Nunta Cosmica 2017

Nunta Cosmica 2017

Alexandru Nicolici

Nunta Cosmică 2017

Dacă ați întreba un astrolog ce este o “nuntă cosmică” probabil că ați primi răspunsuri felurite și năstrușnice.

Puțini sunt astrologii care au avut șansa să se întâlnească și cu latura spirituală a astrologiei, cea care dezvăluie țeserea discretă și subtilă a firelor ce leagă această știință de celelalte 7 Științe Ezoterice care formează Universul Cunoașterii Ezoterice.

Un reputat astrolog francez Armand Barbault, după 12 ani de practică a astrologiei la un nivel înalt, trecea în plan secund astrologia, pentru a da prioritate, în viața sa, Alchimiei.

Se retrăgea undeva la ţară şi împreună cu soţia sa, începeau opera de creare a Elixirului de viaţă lungă, exact în cele două zile şi jumătate ale momentului de Nuntă Cosmică din acel an.

După un ciclu complet, care a durat 12 ani, au obţinut Elixirul, cea mai preţioasă comoară alchimică (aurul topit).

Nunta Cosmică se definește drept perioada de timp, în care Soarele și Luna se află, simultan, în pozițiile lor de Exaltare.

Acest moment se produce o singură dată pe an, atunci când Soarele tranzitează zodia Berbecului, iar Luna se află în zodia Taurului.

În 2017, acest moment se produce în intervalul:

miercuri 29 martie de la ora 15:48 (Ora României), până vineri 31 martie la ora 16:41(Ora României).

În intervalul de Nuntă Cosmică, forțele Soarelui (Principiul Masculin) și ale Lunii (Principiul Feminin) se află la cea mai înaltă cotă de manifestare exterioară, terestră și pot fi folosite pentru a pune piatra de temelie a unui edificiu, se pot dirija pentru crearea unui plan de viață pentru o persoană sau pentru crearea unor proiecte importante, care au nevoie de sprijin spiritual sau care reprezintă creații spirituale.

Acesta este cel mai constructiv moment din an și ar fi un lucru înțelept să proiectăm cele mai ambițioase și creative forme-gând pe care le dorim manifestate în viața noastră.

În momentul începerii construcției Goetheanumului de la Dornach (Elvetia), Rudolf Steiner a folosit momentul Nunții Cosmice pentru a pune Piatra Fundamentală a construcției edificiului respectiv.

Poate că ar fi bine ca fiecare dintre noi să își planifice și să înceapă construirea edificiului său personal, al construcției unde să te simți acasă și unde să îți desfășori activitățile spirituale.

Ar cam fi timpul să ne adunăm, să ne concentrăm și să ne apucăm de treabă, în Laboratorul de Creație al propriilor noastre vieți.

Tatăl Ceresc ne-a oferit infrastructura la care nici nu puteam visa, neștiind că există.

Ar fi o minimă formă de respect şi o dovadă de recunoștiinţă, dacă am folosi ceea ce ni s-a dat cu atâta Iubire și Bucurie.

Tatăl Ceresc privește cu interes, curiozitate și nerăbdare la noi – copiii Lui și s-ar bucura dacă ne-ar vedea utilizând darurile pe care ni Le-a facut!

Sursa:

http://www.nicolici.ro/articol.php?id=123

Valeriu Pănoiu

Viața îi răsfață pe cei care știu să se răsfețe și când energia cosmică este pe frecvența răsfățului, pentru unii e deja prea mult.

Zilele de 29, 30 și 31 martie, mai precis de miercuri seara până vineri seara, marchează etapa astrală din fiecare an, în care cele două Luminarii, Soarele și Luna, se află fiecare în exaltare.

Evenimentul poartă denumirea de „Nuntă Cosmică”.

În aceste zile, Soarele se află în cel mai răsfățat loc din zodiac pentru el, iar Luna beneficiază de aceleași privilegii, care pentru ea vin în zodia Taurului.

Spiritul (Soarele) și Sufletul (Luna) își dau întâlnire într-un spa, ca să pregătească trupul pentru cele mai potrivite direcții pentru el, timp de un an.

Vibrația este atât de ridicată zilele acestea, încât schimbările prin care trecem le resimțim la nivel de rescriere a ADN-ului.

Trupul se aliniază cu Sufletul și Spiritul, trecând prin stări emoționale fluctuante, prin oscilații de dispoziție sau chiar reacții fizice ori fiziologice de impact: devitalizare, oboseală, agitație, dureri de cap, de stomac, viroze, senzație de rău general, boală. 

Ele sunt normale, fiind semne de eliberare, de curățare a unor reziduuri formate din emoții, stresuri și tensiuni.

Această detoxifiere astrală este însoțită de faza următoare, ce presupune energizarea și învăluirea într-un strat protector de Lumină.

Această aliniere ne face conștienți de noi, ne aduce revelații, ne pune în stare de vigilență.

Pe Nunta Cosmică avem un vârf de claritate în viețile noastre.

Știm ce avem de făcut, care sunt cele mai bune decizii, înțelegem ce e mai bine pentru noi, integrăm mai ușor trecutul, renunțăm la așteptări, cultivăm acceptarea, identificăm de ce ni se întâmplă ce ni se întâmplă, ne dăm seama dacă suntem sau nu la locul potrivit.

Soarele și Luna, în exaltare, împletesc o vrajă.

Timpul se oprește în loc, pentru ca noi să plonjăm într-un prezent continuu și să ne uităm din afară, cu sinceritate, la viața noastră.

După ce clepsidra își reia numărătoarea boabelor de nisip, de vineri noaptea spre sâmbătă încolo, avem forța de a pune în practică ceea ce ne este absolut evident că avem de trăit.

În clipa suspendată a zilelor de 29 martie (seara, după ora 19:00) – 31 martie (până în ora 20:00), ne încărcăm cu energie de materializare pentru un an de zile.

Singura condiție este menținerea gândurilor pe vibrația cea mai înaltă!

Orice frică, orice îngrijorare, orice invidie, orice gând de răzbunare, orice nemulțumire, ne slăbesc și ne taie elanul până la următoarea Nuntă Cosmică. 

De aceea, este esențial, ca în aceste două zile și jumătate, să facem ceea ce ne place, să nu onorăm invitațiile de conveniență, să evităm compania oamenilor care ne vampirizează, să nu lăsăm mintea să zboare în scenarii negative, să nu citim informații care ne programează pe minus, să evităm, cu desăvârșire, știrile cu impact negativ emoțional.

