedintele Putin a promis pacea, dar de fiecare dată au fost mai multe trupe şi mai multe tancuri în Ucraina”, omiţând să amintească şi de navele militare americane aduse în Marea Neagră. Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko, în demersul său evident de a declanşa un conflict militar de amploare, apasă pedala de acceleraţie. „Pot spune că eu, Guvernul şi Parlamentul suntem pregătiţi să luăm decizia introducerii legii marţiale în ţară. În orice caz, nu voi întârzia cu această decizie, dacă acţiunile iresponsabile ale agresorului vor conduce la o escaladare a conflictului”. Tot Poroşenko, nemulţumit de rezultatele obţinute, a mai declarat că Rusia a pus „condiţii inacceptabile în cursul negocierilor de la Minsk privind soluţionarea conflictului din estul Ucrainei. [2] În prezent, este dificil de aflat cine are mai multă nevoie, de cine: România de N.A.T.O. sau N.A.T.O. de România? Povestea cu articolul 5 este pusă în practică abia după ce se aruncă fumigenele, precum în zicala „uite popa, nu e popa!”… sau George Friedman.

 

Ce caută S.U.A. şi U.E. în coasta Rusiei?

 

Comentariul ultimului lider al U.R.S.S., Mihail Gorbaciov, poate adăuga un plus de informaţie şi de meditaţie: „Nu auzim vorbindu-se decât de sancţiuni ale Americii şi ale U.E. împotriva Rusiei. Şi-au pierdut minţile? America s-a pierdut în profunzimile junglei şi ne trage după ea”. […] Şi, la drept vorbind, ea (America – n.n.) ne-a antrenat într-un nou Razboi Rece, încercand făţiş să-şi urmeze geniala idee de a vrea mereu să fie câştigătoare”. Unde ne va duce asta? Războiul Rece este deja declarat. Şi apoi? Nu sunt în măsură să spun cu siguranţă ca Războiul Rece nu se va transforma într-un război veritabil. Mi-e teamă că ei (americanii – n.n.) îşi vor asuma riscul”[3]. Citat de un cotidianitalian online[4], referindu-se la criza Kiev-Moscova, politologul american Edward Luttwak manipulează cu infatuare şi neruşinare: „Dorinţa europenilor (puşi în faţa „EuroMaidanului” împlinit – n.n.) de a purta un război  este aproape zero. […] Europenii nu ar trebui să fie în Irak şi Afganistan. Acum îi preocupă Ucraina, iar Obama este gata să-i sprijine cu loialitate în iniţiativa de a apăra pacea. Dar dacă europenii vor să continue să-şi planifice vacanţele în Maldive gândindu-se că S.U.A. se ocupă de Ucraina în locul lor, atunci se înşeală grav”. Fără îndoială, domnul Edward Luttwak ocultează interesele americane în Ucraina, lăsând Europa să scoată castanele din focul aprins de Onkle Sam. Cât despre „loialitatea” lui Obama, multe ar mai putea comenta şi europenii.

 

România, ţintă directă!

 

Două elemente demne de luat în seamă:

- Rusia ar putea deschide o bază militară în Cipru: „Ciprul este pregătit să găzduiască baze aeriene şi navale ruseşti, a anunţat preşedintele cipriot Nicos Anastasiades, acordul oficial pentru cooperarea militară dintre cele două naţiuni urmând să fie semnat pe 25 februarie 2015, scrie Business Insider, citând site-ul Lenta.ru”[5].

- Avertismentul Federaţiei Ruse adresat României prin mesajul lui Vladimir Evseev,  directorul Centrului pentru Studii Politico-Militare din Moscova: „Pe teritoriul Crimeei, în prezent se formează  o grupare de forțe armate terestre bine pregatită și de sine stătătoare. Vor fi prezente acolo diferite dispozitive, capabile să neutralizeze toate amenințările posibile. Din păcate, dacă România se va lăsa antrenată într-o asfel de confruntare, atunci este imposibil ca o serie de obiective militare din România să nu fie trecute pe lista acelor ținte care vor fi neutralizate cu diferite tipuri de arme. După evaluările militare facute de Rusia, din acele baze militare ce urmează să fie amenajate în România pot fi lansate nu numai dispozitive antirachetă.  Rusia este foarte îngrijorată că de acolo pot fi lansate și rachete de croazieră sau alte dipozitive de genul ăsta. Rusia va fi obligată să reacționeze nu numai la apariția centrelor de comandă, dar și la depozitele de armament sau altă infrastructură militară. Știm că în România se poate crea și potențial ofensiv, de aceea vom căuta și mijloace de a anihila flota militară românească. Cred că va crește confruntarea dintre țările noastre și, din păcate, avem motive să credem asta”[6].

 

La final, retoric, întreb nedumerit: oare nu-i mai ajunge Unchiului Sam întreaga planetă ca să-şi dea în petec? Ce caută S.U.A. şi N.A.T.O. în coasta Rusiei? Mister Obama, Monsieur Sakozy, Frau Merkel şi celelalte „stele” de pe drapelul albastru ar fi reacţionat violent dacă Federaţia Rusă ar fi intervenit pe parcursul desfăşurării agresiunii asupra Irak-ului, asupra „Primăverii Arabe”, în Egipt sau ar fi organizat un TripoliMaidan în Libia, dar, în cazurile amintite, solidaritatea europeană nu a funcţionat. Dormea profund. Chiar dacă cineva din „Corul robilor” al N.W.O. va arăta cu degetul spre mine, se pare că în această problemă, dreptatea este de partea celor doi lideri ruşi. Nebuni, nebuni, dar e vorba de ograda lor! Mrs. Nudelman-Nuland, Mr. Biden şi fiul lui, dar şi „Nomber One” de la Casa Albă ştiu bine ce-am vrut să spun. Cert este că atunci când răvăşeşti gunoiul, pute! Obama încearcă să intimideze Rusia, ameninţând cu represalii şi cu livrarea de armament letal Ucrainei. Putin ripostează, afirmând că nu vrea război şi face apel la Germania să nu dea curs intenţiei lui Poroşenko de declanşare a unui conflict militar. Contează rezultatul final al negocierilor, pentru că urmările unei escaladări a conflictului – mai ceva decât Criza Rachetelor din 1962 – se poate solda cu urmări imprevizibile asupra întregii omeniri. Trageţi dumneavoastră concluziile de rigoare, dar pentru noi,  românii, nu miroase a bine. Oricare ar fi rezultatul, iar vom plăti oalele sparte de alţii.

AUTOR și Grafica – Ion Măldărescu

Harta – Mediafax

Sursă: http://www.art-emis. ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lăsați un comentariu

Omul frumos – Dan Puric, la împlinirea a 56 de ani!

Omul frumos – Dan Puric, la împlinirea a 56 de ani!

MARIA BOTNARU BLOGVorbind în câteva cuvinte sărace dar sincere, omagiale şi aniversare, despre cel care s-a născut la 12 februarie 1959 în ţinuturile Buzăului, vom susţine că actorul şi regizorul creştin Dan Puric stabileşte de la bun început identitatea sa cu lumea şi cu el însuşi printr-o cunoaştere absolută, autentică şi nefăţarnică. Aş spune că anticipează esenţialitatea sensibilităţii şi a sensibilizării, prin propria-i sensibilitate, surprinzând, totodată, prin structura raţională a ideilor, create chiar de substanţa artistică pură, esenţă rară, din care este alcătuit. Adevărata cunoaştere în artă, de pildă, este una de natură spirituală, pe care Artistul total – Maestrul Dan Puric, o deţine şi o transmite tuturor ca pe o revelaţie încercată şi alimentată de el însuşi, prin cuvânt, gest, dans, adică prin tot ceea ce face în lumina reflectoarelor. Publicul sincer şi (re)cunoscător soarbe această sevă din cupa pe care i-o întinde cu caldă generozitate artistul, devenind una cu el, transformând momentul ori clipa în eternitate şi veşnicie.

Este adevărat că frumuseţea trebuie mai întâi simţită, şi abia după aceea să încerci să o explicit, dacă îţi este cu putinţă. Există oare vreo altă modalitate prin care să găsim o asemenea bogăţie de gesturi şi mişcare a corpului omenesc, prin care să te poţi exprima, mai bine decât prin dans? Dan Puric a găsit tainice înţelesuri prin scânteia divină, ce sălăsluieşte în el, şi a făcut din acest dans un mod de viaţă. „Undeva, ascunse în negura vremurilor, teatrul şi dansul sunt la frontieră. Amândouă au origine sacră – spunea Dan Puric, într-o discuţie despre pasiune şi spirit, despre nevoia disperată de comunicare a gândurilor, a sentimentelor şi adevărurilor – pentru el, la început a fost teatrul, după care a venit pantomima. Dansul a fost după aceea, ca o nevoie de comunicare dincolo de cuvânt, ca o nevoie disperată de a desfiinţa prăpastia dintre mine şi spectator, care la vremea aceea, era student, şi era destul de bine fixată prin ideologie, printr-o cenzură puternică ce creea această prăpastie de comunicare a adevărului. “Dansul este simbolul graţiei în artă, şi aşa cum recunoaşte Maestrul, ca şi muzica, el are această calitate deosebită de a depăşi graniţele.

Prin frumuseţea temelor şi mai cu seamă, prin sensibilitatea execuţiei,artistul profund Dan Puric are o forţă de sugestie extraordinară, exprimându-şi (şi) în acest fel convigerea că spiritual, duhul este superior. El răspândeşte, ca o mirare de vis, ceaţă lăsată pe marginea lucrurilor, din indiferenţa naturii şi obisnuinţa omului – cea plină de nepăsare şi împietrire a inimii. Secvenţe de intens lirism, care îl învăluie într-un fel de halou, dar şi pasaje cu ritm de focuri de artificii, creează spectatorului un sentiment de subtilă surpriză, dăruind în fiecare moment câte un accent întregitor de frumuseţe rotunjită.

În arta lui Dan Puric găsim o estetică profund originală, un fel de sculptură în mişcare armonioasă, ceva greu de exprimat în cuvinte, care te lasă impresionat şi fermecat. Artistul are în el ceva fantastic, o forţă ce contaminează şi care ne obligă să descoperim esenţa însăşi a spiritului şi a artei, exprimată prin gest. Are harul de a crea efect şi rezultat estetic, fără a-şi falsifica ori ciopârţi personalitatea. Privindu-l dansând, şi mi s-a întâmplat de multe ori să îl văd pe scenă, în spectacol, cu acel calm, cu acea distincţie supremă pe faţă, nu cred că gresesc dacă i-aş spune: “tu, nobile prinţ… porţi îngerul în mijlocul cerului”, cum spunea poetul Nichita Stănescu în “Ridicare de cuvinte”. Aceleaşi momente de emoţie şi adevăr creează Dan Puric în teatru. Orice rol interpretat de el este perceput senzorial, fie el de dramă sau un rol comic. Personajele create de el sunt vii, trăiesc în mijlocul nostru, facem cunoştinţă cu ele şi apoi le luăm cu noi, atunci când plecăm spre casă, spre “cămara” trupului şi a sufletului nostru. Mai cunoaştem şi recunoaştem faptul că actorul Dan Puric munceşte mult pentru tot ceea ce face în lumina reflectoarelor, este şi spontan căci are mult talent şi generoşi talanţi oferiţi de Stăpânul, Creatorul şi Proniatorul, şi care sunt fructificaţi şi cultivaţi de el cu multă străşnicie, de asemenea,  are mult umor şi o fină ironie (dar nu băşcălie ori sarcasm), ce dă farmec prin abilitatea şi eleganţa cu care abordează momentele cheie.

Dan Puric este el însuşi un personaj: misterios şi tulburător. Cu el şi datorită lui, poţi căuta şi chiar ai şansa de a găsi frumuseţile şi adevărurile ascunse în spatele lucrurilor vizibile.  Mi-am imaginat întotdeauna că undeva ar putea exista un monument care să reprezinte Omul, cu O mare, adică Omul frumos. M-am întrebat ce ar scrie Dan Puric la baza acestui monument? Răspunsul l-am găsit într-o declaraţie a sa de suflet, o identificare a lui cu harul pe care i l-a oferit Dumnezeu, acea scânteie divină ce arde în el. „Nu ştiu dacă acest monument ar putea fi construit în afară – a declarat artistul. Dacă ar fi aşa, ar fi ceva mort. El ar trebui să fie în sufletul nostru. Şi dacă trebuie spus ceva, ar trebui spus în gând. În sensul că, neştiind de unde vii şi nici încotro te duci, păstrezi acea scânteie divină din tine, şi în acel timp binecuvântat nu mai poţi fi încălecat nici de doctrine, nici de ideologii şi nici de interese economice. Pentru că stăpânul tău suprem, în sensul bun, este acest mare anonim căruia îi spunem Dumnezeu. Şi atunci multe lucruri s-ar anula, şi iată, în acest fel, este un monument al Omului, închinat permanent lui Dumnezeu, fiindcă El ne-a lăsat acea scânteie divină din noi, ca să putem să ne desăvârşim.”

