Niculina Gheorghiță – „7 metode optime pentru Regăsirea puterii interioare”

Niculina Gheorghiță – „7 metode optime pentru Regăsirea puterii interioare”

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

DIABETUL. RECOMANDĂRI DE LA PROF.DR. ROMAN MORAR!

DIABETUL. RECOMANDĂRI DE LA PROF.DR. ROMAN MORAR în privința administrării preparatului DIAVIT și regimul alimentar în diabetul zaharat.

Recomandari-Prof-Dr-Roman-Morar-primadrogherie

Comandați DIAVIT la link-ul următor:

http://www.casaplantelor.ro/diabet/diavit-tratament-diabet-medicament%20diabet-antidiabetic

PS! Personal n-am comandat și nu am folosit acest preparat. Am postat aceste materiale, pentru că mi s-a solicitat informația prin comentariile la articolul postat anterior, un interviu cu prof. dr. ROMAN MORAR. Vă urez multă sănătate!Voi fi bucurăasă dacă am fost de folos informațiile!

Sursă: www.casaplantelor.ro

Posted in IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

Diabetul: boală sau eroare alimentară?(2)

Prof. Dr. Roman Morar despre alimentația sănătoasă 2

Posted in IMPERATIVUL ZILEI, OAMENI CELEBRI | Lasă un comentariu

Diabetul: boală sau o eroare a alimentației? (1)

Am publicat un interviu cu dl prof.dr. ROMAN MORAR, un domn mi-a solicitat o informație mai amplă. La cererea cititorului mai ofer cea ce am selectat din internet!

Posted in IMPERATIVUL ZILEI, OAMENI CELEBRI | Lasă un comentariu

Din sertarele groazei, pe pielea copiilor

Din sertarele groazei, pe pielea copiilor

Maria Diana PopescuFarmacie

Toţi miniştrii înşurubaţi după 1989 pe scaunul sănătăţii româneşti şi-au pus tălpile pe masă şi-au aşteptat să fie gîdilaţi la deciziile sinistre! N-au mişcat un pai ca să scoată sistemul de la perfuzii. Actualul Ministru al Sănătăţii, ginecologul Patriciu Achimaş Cadariu, cel care a făcut declaraţii jignitoare la adresa poporului român, stîrnind furie şi revoltă, revine şi conturează cu bisturiul o aberaţie mai veche a fostului ministru Bănicioiu, care va face istorie la această categorie grea, şi anume, implementarea cardului de sănătate la copiii cu vîrsta între 0-18 ani. Cu ei nu te poţi pune, şi, probabil, pe acest subiect, penalii din Parlament vor scoate lucrări ştiinţifice şi doctorate la Editura „Jilava” şi „Poarta alba”. Cardul de sănătate e tot o afacere ca şi cartea de alegător, nefolosită pînă acum. „Am convenit cu premierul să pregătim propunerea!”, spune Achimaş! Deci, dom’ premier, tace şi le face! Control total, de la cel cu suzeta în gură, pîn’ la cel cu barba sură! Ministrul Achimaş a mai vorbit şi despre cazurile de copii care ar putea să nu mai fie acceptaţi la grădiniţă şi la şcoală, dacă părinţii lor refuză vaccinarea. Art. 22 din Constituţia României prevede: „(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.” Probabil, Achimaş înţelege că acest drept constituţional ne este garantat doar pe lumea cealaltă!

Suflă în coama companiilor farmaceutice

Să ne amintim declaraţia tîmpă a ministrului Sănătăţii, care se amestecă unde nu-i fierbe oala:„Vrem o ţară ca afară? Perfect, hai să muncim ca afară! Sistemul sanitar e peste media societăţii romaneşti”! Tovarăşe Achimaş, înainte de a critica, priviţi şi măsuraţi de zece ori! Oare chiar trăiţi cu capul în nori şi nu ştiţi că românii muncesc mai mult decît afară, exploataţi în propria lor ţară, în condiţii de program prelungit şi pe cele mai mici salarii din U.E.? Chiar nu aţi văzut simptomele sistemului nostru de sănătate, aflat în moarte clinică, în cazul crimelor de la „Colectiv”! Medicii noştri, umiliţi şi cu salarii de mizerie, au muncit peste puterile lor, au adus şi de acasă, pentru că aparatura dărăpănată din spitale nu i-a ajutat cu nimic. A conduce un spital, tovarăşe Achimaş, a cîrpi pe ici, pe colo, pe temeiul că merge şi aşa, nu e totuna cu a conduce un Minister în baza unor stupide ipoteze de lucru! La fel ca şi Streinu Cercel, ministrul Achimaş a pedalat, încă de la start, pe vaccinuri, pe aprovizionarea cu vaccinuri, adicătelea, şi dînsul suflă cu atenţie în coama companiilor farmaceutice! Totul se reduce la bani! Să luăm cît mai mulţi bani de la asiguraţii cu coplată! Probabil, ministrul n-a auzit de drepturile şi libertăţile omului şi ale copilului! A chiulit de la lecţia asta! Să impui cu forţa sancţiuni copiilor care refuză vaccinul, iar neisprăviţii vremelnici ajunşi în fotolii ministeriale să dispună de copiii Ţării după ureche, de dragul vînzărilor de vaccinuri periculoase pentru sănătate, fascism se numeşte!