Să stăm în recunoștință și bucurie, să zâmbim, să râdem, să facem daruri altora și nouă înșine.

Sunt zile în care este recomandat să ne abandonăm într-un hobby sau într-o pasiune.

Magia astrală încurajează răsfățul, iar cei ce știu să se răsfețe, știu prea bine să-i răsfețe pe alții, căci dacă vrei să primești, este bine, mai întâi, să dai. 

Așa că fiecare dintre noi să facă bine să dăruiască altora ceva din ce are el mai bun!

Dacă este expert în dulciuri, să gătească o prăjitură.

Dacă scrie, să scrie și să-i bucure pe alții.

Dacă este specialist în drumeții, să adune gașca. 

Surprizele, darurile, bucuriile spontane, pe care le facem, ridică vibrația tuturor și ni se întorc înzecit.

Conectarea permanentă cu Sursa, ritualurile de Lumină, concentrarea pe toate motivele pentru care avem de mulțumit, ne dă acum forță de Înălțare pentru un an de zile.

Eu vă dăruiesc și o rugăciune:

„Tată Ceresc,

Eu Îți mulțumesc pentru că mă ajuți să mențin gândurile cu cea mai ridicată vibrație, pentru a crea versiunea cea mai înaltă a vieții mele!”

Nunta Cosmică

În aceste zile de trepidație astrală, răsfățul este magia vieții, care ne creează realitatea optimă pentru un an de zile!

Cei care știu, să se răsfețe, să fie ei înșiși.

Cei care nu știu, să facă bine să învețe, înțelegând că viața ne dă ce ne dăm singuri.

Ea ne răsfață, în măsura în care noi ne dăm voie să oferim altora și să ne oferim singuri răsfăț. 

Sursa:

http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2017/03/zilele-rasfatului-cum-sa-devii-magician.html

Elena Cociș

Sincronicitățile fac, din ce în ce mai des, deliciul evenimentelor cosmice.

Un sentiment de puternică comuniune ne aduce pe toți la un loc, atunci când le sesizăm.

Bucuria și Pacea, dar, mai ales, convingerea că nu suntem singuri, că întreg Universul este alături de noi, ne inundă fiecare părticică a ființei noastre.

Acum, toate se leagă într-o suită miraculoasă: Echinocțiu… Lună Nouă… începutul anului astrologic… Nunta Cosmică… Buna Vestire…

Echilibrul feminin – masculin, în planul energiilor Divine, este resimțit de fiecare mini-particulă a ființei noastre.

Sufletul nostru zburdă. Orice altceva parcă este suspendat.

Provocările, evenimentele care ne fac să privim, doar, în exterior și să uităm de esența noastră Divină, pentru câteva zile își reduce efectele, dispar ca prin minune din existenta noastră.

Întregul Univers conspiră, pentru ca noi să ne putem bucura de viață, de primăvară, de fiecare aspect al vieții pe Pământ … să ne simțim onorați că suntem, Acum și Aici, pe cea mai frumoasă și mai iubită Planetă.

Acum, în acest fabulos portal energetic, trăim timpul visării.

Totul se metamorfozează, viața renaște parcă de nicăieri.

Arhanghelul Gabriel ne reamintește că Hristos s-a întrupat, că Legea Nouă, Legea Iubirii, domnește, încă din timpuri străvechi pe Pământ.

Simțim bucuria și sărbătoarea Cerului, celebrăm!

Există un loc miraculos, în care totul este posibil: Micul Spațiu al Inimii.

Fiecare dintre noi, pe o cale numai de el(ea) știută, în aceste zile poate ajunge, cu ușurință, acolo.

Este tărâmul Unificării, locul în care Nunta Cosmică se înfăptuiește, cel în care energiile feminine și cele masculine se contopesc în echilibru perfect, este locul de unde izvorăște Iubirea, Grădina Raiului, este punctul din care Universul a fost creat.

Fie ca aceste extraordinare timpuri, pe care le trăim, să ne reamintească cine suntem noi  cu adevărat și să ne conducă pașii spre dimensiunile înalte ale conștiinței.

Să dăruim, împreună, Părinților noștri Divini, recunoștință și apreciere pentru Tot și toate, pentru fiecare clipă trăită pe Pământ, pentru toate Darurile Divine pe care le-am primit de-a lungul viețuirilor noastre.

Să ne îndreptăm gândul către toți cei care, întrupați sau nu, ne-au arătat cu Iubire și răbdare, cu înțelepciune și cunoaștere, Drumul spre Acum!

Sursa:

http://elenacocis.ro/buna-vestire-si-nunta-cosmica/

Nunta Cosmică

https://www.facebook.com/events/429626320705206/?active_tab=about


Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

Convergență: implozia trecutului și viitorului

Convergență: implozia trecutului și viitorului

hologram-earth

Echinocțiu fericit! În mod oficial, ne apropiem cu repeziciune de un punct culminant final –de fuzionare a masculinului cu femininul și de separare totală a programelor realității (liniile temporale) 3D și 5D – ce va iniția stadiul final al întrupării pentru cei pregătiți, dispuși și capabili.Aceasta va însemna o perioadă de transformare puternică.

A facilita înălțarea pe această planetă sau pe orice planetă implică a deveni UNA cu planeta.

Ultimele 4 săptămâni le-am petrecut în mare parte plutind-înnotând-înecându-ne în vidul potențialului nostru; și totuși, dincolo de suprafață se întâmplă un număr ATÂT DE incredibil de lucruri. În sfârșit, astăzi Soarele intră în Berbec, începe noul an astrologic, iar potențialele recent activate vor începe acum să-și croiască drum spre lumea fizică.

În timp ce ne pregătim să semănăm semințele pentru această etapă foarte nouă, asistăm de asemenea la apariția uluitoare a noului nostru model necesar experienței noii vieți. Ne deschidem, devenim mai profunzi și ne pregătim pentru activarea totală a acestui model, încă de la Paștele/echinocțiul trecut, finalizând toate contractele karmice și unificând orice dualitate rămasă în noi.

Cei care au triumfat pe parcursul acestei perioade de 12 luni, de pregătire FOARTE riguroasă, încep acum să dea naștere creațiilor și experiențelor cu totul noi, bazate pe tiparul perfecțiunii inerente modelului nostru divin ce găzduiește identitatea reală a sufletului nostru, precum și contribuției personale adusă lumii, în calitate de IUBIRE.