Dacă până aici am vorbit despre Dan Puric – Artistul, în cele ce urmează îl vom descrie la modul succinct şi sumar pe Dan Puric – Apologetul şi Mărturisitorul, autentic şi neipocrit, care gândeşte cu propriul său cap, inclusiv atunci când vine vorba despre Biserica Ortodoxă. El mărturiseşte Biserica în care a fost botezat, făcând acest lucru cu simplitate şi încredere, deoarece el este convins că credinţa se asumă… Or, aidoma iubirii, credinţa se trăieşte – aşa cum se vede în permanenţă la Dan Puric; se mărturiseşte. Pentru că învăţătura ei este revelată de Dumnezeu şi formulată sub cea mai înaltă egidă spirituală – a Duhului Sfânt – de către Sfinţii Părinţi ai Sinoadelor Ecumenice. Nu prea ai ce să discuţi asupra dogmei, a “adevărului revelat” şi descoperit nouă, cei mult neputincioşi şi slugarnici. Tot ce poţi face este să te lupţi pentru ca el să fie păstrat intact, atunci când apare tentativa de corupere sau de ispitire. Căci, n-ai ce discuta cu ereticii şi cu atât mai puţin despre mistificări grosolane gen “Codul lui Da Vinci” ori “Evanghelia lui Iuda”. Aici nu încape opoziţia vechi/nou în felul disputei dintre clasici şi romantici. Însă intelectualul “pune botul” prin natura formaţiei sale şi prin teama de a nu fi considerat obscurantist ori demodat – potrivit afirmaţiilor, pline de responsabilitate făcute deseori de către Dan Puric.

După cum spunea, la un moment dat, şi publicistul creştin Dan Ciachir: pe vremuri, mulţi se temeau să intre în biserică pentru nu a fi daţi afară din partid. Nu era “politic” să fii perceput şi catalogat drept credincios. Iar astăzi nu este “european” să baţi mătănii şi să te închini la icoane. Şi atunci, cu excepţiile de rigoare, intelectualul român recurge la jumătăţile de măsură: toarnă sifon în vinul mărturisirii şi obţine un spriţ (ori un spirit) ridicol, penibil şi mizerabil. Face hermeneutică, istorie şi sociologie a religiilor, denunţă lungimea slujbelor ortodoxe şi a parastaselor, îi declină babei Floarea frecventarea bisericii şi asumarea Tainelor, ba îi mai şi sminteşte pe unii clerici, cu înclinaţia şi predispoziţia lui pentru “dezbateri sincere”… Dar teologie nu ştie. Fiindcă teologia nu se deprinde numai în bibliotecă, tot aşa cum excursiile nu se fac doar pe hartă. Intelectualul nostru nu mai are priza la popor fiindcă nu-i cunoaşte (şi mai ales nu-i împlineşte) credinţa. N-o are de o sutăcincizeci de ani şi de aceea n-a avut niciodată dialog cu masele. Din acelasi motiv n-a putut să existe la noi un sindicat numit generic “Solidaritatea”. Pentru că între popor şi persoanele oficiale sau oficializate nu avem, mai nou, decât dialogul surzilor. În schimb,Apologetul Dan Puric apără şi mărturiseşte, prin toate formele şi cu toate mijloacele mass media. O face firesc şi integral. Şi s-ar putea să facă şi şcoală, atrăgând prin sinceritatea, autenticitatea şi prin inteligenţa sa, luminată de Duhul scripturistic, patristic şi istoric. Este un apologet şi un propovăduitor strălucit. Unul de care comunitatea de credinţă şi iubire a Bisericii noastre poate avea realmente, nevoie. Cu alte cuvinte, Maestrul Dan Puric, tonifică destinzând şi (re)consolidând, descoperindu-ne şi arătându-ne, în acest chip spontan, credinţă, luciditate, creativitate, forţă şi atitudine de structura stâncii, ce ne cheamă şi ne îndeamnă pe fiecare să alegem, să fim: ce altceva dacă nu Omul frumos!…

Aşadar, Dan Puric, ca om, ca persoană, este captivant şi fermecător, ca vorbitor în public este fascinant, ca actor sau regizor este original şi inspirat, ca pedagog este un model elastic şi flexibil, spiritual dar sobru şi ferm ori categoric, chiar cât se poate de tranşant, însă nu radical dus la extrem. El însuşi este un model şi un exemplu pentru ceea ce aspiră şi năzuieşte să devenim toţi, adică să ne primenim, revenindu-ne din zăpăceala şi din dezorientarea care ne stăpâneşte şi ne caracterizează în aceste vremuri şi răstimpuri. Pe de altă parte, el este o conştiinţă vie şi asumată, ori aceasta înseamnă dedicare voluntară în spaţiul acesta fără limite, însă fertil şi fecund, al neliniştii, îngrijorării şi preocupării. Prin ce face pe scenă şi prin ceea ce afirmă în faţa miilor de oameni şi tineri ce îl aclamă entuziasmaţi, şi prin aceste două cărţi deja, el nu face altceva decât să destindă spiritul românesc, adică să îl însenineze cu umorul său profund, neaoş şi tandru, însă în acelaşi timp, îl cheamă la renaştere, revenire, reînviere şi regenerare, la a fi, cu alte cuvinte, ceea ce este prin şi în esenţă, trimiţând la demnitatea şi la sfidarea istoriei nefaste; practic vorbind, din punct de vedere duhovnicesc, el a ajuns să curăţe poteca spre Biserică. Toate acţiunile şi demersurile sale, mai cu seamă în şi din ultimii ani, cuprind subiecte şi probleme de o actualitate dureroasă şi, totodată, foarte prioritară, aşa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică şi istorică încercată şi reuşită a etnicului românesc. Problema şi ideea de identitate este abordată de către el în mod analitic şi din mai multe puncte de vedere, insistând asupra tensiunii: mutilare, deteriorare, degradare versus dăinuire şi eternizare ori permanentizare şi înveşnicire, apoi exterminare şi excludere versus tăria şi icluziunea credinţei creştine. Naţiunea şi neamul ori poporul în cuprinsul acestui discurs sunt una şi împreună, sinergetice, fac o valoare supremă pentru noi, dar care poate fi, cum sugerează el, fără orgoliu, o pildă pentru alţii, demnă de luat în seamă.

În încheiere, la acest ceas şi moment aniversar – al împlinirii a cincizeci şi şase de ani de viaţă, îi dorim Maestrului şi Artistului, Apologetului şi Mărturisitorului precum şi Omului frumos Dan Puric – să-i dea Bunul Dumnezeu ani buni, bicuvântaţi şi rodnici, cu mult folos şi cu multe împliniri duhovniceşti!…

Un sincer şi călduros “La Mulţi şi Fericiţi Ani!” din partea Națiunii…

Stelian Gomboș

www. ziarulnațiunea.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, OAMENI CELEBRI | Lăsați un comentariu

Morţi suspecte ale sfertului de veac politic românesc

Morţi suspecte ale sfertului de veac politic românesc

art-emisApar tot timpul coincidenţe în viaţa noastră, dar, indiferent de stranietatea lor, trebuie să recunoaştem că, în pofida scepticismului pe care îl manifestăm, unele dintre ele sînt cu adevărat bizare. La o distanţă de zece ani, două drame care seamănă ca două picături de apă, soldate cu doi spînzuraţi celebri, au fost trecute sub tăcere. Coincidenţă stranie! Sponsorul campaniei lui Băsescu s-a spînzurat în acelaşi mod ca şi sponsorul campaniei prezidenţiale a lui Iohannis. Aparent, în ambele cazuri, nu exista niciun motiv de sinucidere, dar… Pe fondul furtunilor care au lovit S.R.I., Justiţia şi scena politică românească, moartea prin spînzurare a unui bun prieten al preşedintelui Klaus Iohannis a intrat, poate cu poruncă de undeva, într-un con de umbră. În mod bizar, la început de mandat prezidenţial, doi apropiaţi, unul al lui Traian Băsescu şi altul al lui Klaus Iohannis, şi-au luat viaţa, spînzurîndu-se în casa familiilor lor. Să fie oare funia din acelaşi ghem?!

Ambii sponsori ai campaniilor prezidenţiale, cu ştreangul de gît

În urmă cu zece ani, la începutul mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu, un cunoscut om de afaceri, apropiat al preşedintelui, unul dintre sponsorii mari ai lui Traian Băsescu în campania electorală era găsit spînzurat în subsolul vilei în care locuia. Florian Anghelescu avea o fabrică de ţigări care îi purta numele – „Anghelescu Industry”. Soţia lui, Stana Anghelescu, fusese numită consilier la Cotroceni în 2004, presa speculînd, la vremea aceea, că funcţia dobîndită în Administraţia Prezidenţială era o recompensă pentru sprijinul financiar din timpul campaniei prezidenţiale. La o distanţă de zece ani, la începutul mandatului de preşedinte al lui Klaus Iohannis, un prieten al său este găsit spînzurat în locuinţa mamei sale. Cristian-Gheorghe Pavel era soţul Anitei Pavel – consilier local la municipiul Sibiu, din partea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), el fiind Directorul adjunct al societăţii de transport public din Sibiu. Cei doi soţi bogaţi făceau parte din grupul de prieteni apropiaţi ai Preşedintelui Klaus Iohannis încă de pe vremea cînd Iohannis era primar al Sibiului. După cîştigarea alegerilor, aceştia au participat la petrecerea organizată acasă, la Sibiu, de familia lui Iohannis, dar şi la petrecerea de Revelion. Afaceristul Cristian-Gheorghe Pavel din Sibiu l-a sponsorizat pe Klaus Iohannis cu 1,5 milioane de euro, după care, nefericitul, a fost găsit spînzurat. Cristian-Gheorghe Pavel era director şi acţionar majoritar al unei firme de transport internaţional şi avea nu mai puţin de 200 de autocare. Cristian-Gheorghe Pavel a fost condus pe ultimul drum, printre alţii, şi de familia Preşedintelui Iohannis, iar lumină în cazul morţii sale se va face tot la sfîntul aşteaptă.

Alţi morţi celebri, cazuri suspecte, neelucidate

În clasa politică românească s-au înregimentat, fie pe baza poruncilor din afară, fie cu ajutorul sacului de bani, marionete celebre, inculte şi sadice, semi-analfabeţi, găinari şi corupţi, lucru care reflectă cu fidelitate stadiul de evoluţie la care ne-a adus sfertul de veac de capitalism barbar. Într-o ţară atît de vînată de mafia internă şi de către mafioţii care fac jocurile la scară globală, nimeni, absolut nimeni, nici măcar Preşedintele României nu trebuie să mai beneficieze, să profite de imunitate în faţa legii. Mergînd pe ideea – clanul îşi ia dreptul, n-ai voie să-i faci concurenţă -, să trecem în revistă alte cîteva morţi suspecte, rămase ca în tren – dispariţii subite, care au zdruncinat scena politică postdecembristă şi Justiţia română. De-a lungul acestui sfert de veac, oameni de afaceri, avocaţi şi diplomaţi au fost „extraşi” cu forcepsul din sînul vieţii, şocînd opinia publică prin moartea lor rapidă şi stranie. În cazul unora dintre ei nu se ştie nici acum dacă şi-au înscenat moartea ca să scape de procese sau de închisoare sau dacă, incomozi Puterii, au fost ajutaţi să se sinucidă. Să începem cu moartea miliardarului Gigi Kent, apropiat al lui Mugur Isărescu şi Theodor Stolojan (vezi site-ul Ediţie Specială), despre care s-a spus că a murit de tristeţe, dar omul de afaceri deţinea o întreagă arhivă video, care viza în mod acuzator personalităţi în ghilimele ale scenei politice şi financiare. Doina şi Ion Aldea Teodorovici, militanţi pentru unirea cu Basarabia, au murit într-un stupid accident rutier, deşi însoţitorii lor din maşină au scăpat, prin cine ştie ce miracol, teferi. Moartea senatorului Şerban Săndulescu, decedat la două zile după expirarea mandatului de senator în Parlamentul României, „ajutat” şi el, probabil, să treacă pe lumea cealaltă. Ştia prea multe despre lovitura de stat din 1989 (fusese membru al Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”) şi despre contractul cu Romtelecom şi începuse să vorbească prea mult. Din ceea ce ştia a scris cartea: „Lovitura de stat a confiscat revoluţia română”. Acum, nu mai poate vorbi. Şi nu este singurul.