Vor încetinirea ratei natalităţii

Educaţia pentru sănătate şi profilaxie are astăzi alte conotaţii. Nu mai este prioritatea care lua în calcul protejarea copiilor de diferitele abuzuri. Mai mult, Achimaş doreşte extinderea programelor de profilaxie în zona mamei şi copilului, în zona cancerelor de col, sens în care propune vaccinarea fetiţelor începînd cu vîrsta de nouă ani! „Ideile” scorpiei Madeleinei Albright, în urma aplicării cărora au decedat fetiţe americane, sînt scoase din sertarele groazei şi reiterate de actualul Ministru al Sănătăţii din Guvernul Cioloş, pe pielea copiilor. Dacă Achimaş sau barosanii de pe scena politică se îmbolnăvesc, îşi permit tratamente în spitale private din afară, unde medicii, plătiţi cu 3.000 de euro pe lună, le suflă şi-n perfuzie să nu-i doară, la cele mai înalte standarde, de aceea sînt rupţi de realitatea medicală românească, unde medici români de excepţie fac foamea, plătesc chirii uriaşe în oraşele în care lucrează, au mii de pacienţi pe o dotare spitalicească perimată. Noi continuăm să trăim pasivi ca nişte sclavi robotizaţi, biciuiţi şi supuşi experimentelor ministeriale într-o cuşcă cu gratii, îndopaţi cu „legi pentru căţei, nu şi pentru dulăi”, iar pe post de desert, cu o libertate iluzorie şi sub controlul total, în toate ungherele vieţii, acceptînd resemnaţi o dictatură de tip gestapovistoglobalistă. Pe „apostolii” aceştia ai răului nu-i afectează nici vaccinurile, nici alimentaţia modificată genetic, nici legile, nici violarea drepturilor, nici sărăcia! Ei au doar drepturi, noi, doar obligaţii!

Cerem stoparea reclamelor la medicamente!

Ei sînt slujbaşii Noii Ordini Mondiale şi ne vor adormiţi şi manipulaţi! Vă vine să credeţi sau nu, dar au fost demarate deja încetinirea ratei natalităţii, descreşterea numărului populaţiei prin vaccinarea fetiţelor, implanturi subcutanate împotriva concepţiei, sterilizare forţată, avort obligatoriu, licenţe pentru naşteri… Sănătatea românilor, a devenit o afacere extrem de profitabilă pentru companiile farmaceutice. În statele europene, reclama făcută medicamentelor şi farmaciilor este interzisă! La noi, Guvernul permite reclame Tv idioate şi abuzive, care promit promoţii şi reduceri, diverse cîstiguri şi bilete în staţiuni de odihnă, încurajînd consumul de medicamente, atît la copii cît şi la adulţi. Cine să ne scoată din mocirla asta? Farmaciile şi sediile de bănci sînt mai dese decît şcolile şi trecerile de pietoni! Industria farmaceutică nu mai serveşte la vindecarea bolilor, ci la perpetuarea lor. Medicului german Matthias Rath afirma: „Adevărata natură a industriei farmaceutice este de a cîştiga bani cu bolile cronice, nu de a se ocupa de prevenirea sau de eradicarea bolii. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de practicarea permanentă a eugeniei şi genocidului, ucigând milioane de persoane”, iar tov’ ministru Achimaş subscrie şi se conformează dispoziţiilor Noii Ordini Mondiale, că de aia-i pus acolo! Se cuvine să mai ştim un lucru: gripa porcină n-a ajuns ea, aşa de capul ei, în excursie în Rusia, că şi-a cumpărat bilet de avion! Americanii au fost grijulii cu expedierea ei. Şi tot din grijă pentru „pacea” Europei, Obama a anunţat că a dublat cheltuielile cu înarmarea şi va trimite armament greu în România şi în Europa de Est, pe motivul agresiunii ruse, inexistent de fapt! Închipuiţi-vă, dacă ar fi pace în lume şi industria de armament americană s-ar prăbuşi, America ar intra în faliment! Din asta trăiesc porumbeii păcii! Din războaie şi din vînzarea de armament!

Sursă: http://www.art-emis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

Meritocrația: PE MARGINEA PRAPASTIEI – Actualitatea românească 25.01.2016

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

Riscul unui război în Basarabia şi la Marea Neagră? Să ne ferească Dumnezeu!

Riscul unui război în Basarabia şi la Marea Neagră? Să ne ferească Dumnezeu!
mariabotnaru

La scurt timp după şedinţa Consiliului de Securitate, purtătorul de cuvânt al MAE rus a avertizat Occidentul să nu se implice pe teren şi să lase opoziţia să-şi exercite “dreptul la liberă exprimare” – TASS.

Proaspăt instalatul (în miez de noapte) prim-ministru de la Chişinău, Pavel Filip, are deja organizată o vizită în România pentru marţi, 26 ianuarie – Mediafax. De ce nu luni? Nu ştiu. Probabil Iohannis şi Cioloş nu au timp pentru el chiar în prima zi a săptămânii. Băsescu se revoltă acolo unde mai poate: pe Facebook. Şi bine face:

Moscova – Bucureşti
Ieri, la Moscova, Preşedintele Vladimir Putin a analizat în Consiliul de Securitate al Federaţiei Ruse “agravarea situaţiei politice în Republica Moldova“.
Bucureştiul trebuie să înţeleagă mesajul şi anume faptul că pentru Federaţia Rusă situaţia din R. Moldova este una de securitate, ceea ce pentru Preşedintele Vladimir Putin poate înseamna acţiune în timp relativ scurt.
Pentru România, de asemenea, stabilitatea politică şi mersul democratic al R. Moldova este o chestiune de securitate.”

Până aici, absolut de acord cu fostul şef al statului. Mai departe, Băsescu devine amuzant:

“Soluţia imediată pentru a evita surprizele este ca Bucureştiul să intre imediat în dialog cu Moscova pe tema situaţiei şi mai ales a soluţiilor pentru Chişinău.
Dacă se întîrzie, şi dacă nu ştim exact ce vrem, riscul de a afla de la televizor că s-a produs o catastrofă este major.
PS – Recomandare pentru cei care trebuie să acţioneze: vedeţi că la Cotroceni se află un “memorandum de colaborare” între Consiliul de Securitate al Federaţiei Ruse şi CSAT semnat în iunie 2013 de Generalul Nikolai Patruşev şi Iulian Fota, cu acordul meu şi al Preşedintelui Putin. Citiţi-l, ar putea fi util.”

Mă îndoiesc profund că Rusia ar avea ce discuta cu România pe aceasta temă, când niciodată nu va putea să înghită afrontul instalării bazelor SUA în România şi consolidarea strategică a NATO la porţile ei răsăritene.

Apoi, frazeologia lui Băsescu e simpatică şi ea: “propagandistul minciunii” Fota de la cine a luat acordul? De la “Preşedintele Putin”?