Tiparul Adam Kadmon constituie cerința esențială, harta și suportul pentru etapa finală a întrupării, ce urmează după încheierea etapei învierii, și ne facilitează aliniere/acordarea celulară cu Sinele solar-sufletesc/Christic. (mai multe despre asta în secțiunile de mai jos)

El conține de asemenea configurarea vibrațională pentru planul Raiului, ce face parte integrantă din noul nostru sistem de operare uman. Asta înseamnă, printre foarte multe alte lucruri, debutul noului nivel, mai înalt, de slujire ca prototipuri divin-umane… conștientizarea scopului cel mai înalt al sufletului.

Pe măsură ce avansăm mai mult în noul anotimp, ajungem la o uniune mai profundă cu noul nostru Sine și cu noua noastră viață. Acest fapt aduce cu el numeroase începuturi și ocazii de a explora noi aspecte ale ființei noastre, în timp ce cauterizăm trecutul și îl depășim pentru totdeauna.

La ora actuală energiile sunt pornite să năucească, fiecare nivel al ființei noastre fiind fără îndoială bombardat de frecvențe extrem de înalte… DAR suntem echilibrați și pregătiți pentru un început fără egal. Ființele galactice precizează faptul că niciodată până acum nu a mai existat pe pământ un astfel de moment și nici nu va mai exista.

Ceea ce se află acum în fața noastră este atât de unic pentru acest moment, o ocazie atât de extraordinară, și totuși constituie o mică parte din ceea ce urmează.

Fiți deschiși către lucruri uimitoare!

Punctul alfa și omega

De-acum ar trebui să fie evident imediat faptul că ritmul în care asimilăm frecvențele Noului Pământ și rapiditatea cu care ajung acele frecvențe în peisajul nostru intern și extern se accelerează exponențial.

Ne-am aflat într-o perioadă de inerție ȘI accelerare, ce este stimulativă și solicitantă în același timp, din cauza presiunii enorme ce se acumulează în interior… presiune care ne aduce imediat la o uniune mai profundă/curajoasă cu noul nostru sine exterior, cu noua noastră viață și lume, în timp ce ne împinge de asemenea să alegem din creațiile trecute rămase.

Această comprimare este rezultatul a/va duce la ceea ce pare a fi un punct culminant ce se apropie în mod inevitabil… pe care cei din Consiliu îl numesc și l-au numit de mulți ani, momentul Big Bang-ului personal:

În acest sens, aflați că vă apropiați rapid de un punct culminant în care veți uni trecutul și viitorul în experiența momentului UNIC de acum.

Acest punct culminant este începutul și sfârșitul, punctul alfa și omega, și aduce cu el un fel de Big Bang, pe măsură ce implozia vieților voastre, a eurilor voastre din trecut și viitor, se unesc într-o SINGURĂ experiență unificată.

Apogeul desăvârșirii acestui nivel de autoritate va însemna unificarea trecutului cu viitorul/masculinului cu femininul/spiritului cu materia/cerului cu pământului, dar va reprezenta și o separare totală a liniilor temporale 3D și 5D… un punct de rupere din care celor pregătiți le va fi îngăduit să se mute permanent în unitate și să lase în urmă ceea ce nu le mai servește în căutarea de tărâmuri mai vaste, navigând pe oceane mult mai întinse.

Această scindare de linii temporale este în prezent întru totul posibilă deoarece un număr suficient de oameni de pe planetă s-au ridicat individual deasupra conștiinței separării/datoriilor karmice stabilite, într-o asemenea măsură încât lumea fizică trebuie să reflecte acum acea întreagă nouă realitate către/pentru noi. Precum în interior, la fel și în exterior. La rândul lui, acest fapt face ca realitatea 5D să fie nu doar fizică, dar și accesibilă întregii omeniri, dacă ea ar alege-o.

Altfel spus, cei aflați în frunte au conceput în sens foarte literal Noul Pământ (conceptual), l-au dezvoltat în ființa lor (au susținut spațiul necesar maturizării lui), iar acum îl predau lumii fizice, pentru ca toți să ia parte (întruchipându-l). Destul de incredibil.

Confuzia convergenței

Accelerarea convergenței, care inițiază atât eliberarea de vechiul nostru model, cât și activarea noului model, duce la un moment destul de neobișnuit din călătoria noastră deja neobișnuită, în care parcurgerea acestei perioade (inclusiv portalul de eclipse din care tocmai am ieșit și care a adus foarte multă reorientare) a fost deosebit de complexă… captivantă și eliberatoare, plus derutantă și contradictorie.

Consiliul precizează că, din cauză că această comprimare crescândă a constituit o experiență atât de intensă, unii dintre voi au ajuns în situația de a-și pune serios sub semnul întrebării drumul și scopul. Adăugați la acea listă deja lungă a ingredientelor convergenței, experiența existențială mereu omniprezentă, specifică semnului Peștilor, și aveți rețeta perfectă pentru o criză de identitate totală.

Dacă vă luptați/v-ați luptat cu această etapă, înțelegeți că scopul oricărei crize de identitate este acela de a muri atât de total față de cine am fost, încât să putem da voie să apară cine SUNTEM cu adevărat, după moartea sinelui nostru trecut. În acest moment este imperios necesar să alegem din orice poveste trecută eliberând „povestea eului”… chiar și – și în special – povestea vindecării/înălțării noastre.

Rețineți faptul că disoluția identității este o cerință obligatorie pentru a renaște… dacă ne identificăm cu orice altceva decât esența noastră pură, ca IUBIRE, nu putem încheia cu succes această sarcină importantă. Ruptura de viața și identitatea din trecut nu numai că va elimina rezistența, tensiunea și suferința… ci vă va dezvălui în final și Sinele autentic.

Zodia Peștilor ne conduce uluitor de profund în ape neexplorate… iar datorită eclipsei efectul se dublează… dar numai atunci când suntem dispuși să ne pierdem total ne putem găsi pe noi înȘine într-un mod foarte autentic. Ei bine, de când Soarele a intrat în semnul Vărsătorului, călătoria a fost un pic cu hopuri… dar nu vă temeți deloc, căci a sosit Berbecul!