Şirul morţilor suspecte continuă

Sfîrşitul ciudat, rămas în suspensie, al ziaristului Dumitru Tinu; moartea suspectă, unii vorbesc despre o înscenare a morţii miliardarului Patriciu; moartea afaceristului Cătălin Chelu, în Iordania. Apoi, Marta, omul lui Blejnar, dat dispărut – din lume sau chiar din viaţă! (otrăvit sau dispărut); moartea tragică a avocatului George Dumitru, după ce l-a denunţat pe Dan Adamescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din România; moartea în condiţii suspecte, la vîrsta de 33 de ani, în penitenciarul Codlea, din cauza unui stop cardio-respirator, a secretarului de stat Sorin Crivăţ, implicat în dosarul „Armamentul” (familia susţine că a fost otrăvit), cu o zi înaintea termenului de judecată din 27 martie 2007, cînd urma să demaşte tot ceea ce ştia. Moartea suspectă a lui Erbaşu, despre care se zice că s-a aruncat în piscină. Ce ciudat mod de a face baie! Piscina era fără apă! Moartea suspectă a Directorului general al „Enel Energie”, Matteo Cassani, probabil, îndemnat şi el să-şi ia zborul în cădere de pe clădirea companiei din Bucureşti; moartea prin otrăvire lentă cu aluminiu a procuroarei Luminţa Şega, cea care a anchetat dosare celebre de corupţie, printre care şi pe cel al lui Sorin Ovidiu Vântu. În speţă, după 9 ani de la aceamoarte suspectă, judecătorul Mihail Udroiu de la T.M.B. a redeschis dosarul morţii procuroarei Luminița Şega şi a hotărît audierea Ioanei Vlas, a procurorilor de la parchetul General şi D.N.A. şi efectuarea unei noi expertize toxicologice. Soţul procuroarei Şega, judecătorul Marius Şega,şi fratele acesteia, Mircea Slăvilă, au acuzat că intoxicaţia cu metal s-a produs la serviciu, unde obişnuia să îşi bea cafeaua de dimineaţă, judecătorulacuzînd în mai multe rînduri că decesul soţiei sale are legătură cu dosarele lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Teroriştii care deţin Puterea după lovitura de stat din ’89 au băgat România în războaie străine

Un studiu cu relevanţă şi credibilitate menţionează că metodele prin care mafioţii îi elimină pe cei care caută dreptatea şi adevărul sînt: otrăvire lentă, accident de maşină, iradiere cu cobalt radioactiv sau cancer provocat (cazul Antonie Iorgovan), arme cu energie dirijată, flux de neutroni, microunde, cobalt radioactiv sau cancer provocat, injecţii cu mercur şi viruşi mortali, ultimele, nelăsînd urme, fiind şi extrem de greu de dovedit, prin analize costisitoare în afara Ţării. Specialiştii vorbesc despre trei tipuri de tehnologii, cu trei tipuri de raze: Gama, X şi mănunchiuri de electroni. Substanţe radioactive precum Cobalt 60 sau Cesiu 137, care au o mare putere de penetraţie, sînt folosite în iradierea cu raze Gama. De peste 30 de ani,razele Gama asigură şi sterilizarea instrumentelor medicale,fiind folosite şi în tratamentul cancerului. Cobaltul radioactiv ţinteşte creierul şi inima (se presupune, cazul psihiatrului Florin Tudose), plămînii (Daniel Rujoiu, R.S.P.-S.P.I.R.) sau ficatul (Colonelul Soare – I.G.P.). Să ne amintim şi de moartea suspectă a procurorului Panait. Dosarul nu poate fi închis, adevărul nu poate fi şters cu radiera. Dacă am fi fost atenţi la reţeaua de crimă organizată postdecembristă, fie şi de la distanţă, am fi observat cît de aproape de urechea României au trecut şi trec gloanţele. Am fi observat de cîte ori li s-a pus ştreangul de gît românilor. Am înţelege că toate aceste crime suspecte nu se deosebesc decît prin procedură de crimele teroriste, începînd cu asasinarea fostului Preşedinte Nicolae Ceaşescu, asasinarea, pe 28 decembrie 1989, a generalului Marin Ceauşescu, şef al Reprezentanţei Comerciale a României de la Viena -, sediul spionajului românesc în Europa occidentală, spînzurat la subsolul clădirii care găzduia Agenţia Economică din Austria, pînă la ultimul prieten spînzurat al Preşedintelui Iohannis. Că doar teroriştii sînt la putere de la lovitura de stat din decembrie 1989! Pentru mafioţii care au ucis cu sînge rece România şi-au băgat-oîn războaie străine, pentru executanţi şi pioni, pentru cei care au deturnat dosare şi au blocat anchete judiciare, pentru toţi cei care au trădat şi vîndut România există un singur tratament: rapida şi dreapta lor judecată, pedeapsa cuvenită potrivit legii, confiscarea averilor şi trecerea lor în patrimoniul statului român.

Maria Diana Popescu

Sursă: http://www.art-emis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lăsați un comentariu

ABC-UL CUNOAȘTERII DE SINE(1)

ABC-UL CUNOAȘTERII DE SINE(1)

6

 De ce este important să ne cunoaştem pe noi înşine?! Pentru că aşa am auzit de la alţii, sau pentru că aşa am citit? Sau am înţeles că între NOI nu poate avea loc o relaţie adevărată, normală, până ce nu vom relaţiona cu noi înşine, până când nu ne vom cunoaşte mai întâi pe noi înşine şi mai apoi pe ceilalţi?!

Dacă am înţeles profund această necesitate, avem această posibilitate, dacă o înţelegem doar intelectual, logic, nu o vom realiza cu adevărat. Şi spun aceasta deoarece nici o autoritate din domeniul ştiinţei, psihologiei, sau religiei nu-ţi poate arata calea, adevărul, realitatea…TA. Aceste discipline îşi desfăşoară activitatea doar în domeniul gândirii, domenii străine de adevărata cunoaştere spirituală, care aparţine fiinţei, conştiinţei.

Insurance Protection

TU EŞTI învăţătorul, maestrul, savantul, psihologul tău personal. Cât timp vei ”urma” pe unul sau pe altul, indiferent de „autoritatea” acestuia, vei rătăci prin cunoaşterea altora, care pentru tine nu reprezintă nimic, decât alte şi alte cunoştinţe inutile depozitate în memorie. Când eşti singur, faţă în faţă cu tine însuţi, responsabil, fără să ştii nimic de la alţii, te vezi AŞA cum EŞTI : gol, vinovat, fricos, confuz, egoist, inept. Când te vezi astfel, cu toate meschinăriile, dorinţele jalnice, obiectivele egotice, ipocriziile…să nu încerci să mai fugi din faţa lor, de realitatea acestora, cum fugi deobicei cand ceva nu-ţi convine. Priveşte-le şi priveşte-te în faţă AŞA CUM EŞTI, nu cum crezi că eşti, nu cum ai păcălit pe alţii că eşti, nu cum ai vrea să fii. Şi mai trebuie să ştii că NU eşti o excepţie în lumea asta, cu toate că eşti UNIC, dar această unicitate nu ţi-ai descoperit-o, eşti încă în cârd, în turmă. Într-o formă sau alta întreaga omenire se zbate în confuzie, meschinărie, inconştienţă. Cercetarea pe care o faci asupra ta are corespondent cu ceilalţi, păstrându-şi amprenta proprie, iar suferinţa este condiţia comună a acestei lumi.

Este necesar să ne depăşim această conştiinţa individuală, socială şi să fim aceea lumina Universală nepieritoare.

Prima întrebare va fi : „cu ce trebuie să încep pentru a mă cunoaşte pe mine însumi?”

Nu există altă posibilitate de a lua cunoştinţă cu tine însuţi în afara RELAŢIEI, relaţiei cu lumea din afara ta şi raporturile ei cu lumea TA interioară. Orice altă formă de autocunoaştere este abstractă.

cutatare5

Noi am fost obişnuiţi să credem că „intelectul”  ne poate rezolva toate problemele, că acesta cu cât este mai bogat în cunoştinţe, cu atât mai uşor va găsi soluţile potrivite. EROARE !

Intelectul nu ne poate ajuta decât în cercetarea ştiinţifică, în profesie, în „descurcăreala” practică de zi cu zi. ÎNŢELEGEREA nu aprtine însă intelectului, nu ţine de logica minţii, a matematicii. Înţelegerea este spontană şi nu ţine de memorie, care înseamnă procesarea trecutului în minte. Una este să adun cunoştinţe despre mine însumi şi cu totul altceva este A MĂ CUNOAŞTE. Cunoştinţele sunt despre trecut, iar CUNOSCUTUL este în prezent, psihologic este atemporal.

Pentru imensa majoritate a oamenilor trăirea în cunoştinţele trecutului, este foarte importantă fiind considerat singurul mod de a şti, iar erudiţia este admirată. Dar ADEVĂRATA învăţare se înfăptuieşte doar prin observare DIRECTĂ, privind şi acţionând spontan, acest mod de cunoaştere n-are trecut, este REAL, nu are decât PREZENT.

Oamenii îşi imaginează că pot cunoaşte pas cu pas, că se pot studia în timp acumulând cunoştinţe despre ei înşişi. EROARE ! Niciodată nu veţi şti cum sunteţi ACUM, în realitate şi acest ACUM este veşnicul prezent. Vă veţi vedea prin intermediul cunoştinţelor trecutului MORT în mod ireal şi acest fapt se petrece tot timpul, cât procedezi astfel. Adică NICIODATĂ nu va veţi cunoaşte cum sunteţi cu ADEVĂRAT.

curatare6

Sensibilitatea cunoaşterii directe este împiedicată de trecutul care domină prezentul. Insensibilitatea noastră este tot mai profundă pe măsură ce dobândim deprinderi, automatisme tot mai nocive. Mâncatul şi băutul de alcool în exces, hrana „grea” de origine animală, fumatul, stressul în diferite forme (griji, frustrări, resentimente, temeri, invidii, gelozii), toate acestea ne fac „greoi” şi fizic şi spiritual, devenind tot mai insensibili, cu o minte/suflet greoaie, fără supleţe, fără vioiciune, fără bucurie. Cu un asemenea organism greoi şi tocit, uzat prematur…cum să fim sensibili la mişcările vieţii?! Cum să înţelegem CORECT fără să TRĂIM acel „ceva”, fără să fim sensibili, vii, agili, supli în corp şi spirit?

Mintea noastră de acum este plină de „păreri”, de judecaţi de valoare(?!), confuză, dubitativă, plină de controverse.

Noi nu ştim să ne privim şi să ne ascultăm pe noi înşine şi puţini sunt capabili să trăiască BUCURIA privirii unui munte sau a unui rău, să asculte vrăjiţi glasul păsărilor, sau vuetul vântului printre ramuri.

curatare3

Cum să vedem ceea ce ESTE, când mintea noastră mormăie fără încetare, pritoceşte gânduri peste gânduri, judecă, condamnă şi se justifică?!

Noi avem câte o imagine asupra a ceea ce „credem” că „este”, sau am „vrea” să fie şi asta ne împiedică să vedem REALITATEA.

Va continua…

Sursă:www.haidelatara.wordpress.com

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lăsați un comentariu

„ALEȘII” SE MUTĂ ÎN BOXE

„ALEȘII”   SE MUTĂ ÎN BOXE

Silvia Jinga, art-emis

De câteva zile asistăm la Televiziunea Română la scene mai palpitante decât cele din romanele cu suspans.  După alegerile prezidențiale, care ne-au consumat emoțional și intelectual, infuzându-ne energie pozitivă prin triumful candidatului care sperăm că va ajuta decisiv la normalizarea societății românești, iată acum actul al doilea, al dramei în plină desfășurare, care se cheamă cercetarea, dovedirea și condamnarea celebrilor corupți din Codrii Vlăsiei. Este lamentabil să vezi ce fel de oameni au fost investiți să gestioneze banii țării în folosul ei și cum și-au cheltuit ei zilnic energia în strategii viclene pentru sustragerea unor porții pantagruelice din avuția statului, urmată de împărțirea prăzii, de spălarea banilor prin societățile off-shore din Cipru sau Bahamas, după plac.  Astfel, nume sonore de miniștri și înalți demnitari (Gabriel Sandu, Adriean Videanu, Alina Bica, Elena Udrea) sau oameni de afaceri specializați în șmangleală, precum Dorin Cocoș, Claudiu Florică, Dinu  Pescariu, Ovidiu Tender și atâția alții, implicați în rămurosul dosar Microsoft sunt chemați la Direcția Națională a Anticorupției ca să fie confruntați cu dosarele lor, reținuți temporar sau surghiuniți la domiciliu.  Așa cum în repetate rânduri subliniază crainicii de la televiziunea română, prin toate dosarele atât cel al afacerii Microsoft, cât și cel al retrocedării pădurilor sau al despăgubirilor circulă cam aceleași nume și toate demersurile de furtișag se înnoadă la doamna din fruntea Parchetului, Alina Bica, unde pentru o mită consistentă se aranja roata norocului. 