Dincolo de glumă, tot zilele acestea am auzit din nou zvonul care a circulat şi în noiembrie-decembrie anul trecut, privind închiderea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele de către Turcia pentru navele militare ale Rusiei. Daca ar fi aşa, aceasta ar echivala cu o declaraţie de război nescrisă, dar pe faţă. Anul trecut Adrian Severin explica într-o analiză ce ar însemna această situaţie – Gândeşte.org. Tot atunci, SputnikNews reacţiona violent: “Vreţi război? Rusia e gata!”

În zorii zilei de 11 iunie 1999, ruşii s-au suit pe tancurile lor din Bosnia care purtau iniţialele trupelor de pace din zona – SFOR – şi şi-au scris un mare K pe deasupra, transformându-se în KFOR. Apoi au intrat ca în brânză în Kosovo şi au ocupat primii nodul strategic-cheie – Aeroportul din Priştina – sfidând total NATO.

Este clar că dacă Rusia vrea, tancurile ei de la Tiraspol mâine sunt la Chişinău. Miza rămâne, aşa cum au spus de ani de zile – de la Eminescu şi Brătianu încoace – cei care se pricep, controlul Gurilor Dunării şi al Mării Negre. Din Moldova, un atac fulger la Odesa, simultan cu unul din Crimeea, ar pune ce a mai rămas din Ucraina în genunchi şi Turcia pe jar. România ar asista la loviturile astea după cum s-a specializat deja, de un an de zile încoace: ca muta! Însă ce va face NATO (SUA, Turcia)?

Dar să ne ferească Dumnezeu de un asemenea scenariu sumbru!

V.R.

Foto: Ramin Mazur, cu mulţumiri
Video: R.T.


Putin a prezidat vineri, 22 ianuarie, o reuniune a Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse. Deşi anunţul sec al Kremlinului punea Moldova în plan secund ca subiect al întâlnirii – vedeţi  Kremlin.ru – agenţia oficială de presă TASS dădea corect titlul ştirii: Putin, Security Council discuss Moldova, world markets — Kremlin. Comunicatul oficial informează că situaţia din Republica Moldova a fost discutată “în detaliu”.

– See more at: http://roncea.ro/2016/01/24/riscul-unui-razboi-in-basarabia-si-la-marea-neagra-sa-ne-fereasca-dumnezeu/#sthash.j4yxT8TF.dpuf

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, E X P L O Z I V !, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

ÎN REPUBLICA MOLDOVA A FI ROMÂN ÎNSEAMNĂ A FI NAȚIONALIST

ÎN REPUBLICA MOLDOVA A FI ROMÂN ÎNSEAMNĂ A FI NAȚIONALIST

images (1)

ÎN  REPUBLICA  MOLDOVA  A FI  ROMÂN  ÎNSEAMNĂ A FI  NAȚIONALIST

În Republica Moldova românismul nu este o idee națională. Blestemați de internaționalismul sovietic, o bună parte din populația RM până azi nu știe cum să-și numească corect limba, ca  nu cumva să-i ofenseze pe ruși, găgăuzi, ucraineni, bulgari și alte etnii, care de-a lungul timpului și-au găsit adăpost pe meleagurile Basarabiei, ascunzându-se de șerbia țaristă, găsind aici un pământ roditor, și mai ales oameni nepretențioși față de prezența nestingherită a veneticului. Ospitalitatea exagerată, izvorâtă din dorința de a le fi pe plac străinilor, trecu printr-o metamorfoză inexplicabilă și se converti într-o neiubire de sine, într-un fel de renegare a sentimentului de stăpân la tine acasă, pe pământurile strămoșilor, de care și-au bătut joc tot soiul de contropitori, unii mai dihai decât alții, setoși de cuceriri și pricopsiri prin război, violență și hoție. Neiubirea de sine a dus la uitarea de neam românesc, de limbă română, de istorie românească. Poclonirea în fața moscalului roșu, chiar dacă acesta i-a luat românului basarabean pământul și viața,  a devenit un fel de esență existențială. Și nu mai contenește românul basarabean neștiutor de sine să orbecăiască prin întuneric, să băiguie trei cuvinte în limba mamei și șapte înjurături în limba veneticului, să bea vodcă până la nesimțire pe banii femeii plecate la șters funduri nobile prin Italii,  Spanii și Grecii.

Se aud pe la noi voci care afirmă că nu mai e importantă problema identitară, că, vezi Doamne, oamenii trebuie să aibă ce pune pe limbă și nu să discute ce limbă vorbesc și de unde vin. Mai nou, apare o generație tânără, exponenții căreia se internaționalizează în exces  și devin mai americani sau mai europeni decât Obama sau Barroso. Orice evocare a apartenenței naționale irită  armata de analiști politici, bloggeri, jurnaliști, de parcă propovăduirea homo sine identitatis nationalis  ar fi soluția problemelor economice și panaceea crizei financiare mondiale.

Eu nu sunt gata să mă dezic de identitatea mea românească. Nu renunț nici la temă. În Republica Moldova problema identității trebuie scoasă în prim planul discuțiilor publice. Educația românului basarabean neștiutor de sine abia începe. E de datoria intelectualului să insiste ori de câte ori are ocazia asupra adevărului istoric și științific. Până nu va asimila acest adevăr ultima bunică în grija căreia i-au fost lăsați nepoții de fiicile și fiii rătăciți în Europa.

Filosoful, teologul și disidentul politic Petre Țuțea, fiind întrebat de ziariști la 3 decembrie 1991 pe patul său de moarte din spitalul Cristiana din București ce înseamnă pentru el om de dreapta, a răspuns: a fi om de dreapta înseamnă a fi român absolut.

Vom merge mai departe și vom dezvolta gândul: a fi român înseamnă a fi naționalist. Poate părea scandaloasă, însă această afirmație este mai mult decât actuală astăzi în Republica Moldova. De ce? Deoarece minoritățile naționale cu apucături  imperiale, atunci când sunt chemate să respecte legile, să se integreze în societatea românească din RM, se scandalizează, vociferând că li se încalcă drepturile, se isterizează împotriva românizării RM, de parcă Republica Moldova nu este spațiu lingvistic și cultural românesc. În schimb panglica sfântului Gheorghe, și mai nou, tricolorul rusesc prin taxiuri, nicidecum nu jenează atenția analiștilor, bloggerilor și alți scribi angajați cu simbrie de politicienii-oligarhi. Ce mai, ia așa un fleac, să nu ațâțăm focul cu teme sensibile!  Din cauza acestei hipersensibilități s-a ajuns până la aceea că și o bună parte a populației autohtone, cea care rătăcește în neștirea identitară-lingvistică, manifestă o intoleranță crasă ce evoluează până la ură față de tot ce este românesc.