În aceste momente finale este esențial să avem încredere că lumina lăuntrică a crescut suficient de mult pentru a o vedea cu adevărat, pentru a înțelege cu adevărat că toate limitările noastre din trecut (atât în gând, cât și în faptă) sunt într-adevăr foarte încheiate… chiar și în timp ce noile aspecte ale luminii încă mai lucrează pentru a arde datoriile karmice din trecutul nostru.

Tot acel timp petrecut plutind în oceanul din semnul Peștilor, al potențialului nostru neconștientizat, va da roade în nenumărate feluri, pe măsură ce ieșim treptat la suprafață din vidul apos, ne uscăm sub Soarele Berbecului cel aprig și ne redobândim fundamentul în noua lume. În acel moment vom înțelege mult mai deplin ce anume a produs toată acea scufundare adâncă și cum s-o folosim în viața noastră.

Sinteza trecutului și viitorului

Contopirea eului nostru din trecut cu cel din viitor este, în esență, un proces de dizolvare în lumină, dar pentru că facem acest lucru din corpul nostru fizic, simțim AMBELE fațete ale tranziției: orgasmele unduioase ale morții, dacă vreți, în timp ce ne eliberăm plini de extaz de modelul vieții noastre din trecut și aducem la viață noul model, dar acest fapt aduce cu el și toată polaritatea restantă (umbra neintegrată), stârnirea oricăror limitări pe care le mai avem cu privire la călătorie, la proces și chiar la procesul călătoriei

NOTĂ: Întrucât Venus e retrogradă, cea mai mare parte a muncii cu umbra e focalizată în prezent pe chestiuni ale inimii.

De asemenea, am fost mobilizați să înfruntăm cu seriozitate orice iluzii pe care continuăm să le prețuim (grație influenței Peștilor/lui Neptun), să aducem echilibru în locurile/polaritățile unde am fost poate prea optimiști… acele aspecte fragmentate ce pot contribui la idealism neîntemeiat, pasivitate și/sau evitare etc. Acum e necesar să ne fuzionăm lumina cu orice aspecte neclare ale vieții pe care încă le mai evităm, cu orice unghiuri moarte lipsite de claritate, pentru a ne fixa picioarele cu fermitate pe Noul Pământ.

Mai avem ceva timp/spațiu în care să ne ocupăm de aceste elemente capricioase, dar mi s-a arătat de la începutul anului că, după echinocțiu (primele două săptămâni din aprilie sunt clar subliniate), apare o „etapă foarte nouă”, prin urmare intrăm într-o perioadă favorabilă de potențial crescut de a ne elibera pentru totdeauna de tiparul karmic, de a renunța la tot ce conține trecutul, ca și cum am desface fermoarul unei haine uzate. Celor pregătiți, această eliberare le va accelera considerabil asimilarea noului model.

În esență, disoluția tiparului karmic este posibilă prin construirea tiparului luminii.

Prin aceasta vrem să spunem că, pe măsură ce vă construiți tiparul corpului de lumină, dizolvați concomitent straturi după straturi de condiționare karmică, ce au avut putere asupra corpului vostru pământesc, fapt ce grăbește la rândul lui asimilarea fizică a noului vostru tipar.

Este un efect sinergic și un proces care are provocările lui de depășit, căci pe măsură ce intrați în această nouă stare radioasă de a fi, pătrunzând în creația plină de viață a Pământului făgăduinței personal, simțiți de asemenea stratul acestui nou nivel de conștiință cu ultimele rămășițe ale trecutului vostru foarte învechit.

Acest lucru poate să arate și să vă dea senzația că, în același timp, ați fi ‘ajuns’ și ați fi încă ‘înțepeniți’ în holograma vieții voastre cauzale.

Întrucât vechiul și noul/trecutul și viitorul se întâlnesc în planul fizic, lucrăm foarte asiduu ca să sintetizăm ambele lumi, făcând din ele UNA. Atunci când interacționează aceste două lumi, avem senzația că am ține piciorul atât pe pedala de accelerație, cât și pe cea de frână… cum ar fi a face alegeri noi dintr-o stare de conștiință nouă, eliberată, dar pentru că acele alegeri mai trebuie să se însămânțeze în solul de sub picioarele noastre, cam depunem eforturi fără rezultate.

Cât timp ne-am aflat în semnul Peștilor, am fost precum un vas fără cârmă, rătăcind în atât de multe posibilități, dar nefiind în stare să FACEM nimic cu ele, și totuși, această fuziune se poate manifesta și în modul opus (masculin), în care viața e plină dintr-odată de ocazii (viitoare), dar pe măsură ce avansăm și valorificăm aceste întreprinderi noi și riscante, ‘facem lucrurile fără tragere de inimă’, în timp ce așteptăm să apară sentimentele și/sau finanțele.

Aceste dinamici opuse ale energiei se vor întâlni la mijloc și se vor echilibra destul de curând și, atunci când o vor face, vor produce amestecul potrivit de energii necesar pentru a ne dezvălui Sinele Creator original… cel care în mod oficial deschide poarta raiului pe pământ, portalul nostru către conștiința prosperității.

Între timp, dacă debordați de sentimente noi de expansiune și nelimitare, pe lângă acele sentimente supărătoare de constrângere și deconectare de forța voastră vitală creatoare, mențineți direcția în următoarele câteva săptămâni. Conștientizați faptul că asocierea acestor sentimente și experiențe, ce au fost de obicei separate de timp și spațiu, este acum concomitentă! Spre exemplu, în trecut, escapadele polarității noastre de conectare/deconectare (la/de 5D) erau despărțite de luni, săptămâni, zile… pe când acum suntem capabili să simțim, să trecem prin ambele realități exact în același timp.

Ca ajutor vizual, mi se dă imaginea cu expunerea dublă din domeniul fotografiei… metoda suprapunerii a două expuneri într-un singur cadru… doar că noi suprapunem două linii temporale/programe ale realității într-un singur moment al experienței întrupate. Acest fapt poate duce la multe momente schimbătoare, dar fiți siguri că experiența acestei „vieți duble”, deși neobișnuită, este o parte foarte normală a convergenței.

La acestea noi spunem ca în zilele rămase din martie să dați voie pur și simplu să se manifeste instabilitatea proprie acestei luni…

Sincronizarea cu ciclurile terestre

Pe măsură ce continuăm să ne integrăm mai plenar corpul de lumină cu corpul pământean, ne vom simți mai profund sincronizați cu planeta și ciclurile ei… deoarece devenim în sfârșit UNA cu pământul. Această armonizare este/va fi rezultatul finalizării întregii întrupări a sufletului, a întregii aprofundări ce a avut loc și în direcția căreia am lucrat cu atâta sârguință din 2012.