 

Lamentabil este acest spectacol al societății românești, după ce ani de zile ne-a plâns sufletul pentru profesorii din București, care ajunseseră să caute în pubele câte ceva de mâncare, după acei pensionari siliți să ia drumul Spaniei la cules de căpșuni sau după copiii abandonați acasă de părinți fără joburi în România, împinși să ia drumul pribegiei pentru plata străinului, căci la noi în țară nu mai erau locuri de muncă pentru ei.  Într-un interviu televizat în 28 ianuarie al Elenei Vijulie cu fostul Președinte Ion Iliescu, acesta nu avea să-și reproșeze nimic, privind retrospectiv anul 1990 cu preluarea integrală a puterii de către partidul atât de bine poziționat al F.S.N.-ului. Că aşa cum afirmase domnia sa, nu erau ei atât de proști să cedeze plăcintele altora.  Nu, nu are Ion Iliescu nimic să-și reproșeze.  L-a pălit amnezia în privința morții celor peste o mie de tineri.  Se știe azi că lui Nicolae Ceauşescu i se pun în cârcă foarte puține morți printre cei însuflețiti de spiritul răzmeriței. Cele mai multe s-au petrecut sub privirea ocrotitoare a celor care vor arbora trandafirul. Trandafirul lui Ion Iliescu este însângerat. Noi așteptăm ca vinovații să dea seama de crimele comise în acel an 1990. Acum, nimic despre ele. Cei mai mulți au fost împușcați de forțele care trebuiau să mascheze lovitura de stat pusă la cale de eșalonul doi. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute.  Cum de nu s-au îndreptat gloanțele spre cei care se poziționaseră pe tancul ce se îndrepta spre televiziune, toți îmbrăcați muncitorește cu pulovere?  Puloverele muncitorești, trandafirul și suta dată țăranilor în plus la pensie (lui Ceaușescu nu i-a mai reușit pomana) precum și demagogia de la televizor i-au asigurat puterea lui Ion Iliescu. Și ceea ce s-a întâmplat după aceea în timpul celor zece ani de domnie a președintelui cu trandafirul n-a fost deloc trandafiriu. În acei ani s-a dezlănțuit jefuirea țării, a industriei și agriculturii ei, a pălmașilor de rând care nu mai înțelegeau nimic din „democrația originală” scornită de Ion Iliescu. Da, el este într-o oarecare măsură responsabil de declanșarea unei lăcomii și a unui jaf de proporții apocaliptice în România. Sub oblăduirea trandafirului şi a celorlalte eşarfe colorate s-a ridicat clasa adusă azi la judecată, care pute urât de tot.

Judecați și dumneavoastră că unul dintre cei mai bogați și marcanți oameni de afaceri a pornit-o în 1990 cu comerțul cu amănuntul cu mărfuri aduse din Turcia, ca să facă saltul de la micul comerț la manipularea unor sume de milioane de euro, pe care le cerea și le dădea mită, depinde de caz, având ușă deschisă la „aleșii” poporului, care nu s-au dat în lături să se mânjească.  Înțelegem că domnul Dorin Cocoș era cărăușul banilor și uneori mesagerul unor persoane foarte sus puse. De, domnul Cocoș, personaj important, nevoie mare, circulând numai printre vârfurile elitei politice românești, își dobândise încrederea acestora, conlucrând cu toții la sfârtecarea bietei țări. Cu ce se prezintă „aleșii” hoți ai poporului astăzi după douăzeci și cinci de ani de democrație originală?  Cu un palmares rușinos de acțiuni spoliatoare, care te îngrozesc când intri în detaliile lor diabolice. „Săracii” oameni politici, prinși în păienjenișul sforilor trase în stânga și dreapta, pur și simplu nu mai aveau timp să se gândească, necum să acționeze pentru umplerea gropilor uriașe de pe toate șoselele României, despre construirea de noi șosele ce să mai vorbim, pentru modernizarea satelor abandonate paraginii, pentru igienizarea spitalelor, cum ar fi cele din Ploiești sau de la Constanța, unde fie lipsesc cearșafurile, fie copleșește mucegaiul, (să împiedice pauperizarea generală a spitalelor), pentru introducerea gazului metan în localități ca Rovinari, unde copiii mor din cauza intoxicării cu oxid de carbon în lipsa unor surse termice verificate, să investească măcar banii primiți de la U.E. pentru crearea de joburi, care să-i țină pe tineri în România.  Ne lăudăm cu elevi care au atras atenția N.A.S.A. sau cu exodul muncitorilor în Germania sau Suedia, unde se impun prin hărnicie, corectitudine, devotament la locul de muncă, în loc să relevăm că energiile românești sunt absorbite în uzinele noastre, care să arate tot atât de invidiabil de curate și bine organizate ca și cele germane. La douăzeci și cinci de ani de la căderea comunismului, domniile voastre din elita politicii sau mai bine zis „hoțiile voastre” vă prezentați cu o țară ruinată economic, cu cel mai mare exod al populației, care pleacă unde vede cu ochii ca să scape de voi.  Ceaușescu a lăsat o economie care funcționa, după criteriile proprietății de stat,  datoria externă plătită, creanţe externe de recuperat, locuințe oferite gratuit tuturor celor care se strămutaseră la oraș, pensii rezonabile. În orice caz pe atunci profesorii nu căutau în gunoaie, nici nu plecau la bătrânețe să culeagă căpșuni. Așa că, dacă asta vă fericește, trebuie să v-o spunem pe șleau că poporul român a murit în decembrie 1990 ca să-și cucerească libertatea de a muri de foame.

 

Din parcimonioasele informații biografice care se dau la Televiziunea Română poți reconstrui ușor întregul animal, întreaga atmosferă fetidă a legăturilor ticăloase țesute între membrii numeroși ai mafiei românești. Stai și te întrebi de unde au apărut aceste haite, care se opuneau în Parlament la orice lege care ar mai fi făcut curățenie în grajdurile lui Augias, de unde au apărut toți acești nemernici care  își ascund acum capul între umeri, afișând un aer de totală nevinovăție.  Cum puteau doamnele Bica și Udrea să cheltuiască o mie șapte sute de euro pentru o cameră de hotel la Paris, când în țara pe care o lăsaseră în urmă majoritatea românilor era îngropată în sărăcie?  Pe amândouă le lega frenezia de a spăla banii murdari cu ajutorul hainelor luxoase cu care se vânturau apoi la București, ca să savureze superioritatea lor de imagine față de amărăștenii cu bani puțini pentru mâncare. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a remarcat sarcastic câtă voluptate culegea Elena Udrea din această paradă a exorbitantului ei lux afișat ostentativ.  Cum a fost posibilă această dezgustătoare ciocoire a unor indivizi altfel cu origini umile sau mai mult decât modeste? Toată această tagmă de profitori fără rușine, parveniți de circumstanță au fost aduși ca gunoaiele la suprafață de apele mari ale schimbării. Ei nu au avut nici educația necesară, nici cinstea funciară pentru gestionarea banului public.

Demersurile zilnice ale justiției scot la iveală noi și noi anomalii, noi dezvăluiri care devin boomerang pentru unii dintre ei, cum s-a întâmplat cu confesiunile Elenei Udrea, contradictorii și semnificative pentru un proces care se petrece sub ochii noștri:  clasa politică compromisă în acești douăzeci și cinci de ani se autodevoră.  Autodevorarea este probabil cea mai mare pedeapsă pe care o primesc hoții chiar înainte de „dulcea” vacanță din boxa acuzaților.

 www.art-emis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE | Lăsați un comentariu

“CINE-A ÎNDRĂGIT STRĂINII, MÂNCA-I-AR INIMA CÂINII…”

“CINE-A ÎNDRĂGIT STRĂINII, MÂNCA-I-AR INIMA CÂINII…”

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARUMesajul lui Pamfil Şeicaru destinat în 1947 generalului N. Rădescu avea să fie nu numaidecât confirmat, ci aprofundat şi extins după decenii în scrisoarea încredinţată de Doamna Ioana Aioanei  ziarului „Libertatea” din New York City (anul V, nr. 49/august 1986). Necunoscând-o pe autoare şi neavând nici accesul la publicaţia menţionată, am beneficiat de faptul că Domnul Mihai Mircea Totpal a valorificat documentul în revista online Totpal Daily News (Buşteni-Sinaia, la 21 august 2012); mulţumindu-i editorului din ţară pentru amabilitate, precizăm că intervenţia Doamnei Ioana Aioanei reprezintă din punctul nostru de vedere o contribuţie esenţială la analiza şi interpretarea  faptelor de la 23 august 1944, cu sublinieri deosebite asupra consecinţelor lor totalmente  nefaste, ceea ce determină, conchidem, pasajele evident acuzatoare la adresa puciştilor. S-au impus câteva minime corecturi, care, desigur, nu au dăunat textului.

„Sire,

Aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor.

Cu ocazia „aniversării” zilei de 23 August, vă felicit, fiindcă această „Mare Zi” este opera Dv., şi eu alături de fraţii mei români vă datorăm Dv. invazia sovietică şi instaurarea comunismului în România, operă desăvârşită de comuniştii Pauker-Groza-Pătrăşcanu, care au pregătit distrugerea României în anticamera regalului Dv. birou. Pentru acel „23 august”, eu şi sute de mii de români am fost aruncaţi în închisori, fiindcă „eram o burgheză bogată” şi fiica unei familii cu tradiţii militare naţionaliste, închisoare din care am scăpat printr-un miracol. Pentru acel „23 August”, Dv. aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor, aşa cum a făcut şi tatăl Dv. aţi ordonat să lăsăm jos armele în faţa „prietenilor sovietici” invocând un pretins „armistiţiu”, dar l-aţi semnat abia în 12 Septembrie 1944, dându-ne pe „tavă” ruşilor.

Le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală.

Voi, Mihai Rege al Românilor, aţi ordonat ca românii să nu tragă nici un cartuş şi să nu se apere în faţa hoardelor sovietice, români care la Ungheni au fost împuşcaţi în timp ce îşi aşteptau „prietenii”. Alţi 170 de mii, tot la Ungheni, au fost luaţi prizonieri, unde şi soţul meu, un tânăr de 27 de ani a fost omorât, iar eu am rămas văduvă la 23 de ani… La „ordinul” Dv., Armata Română a trebuit să meargă şi să lupte alături de sovietici, şi bieţii români au luptat şi murit cu miile până în Munţii Tatra, fapt unic în analele istoriei războaielor, când un popor învins prin trădare este şi forţat să lupte alături de inamic. Voi Rege Mihai, aţi ordonat asta şi cei 200 de mii de români au „murit degeaba”, căci Basarabia şi Bucovina tot au fost răpite de ruşi, iar Cadrilaterul răpit de bulgari, şi România invadată de bolşevici. Şi după imensa greşeală politică şi militară ce aţi comis, aţi continuat să colaboraţi cu o clică de trădători, care ajutaţi de Colonelul Ulea, Maestrul de Ceremonii al Casei regale, le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde în spatele tronului Dv. au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală. Dar puţin v-a păsat, căci v-aţi salvat tronul şi asta era important pentru Dv. şi clica ce v-a sfătuit în acel fratricid 23 August 1944. Iar noi românii, ca nişte proşti sentimentali, ne uitam la Dv. cu drag şi vă aplaudam furtunos când apăreaţi în jurnalul de Ştiri de la Cinema Aro, căci eraţi iubitul nostru rege, şi atâta timp cât eraţi pe tron, ne asiguraţi de libertatea şi independenţa Ţării de pacostea comunistă, căci încă nu ştiam că Dv. colaboraţi cu comuniştii.

Aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul.

Dacă aţi fi fost sinceri cu noi, dacă ne-aţi fi atenţionat atunci când s-a format „nucleul” comunist sub numele de „Blocul Partidelor Democratice”, şi ne-aţi fi spus: „Români, sunt forţat de oameni nedemni spre fapte nedemne. Eu, regele vostru, nu permit ca sub baldachinul tronului să se conspire în contra voastră, şi abdic azi 6 martie 1945”, ne-aţi fi salvat dacă aveaţi curajul să vă riscaţi „pielea” şi am fi ştiut ce să facem în contra comuniştilor care erau instrumentele Moscovei şi nu un guvern de coaliţie cum am crezut noi. Dar aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul, căci aşa v-a sfătuit Styrcea care era „tare la poker” şi Sănătescu „tare” în conspiraţie.

Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti.

Ne-aţi minţit ani de zile, până în clipa de 30 Decembrie 1947, când aţi declarat la radio: „Abdic pentru mine şi toţi urmaşii mei…”, dar abia acum ne spuneţi prin interviul dat la Europa Liberă, că aţi fost forţat să abdicaţi de către Dej şi Groza, care v-au prezentat un act de abdicare „plin de greşeli de gramatică”, ceea ce este ridicol, căci Dej era un analfabet, dar Groza şi Pătrăşcanu erau avocaţi, şi Pătrăşcanu scria orice act.