Încotro, Republica Moldova? Ești spațiu slav sau românesc latin? Pentru mine lucrurile sunt demult clare.

A fi  român înseamnă a fi naționalist, căci limba română e cu mine din fragedă copilărie, prin cărțile românești pe care le aveam în casa părinților mei pedagogi, prin buneii mei care au trăit în România Mare și care le-au transmis părinților mei valorile autentice românești, prin romanțele bunicii, pe care mi le cânta și tata, prin scrisorile buneilor mei, care așa și nu au deprins alfabetul chirilic, impus peste noapte de ocupanții sovietici.

A fi  român înseamnă a fi naționalist, fiindca mă obrăzau prietenii alolingvi  pentru faptul că în anii 70 învățam în școală românească și nu rusească și prin această mă considerau inferioară lor.

A fi  român înseamnă a fi naționalist, din simplul motiv că cea mai jignitoare ofensă încă în frageda copilăria petrecută într-un oraș rusificat până-n măduva oaselor din sudul Basarabiei,  era apelativul „moldovan-țăran”, pe care-l mi-l aruncau în față fiii și fiicele  cuceritorilor  „eliberatori”, de ne băteam până la sufocare.

A fi  român înseamnă a fi naționalist, din cauza reproșului pe care mi-l făceau prietenii,  reprezentanți ai minorităților naționale, precum că noi, moldovenii, suntem atât de înapoiați, încât nici măcar nu avem propriul nostru alfabet. La cei 8 ani ai mei venii cu lacrimi în ochi acasă și-l întrebai pe taică-meu, profesor de istorie și limbă română, de ce nu scriem în limba română, așa ca în cărțile noastre de acasă și ca la TVR1, ce emitea nestingherit în localitățile de pe malul Prutului chiar în epoca sovietică. În loc de răspuns tata m-a sfătuit să nu mai formulez astfel de întrebări în altă parte  decât acasă.

A fi  român înseamnă a fi naționalist, fiindcă nu voi uita niciodată anul 1982, când bunelul meu, Ion Petrov din comuna Alexandru Ioan Cuza județul Cahul, fost jandarm pe timpul României Mari, iar mai apoi soldat-infanterist în armata sovietică, ajuns cu luptele până în Varșovia, veteran al celui de-al doilea război mondial,  a fost ucis cu bestialitate în propia sa casă de doi pușcăriași (întâplător sau nu – unul era rus și celălat găgăuz), eliberați cu ocazia amnistiei prilejuite de aniversarea revoluției lui Lenin. Pentru omor premeditat unul a primit  4 ani, iar altul 7 ani de pușcărie. Atât valora viața unui bun român.

A fi  român înseamnă a fi naționalist, deoarece   mă doare și azi observația unui profesor de la USM  și probozeala ce mi-a făcut-o pentru faptul că am  răspuns la examenul de doctorat la filosofie în anul 1985 în limba română și nu în rusă. Mi-a scăzut nota la examen absolut nejustificat.

A fi  român înseamnă a fi naționalist, deoarece mai păstrez în memorie lecțiile de limbă moldovenească, pe care le susțineam în școala rusă No2 din Tiraspol, în clase cu  elevi ruși, toți copii de militari și muncitori, care făceau haz de necaz de limba noastră română. În acea perioadă la Tiraspol internaționaliștii sovietici mă atenționau  în transportul public să vorbesc omenește (sic!) și nu în altă limbă.

A fi  român înseamnă a fi naționalist, căci orcât m-aș fi străduit eu în anii 1989-1991 să-i învăț pe rușii din RM limba română la cursurile  organizate în varii instituții ale statului pe bani publici, nu am obținut mare lucru – poate doar imaginea plictisului din ochii audienților și dureroasa frază pe care mi-au aruncat-o într-o zi fără nicio jenă: limba română este un fleac…

A fi  român înseamnă a fi naționalist, căci așa m-a botezat o comunistă șovină, șefă de catedră, la ședința Senatul Universității Agrare în iunie 1990, atunci când universitarii velicoruși au falsifivcat voturile și  am ratat concursul la postul de lector asistent, eu fiind acuzată de activism excesiv în promovarea alfabetului latin pentru limba moldovenească de atunci și de participare la manifestările stradale. Concursul l-a câștigat contracandidata mea,  rusoaică (din întâmplare), cu un rezultat al votării  de 26 la 25.

În Republica Moldova românii basarabeni mai au nevoie de timp pentru a înțelege odată și pentru totdeauna cine sunt, care le este limba și istoria. Retardul mentalului colectiv în problema identitară-lingvistică nu va accelera apropierea  Republicii Moldova de UE. Nu poți să te integrezi în Uniunea Europeană fără a-ți rezolva problema identitară. Identitatea europeană există, însă ea de sorginte economică, multiculturalismul eșuând definitiv după atentatul lui Anders Breivik din Norvegia. Dialogul intercultural și integrarea lingvistică și culturală a migranților în geospațiile–gazde este unica soluție salvatoare pentru o conviețuire civilizată a majorității naționale cu minoritățile etnice. Identitatea europeană se pliază pe identitatea națională. Un francez sau un neamț nu va spune niciodată că este mai întâi de toate european, apoi francez sau neamț.

Și noi, românii din Republica Moldova, cum vom răspunde  Europei la întrebarea cine suntem? Moldovenii lui Ștefan cel Mare, domnitorul care a fost declarat cel mai mare român din istoria neamului românesc și care este înmormântat la Putna, în România? Moldovenii lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet român care a spus „Suntem români și punctum”? Moldovenii lui Grigore Vieru, care ne învață, deja de sus, căci aici jos pe pământ nu am fost în stare să-l păzim de bestii,  despre “Trei culori și o singură credință românească”? Nu, dragii mei români-basarabeni, până nu vom încheia divagările noastre identitare  prin a ridica românismul la rang de idee națională în Republica Moldova, prin a recunoaște că Republica Moldova este al doilea stat românesc,   nimeni nu ne va lua în serios în Europa.  Europa este unită, dar e unită prin diversitate. În această diversitate nu e loc pentru rătăciri identitare, iar atâta timp cât în Republica Moldova vom fi blamați pentru asumarea conștientă a identității românești, suntem constrânși de circumstanțe să afirmăm acest lucru cât mai des: sunt român, chiar dacă unora le pare că sunt naționalist!