În ultimii ani ne-am trezit în pragul alinierii totale cu ciclurile planetare, prin urmare se poate să fi avut impresia că am fost mereu ATÂT DE APROAPE, în timp ce încă mai încercam să „prindem din urmă” (de cele mai multe ori în zadar) anotimpurile pământului, în scopul de a ne coordona cu ele… de a ne împleti în mod organic creațiile în uniune cu ciclul anual de dezvoltare al Gaiei… dar întotdeauna există un decalaj de timp/spațiu (citiți: separare), mai multă integrare de făcut, mai multă întrupare necesară pentru a ne unifica cu lumea fizică.

Ne-am petrecut foarte mult timp din trezirea noastră aliniindu-ne cu ciclurile cosmice/cerești, pe măsură ce ne-am unit cu Sinele de nivel galactic, dar mulți dintre noi sunt acum pregătiți să se simtă UNA cu pământul… ca o parte integrantă a planetei, și totuși, transcenși din ea.

Căci am spus de multe ori că intrați într-o comuniune cosmică mai profundă pe măsură ce intrați mai adânc în rădăcinile voastre pământești… că deveniți concomitent mai umani, ÎN TIMP CE deveniți mai divini, mai galactici.

Aceste părți aparent separate din voi sunt pe cale de a se unifica de asemenea manieră, încât vă veți simți simultan mai umani, mai pământeni ca niciodată… și totuși mai VOI în mod divin, mai mult ca niciodată.

Imaginați-vă puterea potențialului nostru creator atunci când suntem total sincronizați, în acord armonios cu ciclurile de creație ale pământului. Cine creează mai bine, mai din abundență, mai sistematic, mai cu dărnicie, decât Mama Supremă? Și să ne gândim că și Gaia este pe cale de a se contopi cu sufletul ei!

Sperăm să fi clarificat faptul că această călătorie a întrupării reprezintă doar asta – adâncirea Sinelui vostru solar-sufletesc în sinele pământesc, căci aceasta e singura cale de a efectua transformări reale.

A facilita înălțarea pe această planetă sau pe orice planetă implică a deveni mai întâi UNA cu planeta.

Odată ce aduceți totalitatea adevărului vostru divin în cea mai densă dintre dimensiuni, în masă, viața pe pământ va fi ameliorată radical, într-o manieră evoluționară… în cele mai directe moduri.

Acest proces de fuzionare cu pământul este o pregătire pentru unii pași importanți de avansare în viața noastră fizică și, ca atare, el a provocat în mod sigur absolut toate zonele de rezistență și/sau locurile din noi unde am fost îndrumați greșit… toate acestea în numele alegerii unei traiectorii mai înalte pe care să călătorim.

Expresia biologică a acestei unificări explică de asemenea deschiderea de noi circuite în celulele noastre fizice… mai ale în zona lombară, șold, vintre, picioare, genunchi, glezne și labele picioarelor… toate aceste părți ale corpului legate de ‘mișcarea fizică de înaintare’ vorbesc într-adevăr mai tare în timp ce corpul lucrează ca să se adapteze la noile frecvențe și să se alinieze cu noul model.

Pășim la propriu într-o experiență de viață cu totul nouă, așa că ni se cere să ne asumăm responsabilitatea în toate privințele, să atragem cu certitudine această viață nouă. În corpul fizic acest fapt ne evidențiază toate zonele unde există congestie și/sau folosire excesivă… acele locuri unde ne simțim încă blocați și care au nevoie să intre în ele mai multă Forță de viață, pentru a-și redobândi în totalitate mișcarea fluentă… SAU acele locuri unde ne mișcăm prea mult, fiind mereu ocupați ca să evităm, să opunem rezistență adevărului ce apare în nemișcarea FIInței.

Recalcitranță este cuvântul exact ce-mi este dat, în timp ce deschidem locurile în care am fost în opoziție cu curgerea deplină a vieții.

Înflorirea noastră în plină dezvoltare

În mod oficial, astăzi începem un nou anotimp planetar, iar la echinocțiul din martie are loc întotdeauna o schimbare puternică, pentru că trecem de la întuneric la lumină… făcând tranziția de la vidul potențialității noastre, specific zodiei Peștilor, la scânteia fizică a (luminii) energiei din Berbec, care creează viață nouă. În emisfera nordică acest fapt este exact, întrucât începem de asemenea să ne reorientăm spre anotimpurile mai călduroase, având mai multă lumină solară… adică impactul este un pic dublu.

În timpul șederii noastre în vidul adânc al adevărului cosmic… unde am deliberat suficient cu modelul nostru divin… fiecare dintre noi a dat peste unele aspecte foarte noi ale eului, aspecte ce poartă și conțin semințele pe care ne pregătim să le semănăm în solul sacru al scopului cel mai înalt al sufletului nostru.

Așa cum ne adâncim mai mult în tărâmurile pământului, tot la fel ne îmbogățim viața cu aceste potențiale noi, căci ele dețin codurile necesare înfloririi depline a acestor potențiale… nu doar pentru acest an, ci pentru următorii 9 ani ai ciclului de creație (universală).

Datorită acestui punct important de cotitură din viața noastră, perioada inactivă din semnul Peștilor a fost în unele privințe foarte importantă.

În acest sens, vrem să precizăm că noul nivel al scopului vostru și rolul lui în planul divin pentru Pământ și omenire e codificat pentru a se activa prin intermediul noilor nivele de lumină ce se revarsă asupra planetei.

Așa cum lumina Soarelui trezește inteligența adormită din plante, la fel este trezit și în voi nivelul nou/superior al informațiilor genetice, cu ajutorul nivelului nou/mai înalt de fotoni, accesibil celor care și-au dezvoltat modelul corpului de lumină suficient de mult pentru a-l activa.

Acest lucru vine cu unele avertismente. În primul rând, nu toată lumea are nivelul de pregătire necesar pentru asta…

La ultima întâlnire a consiliului intergalactic s-a discutat faptul că deși unii oameni se pregătesc foarte mult să înflorească în potențialul lor întru totul uman, în realitate mai puțin de 1% din populația umană este în prezent conștientă de înălțarea planetară… iar dintre cei conștienți, mai puțin de 1% sunt pregătiți (spiritual, mental, emoțional) pentru a-și facilita înălțarea personală în acest moment.