De ce nu ne-aţi spus atunci?, că poporul ar fi sărit în foc pentru Dv. şi poate puteam preveni ca hoarda de criminali şi analfabeţi să nu fi putut forma un „guvern”. Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti, care au reprezentat România şi la Pacea de la Paris, fapt pentru care americanii au spus atunci şi spun şi azi: „Românii şi-au ales singuri comunismul, căci au format un guvern comunist încă sub Regele Mihai…”

Unde eraţi, Sire?

Aţi sperat că Stalin vă va „lăsa pe tron” pentru eroica Dv. trădare, şi care era o continuare a trădărilor comise de „scumpul Dv. tată” Carol al II-lea, care dăduse Basarabia, Bucovina şi Nordul Herţei cadou la ruşi în Iunie 1940, fiindcă el avea nevoie de „pace” ca să se poată „dedica” marii lui Pasiuni pentru Lupeasca…, iar Dv. aţi întărit trădarea prin „Armistiţiul din Septembrie 1944”, pe care l-au legalizat la Paris comuniştii N.K.V.D.-işti, nişte criminali ca Pătrăşcanu, Groza, Dej şi alţi oportunişti, pe care Dv. i-aţi trimis la Paris să reprezinte bietul popor român. Îmi amintesc, cu câtă mândrie purtaţi pe piept „Ordinul Victoria” dat de Stalin, şi cum ciocăneaţi ouă roşii cu Vîşinski, acelaşi Vîşinski care a dat cu pumnul în masă şi a ţipat la Dv., ori să formaţi un guvern „pur comunist”, ori să abdicaţi. El a ieşit din biroul Dv. trântind uşa, că v-a căzut var de pe plafon în cap… Imediat l-aţi admis pe Groza, care era paravanul lui Pauker şi Dej, asasinii românilor, şi iar v-aţi salvat tronul… Eraţi regele românilor, dar unde eraţi Sire când comuniştii au ocupat fabricile şi ei stabileau câţi bani să plătească patronul unui lucrător, şi câtă carne şi alimente să le dea gratis?

Unde eraţi, Sire, când militarii români întorşi de pe frontul rusesc au fost deblocaţi şi aruncaţi pe străzi, iar invalizii lăsaţi pradă mizeriei şi fără pensie?

Unde eraţi Sire, când cei de pe frontul de Vest s-au întors fără mâini şi picioare şi nu şi-au mai găsit familiile în casele lor, căci fuseseră „confiscate de la burjui” şi date la ţiganii nomazi, care au făcut focul pe podele sub pirostrii să-şi facă mămăliga?

Unde eraţi, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte şi plină iarnă 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în braţe plângeam pe străzi?

Unde eraţi Voi Sire, regele iubit al românilor? Iar noi, tot naivi, vă iubeam şi credeam că eraţi ataşat nouă şi că ne veţi salva de comunişti!…

Unde eraţi, Sire, când comuniştii au înscenat lui Maniu şi altora „procese de trădare” şi i-au arestat aşa ca pe Titel Petrescu pe care l-au omorât, în timp ce sovieticii conduşi de evreii N.K.V.D.-işti ne violau, jefuiau şi împuşcau în plină zi pe străzi?

Unde eraţi, Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindcă „prietenii” sovietici au blocat şi cărat toate alimentele? Şi unde eraţi când ofiţerii superiori ce au condus armatele în Rusia, au fost arestaţi, judecaţi prin procese înscenate şi împuşcaţi „pentru trădare”, iar soţiile şi copiii lor nu au avut dreptul la pensie, ba chiar au fost urmăriţi în mod sistematic, distruşi prin bătaie şi teroare de către agenţii comunişti, aşa cum s-a întâmplat cu copiii lui Ion Moţa, Gabriela şi Mihai?

Unde eraţi Dv., „Regele Românilor”, atunci când s-a modificat legea învăţământului, ca să ni se impună Limba Rusă în şcoli, şi când preoţii au fost arestaţi, bisericile păzite de comunişti ca noi creştinii să nu ne mai rugăm lui Dumnezeu ci lui Stalin, şi sărbătorile de Paşte şi Crăciun suspendate şi declarate „zile de muncă” ?

Unde eraţi Dv., decât pe tronul României, şi sub ochii şi tacita aprobare a Dv. s-a desăvârşit distrugerea unui popor, pe care azi, îl anunţaţi că vreţi „să-l fericiţi” cu întoarcerea Dv. la tron?! Să fim serioşi, D-le de Hohenzollern! Aş avea multe de spus, căci am trăit acele tragice zile şi ani de umilinţe în propria mea ţară, pregătite de Dv. Sire pentru poporul român, pe care l-aţi înşelat şi trădat, fapte care nu se pot uita în secole, nu după 42 de ani. Noi, cei bătrâni, suntem aici ca să spunem celor tineri şi să scriem Istoria cea adevărată, în care eu şi milioane de români avem un lung rechizitoriu pentru Dv. Dar mă opresc aici…

In cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român.

Şi dacă aţi avut decenţa să „ tăceţi” o perioadă atât de lungă, v-aţi lăsat antrenat în ultimul timp de ceva „fosile din vechea camarilă” ce trăiesc prin Anglia şi Germania, şi cu o îndrăzneală demnă de un „Carol Tiranul” tatăl Dv., aţi început o campanie de „încălzire a sentimentelor” cu românii, spunând într-o „proclamaţie” difuzată în 1979 la radio Europa Liberă: „Au trecut treizeci şi doi de ani, de când n-am mai călcat pământul României…”, şi apoi continuaţi: „M-am frământat, şi mă frământ, mă zbat pe seama soartei voastre crunte…”. Dar în cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român, ci v-aţi făcut o familie frumoasă cu multe fete, pe care după cum se vede, vreţi să ni le puneţi în spate ca „moştenitoare ale tronului României”. Şi ca încheiere în acel mesaj de Anul Nou 1979, ne spuneaţi: „Urărilor Mele se alătură iubita Noastră Regina-Mamă, Regina Ana şi fiicele noastre, Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria”. Să vă trăiască, Sire, dar ele sunt fiicele şi principesele Dv. şi nu „reginele noastre”, ale poporului Român, fiindcă Dv. aţi „abdicat” pentru Dv. şi pentru toţi urmaşii, şi nu înţeleg, în care ţară şi pe ce tron sunt Domniile Lor regine?

„Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii…”

In interviul dat de curând lui V. Georgescu, el v-a întrebat: „Majestatea Voastră s-ar întoarce imediat, deci în ţară, în momentul în care ar fi posibil. Pentru a domni? Pentru a fi rege?” Dv. aţi răspuns: „Da. Asta este datoria mea, şi dacă mi-am făcut datoria în circumstanţele grele la 23 August 1944, când aveam 22 de ani, nu voi şovăi acum la 64 de ani”. Dar de ce nu aţi considerat „datoria Dv.” ca imediat după abdicare, să fi format un guvern în exil, şi să fi folosit toate relaţiile politice şi familiale ce le aveaţi cu Anglia, „tradiţionala aliată”, să fi uşurat povara românilor la Conferinţa de la Paris, căci Churchill era marele master, şi regele Angliei vă era rudă? De ce nu aţi acţionat atunci, şi veniţi acum după 42 de ani să ne spuneţi că „este datoria Dv. să reveniţi la tron?…”

Trebuie să ştiţi că Poporul Român s-a maturizat, şi a învăţat pe propria-i piele o mare „lecţie”, aşa cum a fost spus de Eminescu: „Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii…” Da, noi, Românii, am înţeles că tragedia noastră naţională s-a datorat numai „străinilor” aciuiţi pe la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, şi care au conspirat împotriva noastră, fiindcă nici un „român adevărat” nu ar fi fost în stare să-şi trădeze neamul şi Patria de dragul privilegiilor sale personale…

Ne-aţi lăsat să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte.

Aşa cum şi mie mi-e dor de casa mea, vă cred, Sire, că vă este dor de Peleş şi de toate palatele făcute de noi românii, în care v-aţi lăfăit cu „gaşca” de pierde vară şi care au decis soarta noastră, soarta României, între un pahar de coniac şi o partidă de poker, unde excela prietenul Dv. Styrcea, care v-a dădăcit şi v-a sfătuit cum să-i trădaţi pe români. Cred că vă este dor, să mai goniţi cu automobilul pe şoseaua Bucureşti-Sinaia, aşa cum făceaţi…, cred că vă este dor de aerul parfumat, de brazii de pe munţii Carpaţi, de care şi nouă celor din exil ne este dor, dar suntem pe aici din vina trădării Dv., iar fraţii noştri gem sub ocupaţia comunistă, pentru că Dv. aţi facilitat asta 42 de ani în urmă, şi nu ne-aţi lăsat să luptăm şi să fim învinşi în mod onorabil, ci să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte că, noi ne-am „ales comunismul”.

Credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire!

În „noua conspiraţie”, Dv. v-aţi lăsat intervievat de Vlad Georgescu, care nu numai că vă tratează ca pe un rege al României, dar vă întreabă exact ce vrem noi să ştim, iar Dv. i-aţi răspuns: „Ne-o dovedesc scrisorile pe care le primesc mai cu seamă de la cei tineri…care au aflat de la părinţii lor despre mine…”. Şi credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire! Aceşti tineri nu mai sunt românaşii credincioşi şi educaţi în umilinţă şi supunere faţă de casa Regală a Madamei Lupescu. Tinerii români sunt evoluaţi şi au curajul opiniei azi mai mult ca oricând, şi nu schimbă ei o teroare comunistă pentru una regală a Casei de Hohenzollern, care a omorât destui români între anii 1930-1940, sub domnia „Tiranului dement Carol al II-lea”.

Aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul…

Propaganda pe care o faceţi prin intermediul Europei Libere, cred că aţi plătit-o foarte „gras”, să vă scoată la iveală şi să puteţi pleda pentru dreptul ce-l ridicaţi la tronul României, pe care l-aţi pierdut, ziceţi, din cauza „baionetelor sovietice”; dar Dv. l-aţi trimis pe Dămăceanu la ruşi în Aprilie 1944, i-aţi eliberat pe Dej, pe Ceauşescu şi Pătrăşcanu ca să vă pregătiţi pavăza, şi apoi l-aţi arestat pe Mareşalul Antonescu, dând la „tavă” România comuniştilor. Cum puteţi spune: „Aşadar, 40 de ani după venirea la putere a regimului comunist cu ajutorul baionetelor sovietice”, când [ei] au venit cu sprijinul Dv. regal? Că ruşii cu baionetele lor v-au forţat să abdicaţi, asta era de aşteptat, nici comuniştii nu vor „regi” şi trebuia să prevedeţi acest lucru. Dar de ce nu ne-aţi spus atunci în 1947, şi ne spuneţi acum? Cu asta sunteţi de două ori vinovat, că aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul iar.

V-aţi salvat tronul cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor

Cu „dulcegăriile” Dv. nu puteţi şterge trecutul, sperând că cei ce ştiu adevărul au murit, ori au fost omorâţi cu toţii de către comunişti. Aţi greşit, sunt încă o mulţime de supravieţuitori în exil şi datoria noastră este să păstrăm „adevărul istoric”şi să-l predăm ca pe o faclă generaţiilor tinere. Să ştie şi ştiu şi eu, că în acea caldă zi de 23 August 1944, aţi vorbit la radio, v-am auzit cu urechile mele când aţi „ordonat” la ora 13, încetarea ostilităţilor contra Rusiei, şi aţi cerut atacarea trupelor germane pe teritoriul României. Dar ştiu că vocea Dv. fusese imprimată pe un „disc” de către comuniştii Pătrăşcanu şi Bodnăraş („Ceauşu”), pentru cazul când aţi fi fost omorât şi lovitura de stat nu reuşea, ei să poată folosi „vocea Dv.” ca o momeală pentru a comanda Armata Română. Şi culmea, Pătrăşcanu v-a scris şi „textul” trădării, iar Dv. susţineţi „azi” că au fost „baionetele sovietice”, când a fost numai „voinţa Dv.”, să faceţi orice să vă salvaţi tronul, şi l-aţi salvat ce-i drept, pentru trei ani. Dar l-aţi salvat cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor. Şi mai vreţi să fiţi rege românilor?

Vă doresc să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”.