Ana Guțu

Doctor, profesor universitar

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova   

Sursă:www.anagutu.net

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

Acțiunile criminale ale Guvernului Cioloş: eliminarea Limbii Române şi a Istoriei Românilor din programa şcolară

Acțiunile criminale ale Guvernului  Cioloş: eliminarea Limbii Române şi a Istoriei Românilor din programa şcolară

Vă prezentăm un colaj despre acţiunile Guvernului Cioloş împotriva poporului român prin imbecilizarea generaţiei tinere şi transformarea ei în roboţi umani, uşor de controlat. Măsurile urmează să fie aplicate „pe tăcute”, pentru că aşa sunt ordinele venite de la Bruxelles, iar actualul guvern – mai nociv decât altele – nu se află în slujba poporului român, ci se manifestă ca instrument criminal a Noii Ordini Mondiale. Părinţii au datoria şi obligaţia să răspundă cu fermitate acestor atentate la asasinarea Neamului Românesc, să ceară anularea punerii lor în practică. (Ion Măldărescu).

b_300_472_16777215_0___images_stories_jurnalistica_ScolariNe așteaptă zile „bune”: se reduc orele de română, istorie şi geografie și se scoate limba latină din şcoli[1]

Cu doar câteva zile înainte de Crăciun, când lumea era agitată cu pregătirile de sărbători, cu zile libere și mini vacanțe, Ministerul Învățământului s-a gândit să propună o nouă lege care să „îmbunătățească” sistemul de învățământ gimnazial în școlile din România: scoaterea din programa școalară a limbii latine și reducerea (dacă s-ar putea la maxim) a orelor de limbă română, istorie și geografie. Ca să fie totul cât de cât transparent și legal, Ministerul a invitat la dezbatere publică această propunere de reorganizare a programei școlare. Și cum toată lumea numai la legi și reorganizări nu se gândea înainte de Crăciun, iată cum trec zilele și săptămânile fără ca cineva să sesizeze această aberație pe cale de a deveni realitate. Ca să se acopere și să nu poată spune nimeni că Ministerul nu-și faca treaba corect față de opinia publică, într-un comunicat de presă pierdut pe birourile închise ale celor plecați în vacanța de Crăciun, scria: „Calendarul dezbaterii publice: 23 decembrie 2015 – 23 ianuarie 2016: punerea proiectelor de planuri-cadru în dezbatere publică; 22 decembrie 2015 – 22 ianuarie 2016: consultare online; colectarea datelor prin intermediul chestionarului online; 4 – 22 ianuarie 2016: dezbateri faţă în faţă la nivel judeţean; „colectarea feed-back-ului” în urma dezbaterilor faţă în faţă; 23 ianuarie – 7 februarie 2016: analiza propunerilor primite în cadrul procesului de consultare şi revizuirea proiectului de plan-cadru; 8-10 februarie 2016: validarea din punct de vedere ştiinţific a proiectului revizuit de plan-cadru de comisia de validare; avizarea de I.S.E.”. (informatia-zilei.ro)

„Dezbateri” de care nu a auzit nimeni

Din cele scrise mai sus ne putem da seama de ce se cere micșorarea orelor de limba română în școli, pentru că nici ei, cei ce lucrează la acest minister, nu stăpânesc limba maternă. Cum este posibil ca de la instituția avizată să coordoneze sistemul de învățământ, menită să spună copiilor ce și cum este corect, să se folosească termeni precum „feed-back-ul”? Așadar, cu 2 zile înainte de Crăciun se lansa o invitație oficială la o serie de dezbateri de care nu a auzit nimeni și care probabil vor avea loc doar în prezența celor ce și-au propus să distrugă tot ce are mai de preț un popor: limba și istoria. Iată ce propune Ministerul în locul orelor de limba româna, istorie și geografie scoase din programă:
Educaţie pentru drepturile copilului (clasa a V-a) ;
Educaţie interculturală (clasa a VI-a) ;
Educaţie pentru cetăţenie democratică (clasa a VII-a) ;
Educaţie economică (clasa a VIII-a).

Masacrarea sistemului de învățământ din România

Amintitul comunicat lansează și o invitație, de care iar nu a auzit nimeni, nu se face nici un fel de mediatizare, tocmai pentru a trece neobservată astfel ca mințile luminate de la Ministerul Învățământului [şi (ne)Educaţiei – n.r.] să-și poată pune în practică proiectul revoltător şi distructiv: „Până pe 23 ianuarie 2016, toţi cei interesaţi: cadre didactice, specialişti în curriculum, elevi, părinţi sau reprezentanţi ai societăţii civile, sunt invitaţi să participe la această consultare publică şi să exprime puncte de vedere, sugestii şi propuneri prin completarea unui chestionar online”[2].„Documentele puse în dezbatere nu prevăd transdisciplinaritatea despre care se vorbeste în Legea educației în vigoare din 2011. Amintim că de doi ani elevii susțin la nivel național testări transdisciplinare la clasa a VI-a: este vorba despre evaluările naționale de la finalul clasei care nu sunt trecute în catalog și care presupun evaluare transdisciplinară la Limbă și comunicare (prin testare la Limba și literatura română + Limbă modernă) și la Matematică și Științe ale naturii (testare la Matematică + Fizică + Biologie). De altfel, lipsa unui cadru care să prevadă explicit transdisciplinaritatea a fost cauza cel mai des invocată pentru rezultatele extrem de slabe pe care le înregistrează elevii români la testele PISA”[3]. Cum nimeni nu se agită (sunt foarte puține instituțiile media care au preluat acest comunicat de presă, iar la emisiunile TV nu se aude nimic) se pare că dupa 23 ianuarie vom asista la o nouă masacrare a sistemului de învățământ din România. Cât de departe se va ajunge nu știm, dar începutul pare promițător. Oare ce program internațional se va folosi de data aceasta în școlile din România: cel Norvegian, Olandez sau chiar Britanic unde se predă începând cu grădinița, în termeni cât mai pozitivi și demni de urmat, totul despre sex și homosexuali[4] sau sistemul American, țara cu unul dintre cele mai ridicate grade de analfabetism din lume? National Geographic a realizat o serie de sondaje pentru a încerca să tragă un semnal de alarmă în S.U.A. împotriva gradului alarmant de ne-educație. Într-unul din sondaje, 48 % din cei intervievați nu au știut să arate pe harta S.U.A. unde este orașul New York[5]. „Este descurajant să observi atât de mulți tineri care au atât de puțină înțelegere față de lumea în care trăim” a declarat Robert Pastor, vice președinte al departamentului de Relații Internaționale de la American University din Washington, D.C, în urma acestor sondaje. Probabil că acolo vrem și noi să ajungem cu tânăra generație – la momentul în care să nu știe nici măcar unde este Bucureștiul pe harta țării pentru ca nu vor ști să citească o hartă și vor fi mult prea ocupați de telefoane și tablete unde să-și posteze fotografiile indecente drept o mare realizare.