La prima privire, ar părea niște cifre descurajante, dar vă asigurăm că efectele cuantificabile ale fiecărui suflet în parte ce se întrupează au o sferă de acțiune astronomică.

NOTĂ: Înțelegeți faptul că trecerea în 5D nu este un eveniment ce are loc doar o dată… ușa (potențială) tocmai se deschide, devenind accesibilă pentru prima dată celor care au rezolvat/eliberat orice frică, dar în viitor vor exista numeroase momente de alegere pentru ca sufletele ce evoluează să traverseze oricare dintre numeroasele punți pe care noi înșine le-am construit între lumi.

În al doilea rând, pentru cei care în prezent își activează noul model și ADN-ul nou/superior, echipat cu conștiința noului corp/superior… nu ar trebui să fie o surpriză faptul că vom trece la o experiență umană foarte diferită. Remarcabilă, da, dar totuși diferită, întrucât descoperim lumea/linia temporală nouă/mai înaltă/pentadimensională prin intermediul propriilor celule și al nostru înșine… că, în esență, noi suntem a doua venire. (Și acest subiect a fost discutat la „masa rotundă galactică”, împreună cu rezultatele posibile ce se corelează cu căi particulare de înălțare fizică.)

Au fost menționate trei puncte esențiale ce corespund felului în care sunt stabilite aceste căi: echinocțiul (20 martie), Luna nouă din Berbec (27 martie) și Duminica Paștelui (16 aprilie)… dar evident că între 1 și 16 aprilie există și unii jucători importanți de pe cer, care implică Centrul Galactic.

Indiferent ce ar fi acesta/ce rol joacă, el indică spre un eveniment important care (după cum estimez eu) ar părea să fie încheierea separării lumilor 3D și 5D, ce mi s-a arătat în decembrie anul trecut. În fiecare an pe vremea asta suntem centrați pe potențialul înălțării noastre, adâncindu-ne în pregătirea noastră colectivă… anul acesta ne aflăm într-un moment de oportunitate profundă de a o transpune în realitate. Ca întotdeauna, timpul ne va spune!

Primul val al acestei energii este deja aici, prin intermediul echinocțiului, dar anul acesta Duminica Paștelui este deosebit de semnificativă pentru două motive:

1) Într-o conversație avută cu Maestrul Iisus în ajunul Anului Nou, el a menționat că la acest Paște mulți dintre cei aflați pe calea autorității vor finaliza călătoria învierii. Deșteptarea noastră din morți (citiți: coma inconștienței) a fost o acțiune de proporții, care a inclus o crucificare chinuitoare pentru fiecare dintre noi, dar care a fost necesară pentru a ne transcende rănile de bază/cele mai mari frici, astfel ca în cele din urmă să ne putem întrupa Sinele divin real… adică să devenim „carnea și sângele lui (unui) Christos”.

2) De asemenea, Paștele vine imediat după ce Venus staționează în mișcare directă, încheind călătoria de înviere a inimii. Pentru mulți, aceasta este/a fost ultima rundă în care să ne reexaminăm și să ne reînviem IUBIREA (de sine) totală și adevărul inimii… ce va face posibilă finalizarea fuziunii inimii superioare (christificate) cu mintea superioară (christificată)… care a trecut și ea printr-o călătorie a învierii foarte riguroasă, cu ajutorul ciclului de Mercur retrograd din decembrie anul trecut.

NOTĂ: Consiliul atrage atenția asupra faptului că, chiar dacă Mercur (mintea) va intra iar în mișcare retrogradă (pe 9 aprilie – Duminica Floriilor), cu puțin timp înainte ca Venus (inima) să intre în mișcare directă… va avea loc un nou schimb de energie a Sursei între arhetipuri, ce reprezintă o legătură masculin-feminin foarte nouă… poate dinamica (5D) întâietății principiului feminin, ce dă naștere celei de-a treia entități sacre, copilul divin al creației, în fiecare dintre noi.

În timpul acestui ciclu retrograd al lui Venus, ni se cere tuturor să ne întărim deciziile de a reveni la totalitate prin IUBIRE de sine… de a nu mai șovăi sau ieși din adevărul INIMII noastre… de a ne acorda întâietate nouă înȘine pentru ultima oară… de a ne alege pe noi înȘine în locul oamenilor/locurilor/lucrurilor care provoacă separare între noi înșine și noi înȘine… de a avea încredere în înțelepciunea Inimii, mai presus de ORICE altceva… de a ne aprecia pe noi înȘine așa cum îi apreciem pe ceilalți.

Toate cele menționate mai sus vor produce o experiență foarte nouă cu fizicalitatea noastră, ce se va desfășura succesiv pentru a ne revela primele straturi întrupate ale noii esențe umane. Această esență reprezintă revelarea Sinelui nostru (Sursei noastre) CA slujire, ce va anula sinele (separat) aflat ÎN dinamica slujirii… începutul oficial al uniunii dintre căutările noastre pământești și cele divine, ce slujește prin viețuirea noastră ca IUBIRE.

Gestionarea fluxului creator

Dacă, la fel ca mine, sunteți sensibili în special la excesul de informații (citiți: mental), e posibil să fi remarcat un șuvoi continuu aproape copleșitor de informații creative care, uneori, ni se poate părea MULT prea mult de procesat… mai ales în timp ce ne-am aflat în semnul Peștilor … ajungând să simțim că ne este imposibil – ba chiar chinuitor – să ținem pasul cu toate inspirațiile, conceptele noi, înțelegerile profunde și ideile venite.

Ar putea fi util să înțelegem faptul că toate aceste informații pe care le absorbim acum vin direct din modelul nostru divin, prin chakra stelară a sufletului, descărcând în noi tone de pachete de potențial codificate temporal, ce conțin informațiile necesare întregului ciclu de 9 ani, pe care în prezent abia începem să le modelăm în formă fizică.

Aceste date ne informează și ne instruiesc cu privire la nivelul următor/scopul mai înalt/planul divin personal prestabilit al sufletului nostru, conținând și codurile pentru modelul divin… semințele pe care fiecare dintre noi le plan-tează individual și colectiv pentru Grădina Raiului, modelul pentru Noul Pământ.