Dintr-un punct de vedere, vă înţeleg: Dv. acţionaţi ca un bun părinte pentru copiii Dv. pe care aţi vrea să-i vedeţi „asiguraţi material”, că toate averile Dv. din România le-ar oferi o viaţă de huzur aşa cum aţi avut Dv. Şi dacă aţi „declarat-o” pe Margareta „Prinţesa Moştenitoare” a unui tron „fantomă”, aţi făcut aceasta cu scopul să o vedeţi în Peleş, unde azi locuieşte Ceauşescu, pe care Dv. l-aţi eliberat din închisoare…, şi nu „baionetele sovieticilor”. Cât despre cine o să conducă poporul român după ce se va elibera de analfabeţii comunişti, nu vă faceţi griji. De aceea, vă doresc Dv. şi întregii „familii regale” să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”, şi să aveţi fericirea pe care o are Poporul Român cu ocazia aniversării „Zilei Mari” de 23 August – „Ziua Trădării României de către fostul Rege Mihai”[1]

Ioana Aioanei

Notă: Subtitlurile aparţin redacţiei şi au fost extrase din text. Ex-regele Mihai nu are dreptul să adauge numelui apartenenţa la familia Hohenzollern. Wilhelm al II-lea a retras acest drept familiei regale începând cu regele Ferdinand (din cauza hotărârii acestuia de a sluji interesele poporului român – al cărui rege era – împotriva Germaniei, în Primul Război Mondial). Textul a fost pus la dispoziţia redacţiei de către unul dintre distinşii noştri colaboratori. Publicarea acestuia poate că ar fi fost mai adecvată momentului în ajunul zilei de 23 august 2015, dar până atunci multe se pot petrece…

ANA AIOANEI

SURSA: http://www.art-emis.ro

Grafica – Ion Măldărescu

———————————

[1] Ziarul „Libertatea”, New York City, anul V, nr. 49/august 1986 preluat de publicaţia onlineTotpal Daily News, Buşteni-Sinaia, la 21 august 201

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lăsați un comentariu

NOI, ROMÂNII, „NU SUNTEM CHARLIE!”

NOI, ROMÂNII, „NU SUNTEM CHARLIE!”

 Este inuman şi regretabil, chiar de-ar fi murit un singur om pentru „vina” de a fi român, german, rus, ungur, evreu sau ţigan… Este evident şi incontestabil faptul că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial s-au comis abuzuri şi de o parte şi de cealaltă, însă este un gest la fel de criminal să acuzi o naţiune întreagă, pe baza unor aşa-zise dovezi, de cele mai multe ori aflate sub semnul incertitudinii, al orgoliului, subiectivismului şi chiar al falsului. În acest sens, în mass-media contemporană „perlele” apar ca ciupercile otrăvitoare după ploaie. În data de 27 ianuarie 2015, într-un cotidian on-line, alături de informaţii şi articole interesante s-a strecurat persuasiv o diversiune care metamorfozează vizibil profilul, poate camuflat, al publicaţiei, o distanţează de interesele românilor şi o deturnează încet, dar cu obstinaţie, spre slujirea intereselor „altora”. Cotidianul respectiv a afişat un titlu cu litere de-o şchioapă: „Cum a început genocidul evreilor în România”, iar ca subtitlu, „Documente ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) arată radicalismul şi brutalitatea cu care regimul dictatorial al mareşalului Ion Antonescu a decis distrugerea populaţiei evreieşti de pe teritoriul României”.[1]Inspirat de un „roller” contemporan, articolul, al cărui autor, cu certitudine, nu poate fi „acuzat” de sinceritate şi competenţă profesională -, este complet desprins de criteriile unei analize pertinente, derutează cititorul şi îi serveşte „flambat”, „meniul zilei”.

 

Presiuni asupra Academiei Române

 Nu am cunoştinţă ca să fi avut cineva temeritatea şi competenţa conceperii, cu atât mai puţin a finalizării, unei analize pe baze temeinic-obiective şi susţinută de documente, a ceea ce s-a întâmplat în România în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Mea culpa, dar „nimeni nu-i perfect!”. Academia Română – poate singura îndrituită să realizeze un astfel de studiu „profesionist”, argumentat şi mai ales credibil -, din motive pe care nu doresc să le pronunţ, nu s-a încumetat. Există, totuşi, o excepţie: în ziua – memorabilă – de 14 februarie 2013, profesorul Vladimir Iliescu, o somitate istorică de talie internaţională a avut curajul să „slobozească” în plenul înaltei instituţii verdictul său personal într-o problemă „delicată”: „În România au fost persecuţii împotriva evreilor. Academicianul Cajal spunea acelaşi lucru. Au fost persecuţii. 100 până la 120.00 de evrei au murit, dar nu a fost Holocaust, dovada cei peste 300.000 care au supravieţuit în Regat. Au murit mare parte din prostie. Sigur 20.000-30.000 au fost împuşcaţi pe drum. Bătrânii cădeau, îi împuşcau, dar majoritatea au murit că au fost băgaţi în colhozuri şi au venit primele epidemii… Românii răspund de asta, dar asta nu este Holocaust…”[2]. După ce întreaga asistenţă a aplaudat discursul, asupra Academiei Române s-au năpustit grele presiuni, în urma cărora conducerea instituţiei a fost obligată „sădreagă busuiocul”. Cred că se putea şi altfel. Concluzia? Azi, în secolul al XXI-lea, fără avizul instituţiei inchizitoriale Bau-Bau, I.N.S.H.R.-E.W., românii nu au voie să spună ceea ce este drept şi adevărat, nu au voie să-şi aleagă eroii slujitori ai Neamului şi să-i cinstească aşa cum se cuvine! Cine a investit I.N.S.H.R.-E.W cu prerogative mai ceva ca ale Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei României la un loc? Cine a numit I.N.S.H.R.-E.W. supercenzor a „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul”? Prin căi doar de mine ştiute, – am întrebat pe Cel de Sus dacă El a făcut-o? A răspuns negativ şi a arătat cu degetul spre un nor de la un etajele inferioare.

 Sursa de şantaj

 Articolul în discuţie începe cam aşa: „«Istoricii» (sublinierea noastră – n.a) care lucrează în cadrul C.N.S.A.S. au dat publicităţii recent o « sinteză » (s.n.) în şase pagini (oferită cititorilor într-o formă grafică execrabilă, aproape ilizibile, pe care ART EMIS vi le prezentă în imaginea alăturată într-o versiune acceptabilă pentru citire – n.a.) realizată pentru procesul mareşalului Ion Antonescu din 1946 (Având în vedere regia sub care s-a derulat mascarada procesuală din 1946, comentariile sunt de prisos! – n.a.). Documentul cuprinde fragmente din stenogramele Consiliului de Miniştri în perioada 1940-1944, relevante (extrase din context şi tendenţios subliniate – n.a.) pentru gândirea politică a mareşalului privitoare la evrei, precum şi la condiţiile înrobitoare pe care şi le-a asumat România prin pactul cu Germania nazistă. Documentul este adus în actualitate de faptul că astăzi, 27 ianuarie (2015 – n.a.), se împlinesc 70 de ani de la deschiderea porţilor lagărului Auschwitz-Birkenau şi are loc Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului. Prima referire cu tentă radicală cuprinsă în sinteză datează din 6 martie 1941, atunci când mareşalul Antonescu decreta în faţa miniştrilor: «Afară, peste graniţă, cu toţi refugiaţii evrei! ». O lună mai târziu, pe data de 15 aprilie 1941, documentul consemnează: «Relativ la evrei: Dau drumul mulţimei să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea şi după ce-i masacrează pun iarăş ordine»”. Se ştie cu certitudine că adevărul spus pe jumătate este cea mai mare minciună, şi autorul articolului,  cam asta face fie din poruncă, fie din proastă informare, fie – mai ales! – din atitudine tendenţioasă. Preia meniul pregătit de un „istoric” instruit şi „specializat” în cioflingării şi îl serveşte în cadrul acţiunii de imbecilizare a „maselor”, declanşată după 1990. În contrapondere, atât autorului articolului cât şi „sursei” sale de inspiraţie îi servesc un meniu cu dreaptă măsură:

„Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 şi anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru, la Uniunea Sovietică, a fost întâmpinată cu bucurie de evreii din aripa stângă şi comunişti.” (Alexandru Şafran, fost Rabin Şef al evreilor din România – declaraţie din anul 1946).

 

„Cioflingării”

 „Cioflingăriile” subliniate – deloc neutre, cum s-ar impune din partea unui autodeclarat „cercetător” – sunt prezentate deliberat, în mod deformat şi tendenţios. 

Doc. CNSAS 27 ian. 2015 - colajReamintesc cititorilor afirmaţiile şi intervenţiile fără acoperire din 2010 ale aceluiaşi personaj, când, la Popricani, aproape de Iaşi, s-a descoperit o groapă comună. Încă nici nu se finalizaseră săpăturile, nu se cunoştea exact despre ce era vorba, dar „cercetătorul” nostru s-a precipitat. Pentru a da amploare şi tentă oficială „crimelor săvârşite de români”, a chemat de urgenţă rabinii să facă slujbă pentru „evreii din groapă”, împuşcaţi – zicea el – de Armata Română! Nici până azi nu s-au dat publicităţii rezultatele oficiale ale descoperirii. Am fost anunţaţi doar că:„Analiza medico-legală a relevat că în groapa din pădurea Vulturi se găseau 36 de cadavre, dintre care 12 copii, 9 femei și 15 bărbați.”[3]. Nu s-a putut demonstra apartenenţa la vreo etnie a victimelor descoperite, ceea ce demonstrează o data în plus valabilitatea Ariei Calomniei:„Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose”[4]. Cercetătorul nostru a găsit unlocalnic mai uşurel la minte care a declarat vrute şi nevrute. De ce-o fi tăcut „martorul ocular” atâtea decenii – mai ales după 1990! -, nimeni nu poate răspunde. O fi ştiind „cercetătorul”… Există ipoteze din care rezultă că groapa ar fi putut conţine resturile pământeşti ale unor români împuşcaţi de trupele N.K.V.D., în 1944. Greu – dacă nu imposibil! – de demonstrat oricare dintre alternative!

 

Minciună prin omisiune, prin extragere din context

 Atât autorul cât şi „istoricul”-sursă mint prin omisiune în cazul articolului menţionat, documentele-stenogramă prezentate în articol constituind doar jumătatea convenabilă lor a adevărului. Ei nu amintesc nimic de comportamentul evreilor din Basarabia pe timpul retragerii Armatei Române din 26-28 iunie 1940, în urma ultimatumurilor sovietice. Afirmaţia mareşalului Antonescu, „Relativ la evrei: Dau drumul mulţimei să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea şi după ce-i masacrează pun iaraş ordine”, este izolată şi extrasă cu premeditare condamnabilă din contextul istoric în care a fost emisă, având ca suport documente copiate de la C.N.S.A.S. Pentru a o putea înţelege, interpreta şi evalua corect, consider deosebit de relevant comentariul lui Paul Goma din lucrarea sa,  „Basarabia şi Problema”, pe care vi-l propun spre lectură: „Nu am auzit să fi existat vreun singur evreu, atunci, acolo, în Basarabia-Bucovina „Săptămânii roşii” (28 iunie-3 iulie 1940) care să fi protestat verbal – necum să se opună – coreligionarilor beţi de ură (de rasă, nu de clasă) care s-au dedat la acte de pură bestialitate. Victime: Românii militari în retragere, Românii civili porniţi în refugiu… […] Fireşte, nu toţi Evreii, scriind despre cauza masacrării Evreilor de către Români, între anii 1941 şi 1943, « ignoră »” adevărul cronologic, istoric, acela care spune:

- întâi a avut loc cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, evacuarea tragică (pentru Români şi numai pentru ei), între 28 iunie şi 2 iulie 1940;

- abia apoi, la 29 iunie 1941 a fost pogromul de la Iaşi, primul act sângeros – victime: Evreii din România Adevărul spune: « evacuarea » armatei şi a civililor din teritoriile cedate a constituit, din partea Evreilor, nu a Ruşilor ocupanţi – o agresiune sălbatică, fanatică, rasistă, anti-românească, anti-goi, anti-creştină; şi încă mai spune: agresiunea evreilor în timpul evacuării, împotriva militarilor şi a civililor români din teritoriile cedate a însemnat « Ochiul-prim », iar ce s-a întâmplat după un an de zile – inadmisibil, reprobabil! – « Ochiul-scos ». « Ochiul-scos » a fost răzbunarea Românului pe Evreu.”[5] 

 

„De ce atâta ură?”

 Poate cu un minim de bunăvoinţă şi morală, acuzatorii românilor (cuminte spus), din articolul încriminat, n-au reţinut nimic din articolul savantului român Nicolae Iorga, apărut sub titlul „De ce atâta ură?”, în ziarul „Universul”, la scurtă vreme după ocuparea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa. Dacă nu l-au avut la îndemână, îl ofer spre lectură şi trezire la realitate: „Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri, care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumăratele acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale căror valuri de ură s-au dezlănţuit ca sub o comandă nevăzută. De unde atâta ură? Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi bunătatea noastră? Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate. Fraţii noştri îşi părăseau copiii bolnavi, părinţii bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar o fărâmă de milă. Sprijin cald şi un cuvânt înţelegător, fie şi numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoştinţă. Li s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoarele, destui dintre ei şi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele şi li s-a furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire.”