Revolta profesorilor de istorie de la Neamţ[6]

După scoaterea Latinei din Școli și după ce au redus orele de Limbă Română, „tehnocrații” lui Söröş nenorocesc şi predarea istoriei. Tehnocrați lui Söröş sunt acuzați de profesorii de istorie de „dezinteresul total față de problema formării conștiinței naționale la tineri, față de valorile naționale și universale, față de memoria identitară”. Tehnocrații lui Söröș vor să distrugă cultura, tradițiile, respectul si cinstirea memoriei înaintașilor, conștiința națională adică vor sa ne distrugă ca popor.

„Am ajuns la pragul de jos al demnităţii naţionale !”

Asociaţia Profesorilor de Istorie din Neamţ solicită printr-o scrisoare deschisă să se prevadă în planurile-cadru de învăţământ, la toate clasele, începând de la a V-a şi până la a XII-a, indiferent de profil şi filieră, a două-trei ore de istorie. O altă cerere este introducerea ca probă obligatorie la examenul de bacalaureat la toate profilele şi filierele de la nivel liceal. Între cele şapte puncte se cere refacerea curriculei de istorie – programele pentru clasele de la a IV-a la a XII-a, cu respectarea principiului cronologiei istorice care să includă şi referiri la valori şi simboluri perene româneşti, la rolul Bisericii în istoria naţională şi principalele etape ale culturii româneşti. Propunerile lansate în dezbatere publică de Ministerul Educaţiei cu privire la planul-cadru pentru învăţământul gimnazial nu îi mulţumesc în niciun fel pe profesorii de istorie. Asociaţia reprezentativă a dascălilor care predau această disciplină în judeţul Neamţ a luat atitudine printr-o scrisoare deschisă în care condamnă „dezinteresul total faţă de problema formării conştiinţei naţionale la tineri, faţă de valorile naţionale şi universale, faţă de memoria identitară”. Cea mai mare doleanţă a profesorilor este introducerea a minim două ore de istorie pe săptămână în planul-cadru al învăţământului la gimnaziu, o cerinţă care nu este respectată în nici una din cele trei variante propuse de Ministerul Educaţiei pentru clasele V-VII. „Nu este nici prima, nici ultima acţiune pe care o facem. În septembrie am avut un proiect la care au participat oameni de seamă, istorici, profesori universitari care s-a finalizat cu Memorandum-ul de la Neamţ , unde s-au identificat carenţele educaţionale provocate de numărul redus de ore de istorie pentru învăţămîntul gimnazial şi liceal. Acel apel nu a avut rezultat, am lansat şi această scrisoare deschisă şi am consulatat şi colegii din ţară, iar marţi, 12 ianuarie voi trimite punctul lor de vedere la minister”, spune Elena Preda, inspector şcolar şi cadru didactic la Colegiul Naţional Ştefan cel Mare din Târgu Neamţ.

„Sunt tăiate elementele identitare ale poporului român: limba română şi istoria”

Profesorii din Neamţ susţin că au încercat să aducă toate argumentele posibile pentru reintroducerea a măcar două ore de istorie pe săptămână la gimnaziu, însă eforturile lor au fost în zadar. „Suntem singura ţară din Europa unde istoria se predă o oră pe săptămână, România a ajuns la pragul de jos al demnitătii naţionale. Ultima dată au fost două ore în anul şcolar 1995-1996, acum 20 de ani. Pe noi ne deranjează că sunt tăiate exact elementele identitare ale poporului român: limba română şi istoria. Acum văd că apar probleme şi cu limba latină. […] Nu este nici prima, nici ultima acțiune pe care o facem. În septembrie am avut un proiect la care au participat oameni de seamă, istorici, profesori universitari care s-a finalizat cu Memorandum-ul de la Neamț, unde s-au identificat carențele educaționale provocate de numărul redus de ore de istorie pentru învățămîntul gimnazial și liceal. Acel apel nu a avut rezultat, am lansat și această scrisoare deschisă și am consulatat și colegii din țară şi voi trimite punctul lor de vedere la minister”, spune Elena Preda, inspector școlar și cadru didactic la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț.
––––––––––––
[1] Mădălina Corina Diaconu http://www.cunoastelumea.ro/ne-asteapta-zile-bune-se-reduc-orele-de-romana-istorie-si-geografie-si-se-scoate-limba-latina-din-scoli/
[2] informatia-zilei.ro
[3] hotnews
[4] huffingtonpost.com
[5] sondaj realizat de „Roper Public Affairs pentru National Geographic Society”.
[6] Florin Jbanca http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/revolta-profesorilor-istorie-plecat-neamt-am-ajuns-pragul-jos-demnitatii-nationale-1_5693f00937115986c661416a/index.html

Sursă: http://www.art-emis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

Coco Chanel: „Femeia trădează într-un singur sens, acela al simţurilor”

Coco Chanel: „Femeia trădează într-un singur sens, acela al simţurilor”

Burghezele miliardare, amantele neliniştite, metresele exigente, în căutarea unei armonii vestimentare, i-au cerut acestei femei lipsite de bani să facă din eleganţă şi lux unica ei chemare în viaţă. Coco Chanel a revoluţionat moda. A murit într-o zi de 10 ianuarie, 1971.