Mai mult ca în oricare alt moment al călătoriei noastre, vă recomand f-o-a-r-t-e m-u-l-t ca anul acesta să țineți un jurnal în care să vă treceți toate informațiile viitoare ce vă sunt aduse… nu pentru că am risca să le uităm, ci pentru a ajuta mintea să se elibereze de ele și să se relaxeze în timpul acestor contracții extrem de creative, ce conțin instrucțiuni pentru acțiunile noastre viitoare. (Asigurați-vă în special să aveți un carnețel… hm, telefon/tabletă… lângă baie/duș, întrucât apa acționează ca un purtător de informații, fiind ceva obișnuit să fii bombardat cu informații de ordin mai înalt în timp ce faci baie.) Ținerea unui jurnal ajută și ea foarte mult la a face corelații între informațiile descărcate, la structurarea informațiilor în timp/spațiu.

În timp ce primim o prezentare generală a „configurației terenului” pentru întregul ciclu nou de creație, amintiți-vă că fiecare parte din planul nostru divin va înflori la momentul ei prestabilit… adică nu e necesar să ne ocupăm de toate imediat sau în același timp. (notă către sine.) E necesar doar să aducem informațiile și să păstrăm aceste potențiale în câmpul nostru, până vine momentul perfect pentru fiecare proiect, ocazie, acțiune nouă.

Având în vedere cele de mai sus, doresc să vă împărtășesc un mesaj emoționant pe care mi l-a oferit recent mama mea (din lumea cealaltă), deoarece a simțit că eram pe punctul de a derapa:

Următoarele câteva săptămâni reprezintă un punct de cotitură foarte important în viața ta. Mergi încet. Vasul care și-a început călătoria acum multe luni se pregătește să intre pe mări mai întinse. Vei avea senzația că nu mai ai timp, dar în realitate timpul e cel care va dispărea.

Modelul Corpului de Lumină

Vreau să vă spun câteva lucruri despre modelul corpului de lumină (Adam Kadmon), care să ne ajute să înțelegem câteva dintre indiciile… unele subtile, altele evidente imediat… apariției lui (în secțiunea de mai jos).

Mai întâi, ar fi util de știut că acest corp de lumină este de fapt un aspect fractalic al corpului nostru solar, corpul solar putând fi definit drept corpul inteligenței colective ce ne guvernează procesul înălțării… adică, suntem o parte din corpul solar, dar nu totalitatea lui. Corpul solar guvernează de asemenea procesul întrupării, întrucât aspectul nostru solar este cel care transmite informațiile necesare pentru a ridica/coborî corpul de lumină, pornind din corpul uman.

Atunci când putem menține (în corpul nostru) conștiința de nivel solar/Christic, pe care corpul solar ne-o oferă prin intermediul Soarelui (Soarele este portalul nostru către inteligența Sursei, prin intermediul sorilor centrali, al Centrului galactic etc… până la/pornind de la Sursă), devenim Sorii întrupați (ai lui DUMNEZEU), despre care ființele galactice au spus acum doi ani că reprezintă unul din pașii finali din autoritatea noastră personală. De aceea Soarele este componenta esențială în înălțarea/coborârea noastră, căci creația întregii noastre vieți/scopul nostru divin și planetar gravitează în jurul lui, într-un sens foarte literal.

Doar atunci când putem să dobândim și să ne menținem conștiința de nivel Christic în corpul inferior, ne putem conștientiza cu adevărat pe noi înșine ca fiind lumina veritabilă a propriei vieți… centrul propriului sistem solar-sufletesc… în care toate creațiile din viața noastră sunt echilibrate și dispersate pe orbita de rotație din jurul Sinelui nostru solar-sufletesc, la fel cum toate planetele din sistemul nostru solar se rotesc în jurul Soarelui.

Acest întreg concept de viață ca o hologramă se bazează pe înțelegerea faptului că viața noastră și tot ce există în ea sunt scoase la vedere de lumina sufletului nostru… că întreaga viață nu numai că gravitează în jurul Sinelui, dar există ca urmare a Sinelui, la fel cum orice viață planetară există ca urmare a Soarelui.

https://thinkwithyourheart.com/…/create-as-love-be-the-for…/

– Create As LoveTM : BE the FORCE e-course (cursul prin corespondență Creează ca IUBIRE™: FII FORȚA)

Ca Sori ai lui DUMNEZEU, menținem de asemenea un canal de lumină (al conștiinței Christice) purificat pentru întreaga planetă, pe măsură ce noi înșine devenim transmițători și traductori divini ai frecvențelor luminii, emanând aceste coduri sacre pretutindeni unde mergem, convertind/modificând proprietățile energiei din preajma noastră, pentru a reflecta Sursele mai rafinate de lumină din cadrul realității mai dense.

Acest fapt creează nu numai ocazii pentru ca aceia din preajma noastră să se deschidă spre potențialul lor cel mai înalt, dar lumina noastră are impact și asupra întregii planete, lăsând o amprentă profundă peste tot pe unde mergem, asupra tuturor celor pe care îi întâlnim. Acesta e motivul pentru care începând din acest an mulți dintre noi sunt chemați să se alăture din nou vieții și societății în maniere mai substanțiale… în calitate de canale purificate, vom implanta aceste coduri ale luminii ce vor regla echilibrul necesar în lumea 3D polarizantă, și care de asemenea vor activa și trezi energia kundalini în cei pregătiți să fie inițiați, prin transferul energiei Christice. (gândiți-vă la shaktipat)

În raportul din septembrie am menționat faptul că acest nivel mai înalt de slujire (transmiterea de coduri divine) va constitui o parte importantă din Planul Divin care începe anul acesta, prin noul ciclu de creație.

Acum înțeleg că pe durata acestui anotimp (între echinocțiu și solstițiu) și cu ajutorul câtorva ajustări ale câmpului nostru toroidal, acest fapt devine o realitate pentru unii.

Configurarea noului model

În acest moment ar trebui să mai existe puține îndoieli cu privire la faptul că se activează noul model și că suntem ghidați să ne ocupăm activ de întruparea noastră.

Mai întâi de toate, înțelegeți faptul că asimilarea noului model uman nu reprezintă un schimb mental sau emoțional, ci o inteligență întrupată care comunică prin instinctele și impulsurile noastre.

De aceea, e posibil să fi sesizat că răspunsurile spontane pe care le dați vieții se schimbă brusc și radical… și chiar vă surprind.