 

Melanj cu „gogonele”

 După cele prezentate, citatul Mareşalului, pus cap de afiş cu rea intenţie şi cu mult tam-tam în data de 27 ianuarie 2015, poate fi interpretat – folosind o parafrazare -, ca o răbufnire a „Ochiului scos” în 1941 faţă de „Ochiul prim”, din vara anului 1940. Pentru corecta şi neutra informare a dumneavoastră, a cititorilor, voi prezenta o altfel de sinteză de documente ce nu pot fi contestate, acestea reconfirmând adevărul exprimat de Nicolae Iorga în articolul „De ce atâta ură?”, adevăr învăluit în umbra „libertăţii de exprimare” a I.N.S.H.R.-E.W. Echipa autor & sursa de inspiraţie ne vâră sub priviri un melanj „înghiţibil” doar de neavizaţi, o tocană plină de „cioflingării” şi asortată cu „gogonele” pădureţe: „[…] înţelegem că Antonescu a preluat modelul după care lucrau germanii. Incitau populaţii locale, creau diversiuni pentru a crea tensiune şi aversiune împotriva evreilor. […] Cu alte cuvinte, au răspândit în rândul populaţiei Iaşiului zvonurile obişnuite, cunoscute acum: că evreii au tras în armată, că au semnalizat ţinte avioanelor sovietice. Zvonurile s-au răspândit foarte repede […] autorităţile antonesciene au emis un ordin în care se spune clar că Serviciul Secret al Misionarilor, care era o unitate secretă formată din Secţia a II-a a Marelului Stat Major Informaţii-Contrainformaţii şi Ministerul Propagandei Naţionale, să fie implicate în acţiuni de incitare a populaţiei locale din Basarabia împotriva evreilor, după modelul patentat de nazişti pentru a provoca pogromuri în teritoriile ocupate”. Vă invit respectuos să alăturaţi „gogonelele”, servite cititorilor de autorii textului în discuţie, documentelor pe care vi le prezentăm, şi să trageţi concluziile pe care le veţi găsi de cuviinţă:

 

Raport al Corpului Detectivilor din 30 iunie 1940 despre situaţia din zona Cernăuţi

 Cu trenul rapid nr. 52 de Cernăuţi au sosit în Capitală un grup de sportivi de la Clubul „Dragoş Vodă”, care relatează: In ziua de 28 iunie, pe la ora 10 dimineaţa, evreii din Cernăuţi au luat cu asalt închisoarea locală, însă au fost risipiţi de un detaşament compus din jandarmi şi gardieni publici, armaţi cu mitraliere. […] La apariţia tancurilor ruseşti, detaşamentul menţionat mai sus a depus armele, făcându-le piramidă, iar deţinuţii au părăsit închisoarea şi s-au răspândit în oraş. Evreii de la 13 ani în sus, din Cernăuţi, care erau înarmaţi, au atacat populaţia civilă care se îndrepta spre gară pe care au prădat-o, devastând în acelaşi timp, atât magazinele creştineşti cât şi pe cele evreieşti. Mai mulţi tineri şi studenţi germani au fost ucişi de evrei. Printre cei ce s-au dedat la aceste agresiuni au fost identificaţi membri aparţinând grupurilor sportive „Muncitorul” şi „Luceafărul” […][6]

 

30 iunie 1940 – Raport informativ asupra situaţiei din Soroca şi Bălţi (fragment)

 Inspectoratul din Iaşi comunică următoarele date asupra evenimentelor din Soroca şi Bălţi. În ziua de 28 iunie a.c., ora 16.30-17.00, comuniştii evrei din oraş au ocupat Poliţia şi Primăria unde au făcut percheziţii. La Poliţie a vorbit avocatul evreu Michel Flexor, comunist, care a ponegrit autorităţile şi administraţia română. Erau de faţă soldaţi sovietici. În acest timp a apărut Comisarul ajutor Murafa Vladimir şi agentul Eustaţiu Gabriel, care nu avuseseră timp să se refugieze. Aceştia au fost mai întâi percheziţionaţi şi apoi puşi cu mâinile în sus în Piaţa Unirii, la statuia Generalului Poetaş, unde au fost împuşcaţi de Michel Flexor. […] Poliţiştii care au vrut să facă ordine pentru ca populaţia ce se evacua să se poată scurge către gară au fost prinşi, iar comisarul Pascar Nicolae, Mateescu Constantin, Sevrein şi Stog au fost evacuaţi de evrei în stradă, prin împuşcare. […] Un plutonier T.R. din Reg. 8 Vânători, fost în garda Staţiei Cernăuţi, arată că, în timpul evacuării oraşului, evreii s-au dedat la jafuri, maltratând populaţia românească ce se refugia. Au atacat cu armele penitenţi şi au eliberat şi înarmat deţinuţii aflaţi, şi împreună cu aceştia, evreii au omorât toţi gardienii civili, care opuneau rezistenţă, făcând uz de arme. […] Doi magistraţi refugiaţi din Chişinău, arată că, în timpul evacuării autorităţilor, grupuri compacte de evrei, purtând steaguri roşii, s-au îndreptat către baricadele oraşului în întâmpinarea trupelor sovietice. Au avut loc maltratări (bătăi cu pietre şi ciomege), comise de evrei asupra românilor care se refugiau.[…][7].

 

1 iulie 1840 – Raport al Corpului Detectivilor asupra atrocităţilor comise de evrei.

 Din informaţiile intreprinse în rândul refugiaţilor s-au obţinut următoarele date asupra atrocităţilor comise de evrei: Preotul Friptu Iulian, refugiat din Comrat, jud. Tighina, declară că a fost nevoit să plece aproape gol, cu soţia sa şi o fiică, râmânându-i alte două fiice în Comrat, deoarece era căutat peste tot de bandele evreieşti. Într-o convorbire avută cu un alt preot din Cetatea Albă, acesta i-a povestit că bandele comuniste evreieşti au schingiuit preoţii, tăindu-le mustăţile şi bărbile, le-au ars bărbile cu ţigara şi au distrus interiorul unor biserici. Preotul Bujacovski şi Inspectorii Financiari, Preoţescu şi Pădureanu, au fost împuşcaţi.[…] [8].

 

2 iulie 1940 – Notă informativă despre atitudinea populaţiei evreieşti faţă de refugiaţi

 Refugiatul Văleanu I., preot paroh al bisericii din comuna Mărzădeşti, jud. Lăpuşna, spune următoarele: „Evreii din comună au primit ordine de la Chişinău să execute pe toţi funcţionarii statului care au făcut politică cuzistă sau legionară”. Cum numitul a făcut politică cuzistă, a fugit noaptea, fiind anunţat de şeful de post din acea comună că vin bolşevicii [9].

 

2 iulie 1940 – Declaraţia refugiatului Stănescu despre atitudinea evreilor din zona Bălţi

 Refugiatul Stănescu, procuror al Tribunalului Bălţi, originar din Mizil, spune următoarele: „Cele două-trei zile înainte de a începe conflictul i s-au prezentat mai multe adeverinţe false, eliberate de Poliţia Bălţi, pentru procurarea de cartuşe de revolver şi pulbere, pe care le-a refuzat. Toată arhiva Parchetului a fost distrusă de susnumitul, deoarece în ea se vizau mai mulţi denunţători basarabeni români, care puteau ulterior să fie împuşcaţi. O evreică comunistă a împuşcat pe şeful de gară şi pe sub-şeful de gară Fumitrescu şi Andreiovici. Tot aceasta a împuşcat pe preotul Avacumov din Bălţi”[10].

 15 iulie 1940 – Corpul Detectivilor, Grupa a III-a

 Soldaţii români din teritoriile ocupate de U.R.S.S. povestesc că în retragere, o parte din soldaţii regăţeni evrei, au coalizat cu bandele teroriştilor evrei comunişti. Aceşti evrei au ajutat pe ruşi la dezarmarea soldaţilor români, pe care i-au dezbrăcat de haine, maltratând şi terorizând pe foştii lor ofiţeri români.[…] [11].

 Atrocităţi comise de bandele evreilor comunişti din Basarabia şi nordul Bucovinei împotriva autorităţilor şi populaţiei româneşti în curs de evacuare – selecţie de documente.

 – Nota informativă nr. 3 C.D. – Inspectoratul de Poliţie Galaţi. Comisarii de la Chestura Chişinău: Pescaru, Iliescu, Stog şi Severin – împuşcaţi;

- Nota informativă nr. 4 C.C. – Inspectoratul de Poliţie Galaţi. Preotul din comuna Româncăuţi, judeţul Tighina – împuşcat;

- Nota informativă nr. 6 – sold. Maftei Rusnac, Batalionul 1 C.F.R.: Dezarmarea, în Gara Cetatea Albă a unui batalion de artilerie;

- Nota informativă nr. 7 – sold. Maftei Rusnac şi preot Hagi Petre: Banda condusă de evreul Abram Carolic a împuşcat în Gara Cetatea Albă pe Protopopul Croşan Poescu şi preotul Petre Şniţă;

- Nota informativă nr. 10 – sold. Maftei Rusnac, Batalionul 1 C.F.R. şi dr. Constantinescu, medic şef din Cernăuţi: Preotul bisericii catolice din Cernăuţi – împuşcat;

- Nota informativă nr. 12 – Constantinescu, medic şef din Cernăuţi: Secretarul Parchetului, grefierul şi gardianul public al Tribunalului din Cernăuţi – împuşcaţi;

- Notă informativă nr. 14 – Asafrodnici Alex.: Preotul comunei Ceadârlunga, jud. Cetatea Albă – împuşcat şi 30 de marinari dispăruţi;

- Notă informativă nr. 17 – C.D. Georgescu Constantin din Bucureşti: primarul şi notarul din comuna Cazaglia, jud. Cetatea Albă – împuşcaţi;

- Notă informativă nr. 20 – C.D. Refugiaţii din gările Ioneşti şi Albeşti, jud. Cetatea Albă: Şeful gării Bălţi, Slobozia – împuşcat;

Notă informativă nr. 22 – Inspectoratul de Poliţie Galaţi: Perceptorul şi notarul com. Ceadârlunga, jud. Tighina – împuşcaţi (28 iunie-1 iulie 1940);

- Nota informativă nr. 23 – Inspectoratul de Poliţie Galaţi: Perceptorul şi agentul fiscal din comuna Calaglia, jud. Cahul – împuşcaţi;

- Nota informativă nr.24 – Comisarul Cheba Grigore de la Poliţia Vâlcov – împuşcat (28 iunie-1 iulie 1940);

- Nota informativă nr. 26 – Insp. Maimuna de la refugiatul Alexe Ion, anexă la referatul din 24 iulie 1940, dosar 4066/f1): Jaf cu schingiuire asupra unui colonel român, Cahul, 8 iulie 1940;

- Nota informativă nr.27 – Insp. Maimuna de la refugiatul Vasilica Visarion: Cahul, 8 iulie 1940 – dezarmare şi jaf asupra unei coloane militare romneşti în retragere;

- Nota informativă nr. 28 – Insp. Maimuna de la victimă, Anexă la referatul din 24 iulie 1940, dosar 4066/f1: Plt. Pavel Ion, Reg. 3 Vânători – dezarmat şi jefuit;

- Nota informativă nr. 30 – Insp. Maimuna de la comisar-ajutor Ficiu Constantin, dosar 4066/f1: Comuna Traian Val (28 iunie 1940) – agresiune şi jaf asupra unui tren cu refugiaţi,

- Nota informativă nr. Nr. 31 – Inspectoratul poliţiei Dunărea de Jos, de la refugiaţi: Cetatea Albă, dosar 4066/f1 – fete românce agresate şi batjocorite pe străzi şi în piaţă;

- Nota informativă nr. 32 – Insp. Maimuna de la refugiata Zamfirov Paraschiva (Anexă la referatul din 1 august 1940) – schingiuită;

- Nota informativă nr. 33 – Insp. Maimuna de la victima Stan C. Gheorghe, comerciant din Tg. Călăraşi. Jud. Lăpuşna (anexă la referatul din 1 august 1940) – jaf;

- Nota informativă nr. 37 – Insp. Maimuna de la refugiatul Stoianoglu Nicolae (anexă la referatul din 1 august 1940): Postul de Jandarmi din comuna Ceadârlunga, jud. Cetatea Albă cu tolerarea Armatei Sovietice – devastare;

- Nota informativă nr.38 – Insp. Maimuna de la comisar ajutant Corjan Gheorghe: Ismail, 28 iunie 1940 – împuşcarea Gărzii militare române;

- Nota informativă nr.49 – Insp. Maimuna de la refugiata Bondar Vasilica (referat 1 august 1940): Tighina, 30 iunie 1940, Gardianul public Poloboc Gavril – omucidere prin spânzurare;

- Nota informativă nr. 53 – Inspectoratul de Poliţie Iaşi (anexa 51): Tănase Dumitru, Ismail, 28 iunie 1940 – împuşcare;

- Nota informativă nr.55 – Refugiat din comuna Ceadârlunga: Detaşamentul de lucru al Reg. 35 Infanterie român – dezarmare şi dezechipare cu concursul patrulelor de paraşutişti sovietici[12].