Un articol de Monica Andrei|9 Ianuarie 2015

În 19 august 1883, Jeanne Devolle a născut în mare grabă, în azilul “Maison-Dieu” din Saumur, o fetiţă. Lăsată să aleagă, o călugăriţă îi pune prenumele Gabrielle. Pe actul de stare civilă, tatăl e absent, ca şi în viaţă. O îmbrăţişa, o săruta, îi promitea mamei că o ia în căsătorie, apoi dispărea într-o călătorie. La şase ani, fata rămâne orfană.Tatăl aventuros, care avea darul vorbirii şi o imaginaţie bogată ce fermeca toate femeile din Saumur, îşi duce fetiţele la mănăstirea Aubazine.

Surorile cresc şi învaţă într-un decor cu ziduri din piatră, unde singura bogăţie erau nişte cărți. Duminicile, elevele plecau pe jos până la colinele Coiroux unde admirau un peisaj împădurit, o clopotniţă cu un mozaic misterios şi figuri încremenite în piatră. Toate derivau dintr-o singură cifră: cinci. Misterul a tulburat-o profund pe Gabrielle Chanel. Îşi va aminti peste ani despre cifra puternică în jurul căruia se va clădi averea unui imperiu şi un nume de parfum.

Un început există în toate. Gabrielle Chanel trăia într-o epocă a frumuseţilor rubensiene, când trupul slab producea oroare, iar plăcerile stomacului dominau. Şi cea mai modestă femeie ştia că o masă bună cerea iubire, odihnă, visare, şi viziunea calmantă a suprafeţei albe: faţa de masă. Este primul lucru pe care Gabrielle îl coase, în vacanţă, la mătuşa Julie. Apoi învaţă să facă primele pălării, să împodobească un corsaj cu o batistă, abil şifonată şi zdrenţuită în chip de garoafă, şi să scoată dintr-un cupon de pânză gulere şi manşete.

Totul părea perfect; lumina tăciunilor din fierul de călcat se îmbina cu vinul sângeriu din asfinţitul ce săruta fereastra casei mătuşii. Aici, orfanele de la Aubazine au regăsit un cuvânt pe care anii de la mănăstire îl goliseră de sens: acasă. Împreună cu sora sa, Gabrielle cosea minunat. La toate acestea se adaugă trei detalii, care aveau să-i rămână pe veci în minte mai târziu: gulerul colegilor de pe strada Liceului, cravata lor înnodată ca o rozetă şi negrul bluzei.

Adevărul ascuns al lui Coco

Trecerea de la prăvălia specializată în trusouri şi îmbrăcăminte pentru bebeluşi la viaţa de noapte din Moulin, dominată de locotenenţii Regimentului 10 Vânători, nu s-a făcut fără şovăieli. De aici, ajunge la La Rotonde, un local care n-avea farmecul celebrului Moulin Rouge. Era departe şi de acele localuri de „café concert” îndrăgite de Toulouse Lautrec.

Bruneta cu fizic neobişnuit, cu privire gravă, melancolică și gât lung era când de o timiditate de fată de pension, când de un tupeu infernal. Gabrielle închiriază o cameră în apropiere, învaţă să se machieze, să danseze, să cânte. Împrumută o rochie neagră cu paiete, mulată pe corp, destul de decoltată, cam scurtă, căreia îi coase un volan din tul ce se evaza până la jumătatea gambei. O rochie care nu aparţinea niciunei ţări, niciunei epoci, niciunui trecut… Noua angajată ştia două cântece, dar “Ko ko ri ko” era cel purtător de noroc. Militarii dornici de distracţie o aplaudau şi tot ei bisau: „Coco”.

Traia în culisele visului ei. Nu spectacolul reuşitei atrage atenţia, ci arta de a face din ea o persoană de nepătruns şi consecvenţa de a ascunde în puşcăria minţii ei trecutul. Pentru că, adevărul despre om e mai întâi ceea ce ascunde el şi apoi ceea ce se vede.

Gabrielle se simţea bine printre aceşti spectatori înfierbântaţi, căci nu avea în cap alte idei şi alte ambiţii decât să izbutească, să reuşească, să pună capăt unei stări de inferioritate ce-i măcina sufletul. Fumatul, reluatul în cor al cupletelor, băutul din picior şi în masă peste măsură, ambiţiile ecvestre, bombardatul cântăreţei cu sâmburi de cireşe erau ritualurile serii. Cu dorința ei inflexibilă de a ajunge cineva, de a ieși la luminile rampei într-un spectacol de operetă, ajunge până la urmă să facă pălării şi rochii.

Noroc în meserie, deziluzii în amor

Dacă îmbăcămintea a fost centrul existenţei ei, în dragoste, a cunoscut numai deziluzii. Gabrielle se mută la Paris unde îi descoperă pe Debussy, Proust, Renoir, Bonnard. A ştiut să recunoască talentul celor mai notabili artişti găsind în rândurile lor prietenii de care s-a simţit onorată. Barbaţii care i-au atins sufletul, bogaţi şi celebri, artişti boemi, au decis altfel. „Calica ta mă face să mor”, striga printr-o scrisoare câte o mamă de băiat înstărit, cu rang în societate. Şi aceste mame burgheze făceau parte din elegantele Parisului ce purtau pălării imense şi rochii grele pe corp, pantofi înguşti, cu tocuri înalte, ce le împiedicau mersul. Din ale lor saloane, ele erau cele care adulmecau „nelegitimele”. Pentru ele, Chanel avea ceva de amazoană. Universul ei nu semăna cu a lor: copiii, familia, bijuteriile, salonul, moda şi… nimic. Totuşi, ele aveau dreptul la întâlniri incognito şi amoruri ratate, de care să nu ştie lumea, pentru că ar fi făcut subiectul unei rubrici de scandal care trebuia evitată.

Chanel

Gabrielle Chanel trăieşte într-o epocă crudă, o Belle Epoque a altora şi vrea să se impună. Étiennne Balsan nu a introdus-o niciodată în societate. Cuceritor, prin manierele de prinţ ale cărui regat era format din cai, avea casa lui, departe de privirea lornioaneleor, nevestelor virtuoase, văduvelor de temut. Totuşi, îşi permitea pe lângă Gabrielle câte o metresă care afirma în gura mare că bărbaţii francezi ştiau să facă dragoste bine.

Oftează în gând şi-şi vede de munca ei. E convinsă că „pentru o femeie, a trăda nu are decât un singur sens: exact acela al simţurilor”.

Iubea, era iubită, avea 28 de ani. Ce mai conta? Arthur Capel, zis Boy, o dezamăgeşte profund. Bastardul unui bancher, plin de bani, o iubeşte la nebunie şi se însoară cu o doamnă care are o sută de kilograme; apoi îşi vede de sport, cai şi domnişoare care nu visau decât succese şi bani.

Împreună au pus bazele imperiului Chanel. Nu au renunţat niciodată unul la altul. Regina modei decide să facă pălării pentru prietenele lui. Şi-a dorit cu ardoare să se căsătorească cu Boy, dar el a venit într-o zi la ea, deja căsătorit. Insă rămâne singura lui confidentă.

Arthur Capel o introduce în lumea teatrului. Face costume şi pălării pe care le împodobeşte, pentru că numai ea ştia că „podoaba nu e decât un reflex al inimii”; Picasso semnează decorul.
Toate relaţiile ei sentimentale se terminau după caz – comedie sau dramă – cu uşi trântite, strigăte (M-am săturat!”, anunţul unei despărţiri definitive…); și totul se relua de la capăt ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aşa au durat jumătate de veac. Niciunul n-a cerut-o de nevastă.

Întâi războiul, apoi căsătoria lui Boy o determină să fie liberă de tot, de bărbaţi, de dragoste. A avansat, a muncit, s-a înconjurat de oameni mari: Picasso, Jean Cocteau, Max Jacob, Misia Sert. A avut prietenii lungi cu bărbaţi care au iubit-o: Braque, Teriade, Pierre Reverdy; apoi a aflat despre moartea lor din ziare.

„Negrul nu se demodează niciodată”

Formată, descoperită de bărbaţi, această fiinţă pasională a muncit toată viaţa pentru femei. Fiecare dintre colecţiile ei era o enigmatică întoarcere în trecut, o modalitate de a-şi masca trecutul, acel trecut despre care nu vorbea niciodată. Minciuna confecţionată învinge. „Părinţii mei erau oameni obişnuiţi care se luptau cu pasiuni obişnuite”, îi spune Gabrielle unei prietene din copilărie. I-a minţit pe ziariştii care o descoseau, pe scriitorii care doreau să-i scrie memoriile, pe prietenii care nu-i cereau nimic.

Viaţa ei abundă în contraste. A acumulat o imensă avere din munca ei cu acul.

Părea invincibilă, iar magia strălucirii şi extraordinarea ei seducţie au contribuit la succesul a ceea ce a întreprins. Îmbrăca o haină bărbătească şi sublinia latura feminină. Într-o zi, aragazul a făcut explozie, i-a ars părul, iar foarfeca a reparat ce se mai putea. Inventând o pieptănătură nouă şi păr scurt, creează o modă. Adoptă pentru ea un guler şi cravata panglică. E altceva în epocă şi e pe loc imitată. Gulerului îi adaugă o cravată din crêpe de Chine şi decide să se îmbrace în negru pentru că, spunea ea, “negrul nu se demodează niciodată”.

Odată cu ea se naşte în istoria costumului taiorul negru, cu acelaşi guler şi cravată. De atunci, devine stil vestimentar: Chanel! Soţia preşedintelui american asasinat, Jackie Kennedy îmbrăcase la Dallas un taior Chanel în anul de doliu. Era mândră. Moda ei trăieşte singură şi nu are decât un drept, cel al prezentului asupra trecutului. Scotocea prin dulapurile amanţilor în căutare de idei noi. Din croiala bluzei marinăreşti şi din materialul de genul “puloverul rândaşilor” realizează un model prin care trupul era sugerat. Adaugă fusta dreaptă, lungă, atât cât să se vadă gleznele pe stradă; devine ţinuta momentului.

Prin invenţiile ei în modă, încet, încet dispărea o epocă. Îmbogăţiţii cumpără orice, dar mai ales când e vorba de lux. Coco Chanel a făcut costume de baie cu chilot bufant, a fabricat rochii folosind jerseul ca material de lux şi a creat un parfum dupa o reţetă „împrumutată”.

Ajuns împărat, Napoleon promulgă o lege prin care interzice femeii din Franţa să îmbrace pantaloni, obligând-o să poarte rochie lungă. Legea stă în vigoare vreo 200 de ani. Gabrielle Chanel învaţă echitaţie, îmbracă şalvari, cu glezna la vedere, și urcă în şa bărbăteşte. A reuşit cu mândrie şi furie să uimească.

Un sfârşit discret…

În ultimii ani ai vieţii, era surprinsă stând în picioare, adormită în mijlocul camerei, conversând. Cu o pereche de foarfece în mână, pregătea cu gesturi de orb o haină pentru o femeie care nu exista. Avea 84 de ani, făcea crize de somnambulism şi continua să reziste. La 88 de ani, întorcându-se de la plimbare, într-o duminică (pentru că în cursul săptămânii muncea), s-a întins pe pat. Camerista nu reuşise să o convingă să-şi scoată pantofii. Motiva că era obosită.

În camera lăcuită în alb, de la Hotelul Ritz din Paris, avea un pat şi o noptieră pe care erau două obiecte: statueta Anton de Padova şi o icoană dăruită de Stravinski. Acesta era decorul în care a murit singură, în duminica din 10 ianuarie 1971. Pentru că suntem întotdeauna singuri când murim. Şi când scriem…

Sursă: http://www.ziarulmetropolis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Etichetat , , , , , , , , , | Un comentariu
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 112 alți urmăritori