Doc. Chişinău 1941

Adăugăm celor de mai sus, un alt document pus la dispoziţie de istoricul Alexandru Moraru, din Chişinău, care, alături de primul document cu care începe editorialul se găseşte în volumul „Basarabia: scrisori către Mareşal”[13]. Ambele confirmă în mod indirect afirmaţiile profesorului Valentin Iliescu:

Inspectoratul Regional al Poliţiei Chişinău

 Nr. 14879/1941, decembrie …

Am onoarea a vă înainta mai jos, în copie, Ordinul Nr. 19823 din 10 Octombrie 1941 al Ministerului Afacerilor Interne către Prefecturile de Judeţ şi vă rugăm a lua măsurile în consecinţă.

Inspector regional pentru, (ss) indescifrabil

Şeful Serviciului Siguranţă, C. Cristescu

COPIE

Domnule Prefect

În conformitate cu ordinul domnului ministru subsecretar de stat

Am onoarea a vă comunica următoarele:

Primindu-se zilnic rapoarte de la diferite Prefecturi cari solicit aprobarea ca evreii să poată merge în comunele rurale, sau în comunele urbane, pentru a-şi aduce haine groase de iarnă, Domnul Prefect va da aprobarea de la caz la caz.-

Se va aproba plecarea în serii mici organizându-se pe răspunderea D-vs atât plecarea, luarea lucrurilor (desigilarea locuinţelor şi sigilarea lor) cât şi înapoierea lor în Capitala judeţului. Toate aceste operaţiuni se vor face cu maximum de atenţie pentru a nu dispărea niciun evreu.

Secretar General (ss) Colonel N.Pătruţoiu

 Notă: Documentele au fost reproduse respectând textul şi ortografia, originale. Toate faptele reprobabile prezentate în succinta selecţie de documente au fost comise de „bandele de evrei-comunişti, cu sprijinul direct sau cu tolerarea Armatei Sovietice” (am folosit limbajul vremii la care au fost întocmite – n.a.).

Apreciez că declaraţia făcută în anul 1955 de „cel mai important evreu din Europa”, cum a fost numit Wilhelm Filderman, trăitor al vremurilortumultuoase ale ultimei conflagraţii mondiale, are o mai mare greutate şi credibilitate faţă de exprimările trunchiate ale unor veleitari, scoase pe jumătate din context: „Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România şi Preşedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, U.S.A., Hotel Alameda […] declar următoarele: « […] În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în legătură susţinută cu Mareşalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuşi la persecuţia germanilor-nazişti. Am fost martor al unor mişcătoare scene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei… Mareşalul Ion Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aş aminti doar câteva exemple:

- Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina;

- El a dat paşaport în alb, pentru a salva evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol;

- Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun »”[14].

 Adresându-mă în special tinerilor, care au fost şi sunt frustraţi de adevărata Istorie a Românilor, le transmit următorul mesaj: de-a lungul istoriei nu doar evreii au suferit, nu doar ei au murit nevinovaţi, nu evreii au avut cele mai mari pierderi, ci ne-evreii. Aceştia au fost cu mult mai numeroşi: zeci de milioane. Am iertat, dar nu avem voie să uităm că în ţările de sub ocupaţia şi influenţa sovietică o puzderie de „supravieţuitori” evrei s-au metamorfozat, în călăii-emeriţi ai goim-ilor. Insistenţele excesive, insolente şi zgomotoase ale unor organizaţii evreieşti şi a unor pioni de duzină, nu doar împotriva reabilitării, ci chiar a „necondamnării” mareşalului Ion Antonescu, pretenţiile acestora ca portretul Mareşalului să fie eliminat până şi din galeria prim-miniştrilor României încalcă orice uzanţe diplomatice. Sunt abuzuri inacceptabile de măsluire brutală a istoriei şi de ştergere a memoriei românilor, abuzuri pe care guvernele postdecembriste ale României le-au acceptat cu plecăciune şi umilinţă . Mai mult, în 2002, în urma presiunilor externe uşor de identificat, a fost „legalizată” anti-constituţională O.U.G. nr. 31/2002 care suprimă libertatea de exprimare a cetăţeanului român.

 Despre alte Holocaust-uri…, „ciocul mic!”

 În învăţământul preuniversitar din România, manualul „Istoria Românilor” a fost înlocuit cu „Istorie”… şi atât. În învăţământul preuniversitar din România se predă istoria Holocaustului. În România se comemorează Holocaustul altora de nu ştiu câte ori: în octombrie, acum, în ianuarie… mâine-poimâine, poate de 365 de ori pe an. „Istoria Românilor”, „Istoria Holocaustului Românilor din 1940” şi „Istoria Holocaustului Roşu al Românilor de după Al Doilea Război Mondial” când o vor învăţa copiii românilor? Pe cea adevărată, desigur. Despre numeroasele acte de genocid şi crime împotriva românilor se vorbeşte în şoaptă. Despre Holocaustul Indienilor americani, niciun cuvinţel. Despre Holocaustul – la propriu, prin incinerarea populaţiei civile de către Aliaţi – la Dresda, în noaptea de 13/14 februarie 1945, nimic. Despre Holocaustul prin înfometare şi deportare în „Siberiile de ghiaţă”, sotto-voce. Despre Holocaustul de la Hiroshima, Nagasaki şi – de ce nu mai nou, de la Fukushima, „ciocul mic!”. Despre marele Tsunami din 2004 – tot un fel de Holocaust -… uitare. De ce? Pentru că, aşa cum clănţănea marele guru Elie Wiessel (acuzat de un alt evreu, supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz ca fiind impostor), că Holocaustul „lor” ar fi unic: „Holocaustul nu poate fi perceput raţional […] Holocaustul este unic pentru că este inexplicabil, şi este inexplicabil pentru că este unic”. Individul propovăduieşte„Incomunicabilitatea Holocaustului” şi afirmă că „Holocaustul este în afară, dacă nu dincolo de istorie […] sfidează cunoaşterea şi descrierea […] nu poate fi nici explicat, nici vizualizat, nu poate fi nici înţeles, nici transmis” (Elie Wiessel). Atunci, cum rămâne cu ceea ce susţine un alt evreu – unul de bună credinţă şi întreg la minte -, Norman Finkelstein: „Campania care se desfăşoară sub ochii noştri, având ca scop extorcarea de bani […] pentru «victime ale Holocaustului lipsite de posibilităţi», instrumentată de industria Holocaustului, a adus statura morală a martiriului lor la nivelul unui cazinou de la Monte Carlo.”[15].

 Mareşalul Antonescu este ucis în fiecare zi!

 Călăii, oricare ar fi fost originea lor etnică, pentru atrocităţile comise împotriva poporului român nu pot fi absolviţi de vină: holocaust, genocid, crimă la adresa  umanităţii şi a românităţii. De ce nu am cere şi noi despăgubiri pentru răul imens, cu consecinţe catastrofale, făcut poporului român? Vă rog să reflectaţi:

- cât timp vom mai sta cu fruntea plecată?

- cât timp ne vom spune suferinţele doar în şoaptă, ne vom obloji rănile şi ne vom pomeni morţii pe furiş?

- când vom putea spune adevărul, liberi, fără a fi catalogaţi „anti-oricine şi anti-orice”?

- când ne vom putea cinsti eroii căzuţi în luptele de pe Frontul de Est şi cel de Vest, în Al Doilea Război Mondial, aşa cum dorim noi, fără riscul de a fi acuzaţi de exacerbări naţionaliste?

În timp ce busturile criminalilor de război Albert Wass şi Niyro Josef stau neclintite pe socluri, în România, cele ale Mareşalului Ion Antonescu au fost demontate şi/sau distruse, iar numele i-a fost şters de pe etichetele cu denumiri de străzi. Horthy a fost reînhumat cu onoruri naţionale în Ungaria şi i-au fost montate statui. Mareşalul Antonescu este ucis în fiecare zi! Dacă Elie Wiesel răcneşte din toţi bojogii că românii sunt asasini, totul este în ordine, iar Preşedintele României îl decorează, dar dacă un român spune că există şi americani, ruşi, nemţi, evrei sau ţigani criminali, atunci se cheamă că practică rasismul, naţionalismul, antixenia, discriminarea, antievreismul[16] (cei mai mulţi spun „antisemitism”- termen eronat folosit, pentru că semiţi sunt şi arabii şi sirienii şi evreii…[17]).

 Apel către „cioflingari”

 Autorii operaţiilor manipulatorii agresive atacă sistematic Neamul Românesc, aducând concomitent statura morală a martiriului unor victime la nivelul unui cazinou de la Monte Carlo, drept pentru care nu trebuie să mire că reacţiile vor fi pe măsura elucubraţiilor şi că ar putea scăpa sub control. Domnilor neprieteni ai românilor, nu mai încingeţi spiritele. Nu mai reactivaţi vulcanul care a erupt în urmă cu şapte decenii şi s-a soldat cu atâtea victime! Putem trăi cu toţii, în pace şi linişte. „De ce atâta ură?”. V-aţi luat dreptul să nu iertaţi, dar nu vreţi să recunoaşteţi şi crimele alorvoştri comise asupra alor noştri! Încă ceva, demn de reţinut: după ce scriitoarea Cynthia Ozick a afirmat: „Lumea vrea să-i elimine pe evrei. Lumea a vrut întotdeauna să-i elimine pe evrei!”, evreul Norman Finkelstein i-a răspuns: „Dacă lumea a vrut asta, e de mirare că evreii încă mai există – şi, spre deosebire de mulţi alţii, iar acesta este cel mai puţin lucru care poate fi spus -, nu mor de foame”.

 

Prin analogie şi cugetând cu înţelepciune, „creaţiile” caricaturiştilor de la Charlie Hebdo nu le-au fost de bun augur. Respectul faţă de credinţa, tradiţiile şi respectul faţă de personalităţile şi idolii popoarelor nu trebuie nesocotite, altfel se ajunge la distrugerea istoriei şi a civilizaţiei umane. Şi, domnilor „cioflingari” din toate ţările, nu uitaţi: Noi, românii, „Nu suntem Charlie!”.

 

———————————–

[1]  http://adevarul.ro/locale/iasi/foto-inceput-genocidul-evreilor-romania-dau-drumul-multimei-sa-i-masacreze-retrag-cetatea-mea-1_54c7ac6b448e03c0fd02d716/index.html

[2]  https://www.youtube.com/watch?v=dBojB_sEhXA&x-yt-ts=1422503916&x-yt-cl=85027636

[3] http://www.pogromuldelaiasi.ro/gropi-comune/groapa-comuna-de-la-popricani-iasi/

[4] „Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne!”, Beaumarchais – faimoasa tiradă a lui Don Basillio din „Bărbierul din Sevilla”, act.II, sc.8.

[5] Paul Goma, Săptămâna Roşie – Basarabia şi evreii, Editura Vremea XXI, p. 21-22

[6] A.N.R.M.., Fond 691, nr. Inventar fond 1, Dosar 40, tom (volum-partea) 2, f.210-211.

[7] Ibidem, f. 216-221.

[8] Ibidem, f. 203-204.

[9] Ibidem, f. 187.

[10] Ibidem, f. 189.

[11] Ibidem, f. 231-232

[12] Ibidem, f. 253-257

[13] Alexandru Moraru, Basarabia, scrisori către Mareşal, Chişinău, Tipocart Print, 2014, pp.317-318

[14] Norman Finkelstein, The Holocaust Industry. Reflections on the Exploitation of the Jewish Suffering, Editura Verso, 2001,160 pagini, ISBN: 978-1859843239

[15] Wilhelm Filderman, declarație oficială, sub jurământ (extras), dată în procesul desfășurat în Elveția avându-i ca inculpați pe tinerii români aflați în exil: Oliviu Beldeanu din Dej, Dumitru Ochiu, Ioan Chirilă, Stan Codrescu, Tudor Ciochinătoți – care au efectuat celebrul atac asupra Legației României de la Berna, produs în noaptea de 14-spre 15 februarie 1955.

[16]  http://www.art-emis.ro/editoriale/1418-eu-imi-apar-tara-si-nevoile-si-neamul.html

[17] http://dexonline.ro/definitie/semit

Sursa: http://www.art-emis.com

Posted in DOCUMENTE, E X P L O Z I V ! | Lăsați un comentariu