În timp ce configurarea tiparului nostru karmic s-a bazat pe frici (separare) și factori declanșatori rezultați din rănile ulterioare bazate pe separare, configurarea noului model se bazează pe totalitate/adevăr divin/nelimitare… stabilite potrivit coordonatelor reale ale sufletului pentru călătoria noastră exaltată în unitate… așa că, pe măsură ce ni se face cunoscut acest model nou, instinctele noastre naturale se schimbă, de la a „ne proteja” (de pericole/amenințări percepute), la a „ne permite” (să trăim nestânjeniți).

Aceste instincte noi sunt atât de „normale”, atât de organice pentru sufletul nostru și atât de lipsite de efort, încât atunci când ne mobilizează la acțiune e posibil să fim împinși să ne amintim sau să ne conectăm cu impulsurile/răspunsurile vechiului model, bazate pe realitatea pe care am trăit-o înainte. Acest fapt ar putea duce la numeroase momente de amnezie, în care va fi necesar să vă opriți și să vă gândiți de ce nu ați făcut tot timpul aceste lucruri „atât de normale pentru suflet”… de ce v-ați simțit atât de restricționați/blocați/limita ți, chiar dacă știți foarte bine că doar în urmă cu o lună nu ați avut capacitatea de a accesa în voi acest spațiu.

E ca o ușă închisă de care ne-am izbit cu capul de milioane de ori, până când s-a deschis pe neașteptate… aparent fără niciun alt motiv decât acela că a venit timpul… dar și pentru că ultimul cod (divin) al cifrului a devenit în sfârșit clar.

Autoritate asupra vieții fizice

În tabloul de ansamblu, atunci când descuiem ușa sacră către Pământul propriu al făgăduinței, dobândim din nou și autoritate asupra nivelului fizic al vieții… inclusiv asupra corpului fizic.

Fiți atenți. Acest lucru vă va schimba complet cooperarea cu viața.

Vreme de foarte mulți ani, în timp ce transcendeam planul fizic, a fost foarte greu, dacă nu imposibil, să creăm din cadrul lui. Această deconectare a avut rolul de a-i ajuta pe cei aflați pe calea autorității să dobândească stăpânire asupra corpului spiritual, mental și emoțional… lucru la care mulți dintre noi au lucrat începând din 1999… astfel că acum putem în sfârșit să dobândim mai multă autoritate asupra corpului fizic/lumii noastre fizice, în uniune cu el/ea.

Această autoritate fluidă asupra experienței vieții noastre fizice… mișcându-ne împreună cu fluxul constant, spontan al dorinței divine… înseamnă UNItate în acțiune, creație în timp real, capacitatea de a trece la acțiune din fiecare moment ACUM, în locul programării trecute sau a proiectării viitoare. Ea este definiția eliberării, adevărata libertate de expresie a sufletului nostru.

Una din formele în care acest lucru s-a manifestat recent în viața mea a fost apariția spontană a unei acțiuni decisive, întrupate, ce s-a tradus prin a-mi rezerva primul meu concediu din 2006. Din acel an și până luna trecută am fost atât de adânc cufundată în metamorfoza mea interioară, încât a interacționa cu lumea exterioară (în timp ce eram vulnerabilă emoțional) pentru vreo perioadă lungă de timp a fost absolut imposibil. Chiar și „gândul” la concediu a fost de neconceput… dacă nu chiar înspăimântător.

Dar acum acele gânduri/sentimente pur și simplu dispar… ajungând să fiu în stare să pornesc fără efort la acțiune, de pe o poziție nouă care nu e deloc cu adevărat nouă, ci reprezintă apariția modelului divin, care nu are nicio legătură cu acea versiune veche a mea. Iar în timp ce fac ceva atât de simplu și organic pentru dorințele sufletului meu, bineînțeles că procesez și polaritatea opusă, cu întrebări precum… cum Dumnezeu a durat atât de mult?!! Ce m-a putut bloca timp de ZECE ANI?!!

Chiar dacă știu foarte bine ceea ce m-a împiedicat cu exactitate în toți acei ani, acest gen de amnezie viscerală e normal, pentru că noul model nu conține acele amintiri celulare vechi. Este un grad nou de trezire ce mă face să mă simt de parcă aș fi eliberată în sfârșit, după o pedeapsă cu închisoarea de 10 ani… dar atunci când mă obișnuiesc din nou cu societatea mă plâng de asemenea de faptul că am pierdut atât de mult din viață.

În cuvintele cântăreței Gwen Stefani: „acest rahat e o tâmpenie… t-â-m-p-e-n-i-e”

Pe măsură ce revenim la viață, după toțiiiii acești ani de incubație, este normal și constituie o parte importantă a integrării polarității noastre să observăm/acceptăm/asimilăm ambele fețe ale monedei libertății. Din fericire, noul model nu are afinitate pentru nicio fațetă, dar probabil vom avea de trecut prin unele sentimente incomode, în timp ce continuăm să ne eliberăm de tiparul karmic.

Da, noul model aduce noi posibilități și experiențe de viață ce iau naștere din realități noi… nu din cele cu care suntem obișnuiți sau din ceea ce am plăsmuit din cadrul călătoriei cauzale… dar pentru că avem atât de multe năzuințe sufletești încă nerealizate, amânate din cauza călătoriei epice de recuperare, multe din aceste „noi” experiențe de viață vor însemna materializarea acelor dorințe adânc/îndelung păstrate, care abia acum se pregătesc să se coacă.

Această mișcare circulară, de revenire în punctul din viața noastră din care am plecat, ne arată o revenire clară la expresiile autentice ale Sinelui și pasiunilor noastre, dar de data aceasta de pe poziția întregirii… a autorității reale.

Indiciile noului model

Pentru că noul model conține echilibrul perfect al energiilor noastre masculine/feminine, ne crește capacitatea de a avansa în viață într-o manieră nouă, mai echilibrată… și cu mai multă convingere.

Aceste convingeri se manifestă în lucrurile simple… cum ar fi să acceptăm brusc un gând pe care nu l-am avut/nu l-am putut avea niciodată înainte (îți mulțumesc minte nouă-superioară-christificată) sau să ne permitem să acționăm sau să fim mobilizați pur și simplu de dragul bucuriei, al DISTRACȚIEI aduse de acel lucru, fără alt motiv decât acela de a fi încântați (îți mulțumesc inimă nouă-superioară-christificată) .

Atunci când inima și mintea superioară lucrează în tandem, creațiile noastre iau naștere în echilibrul acelei uniuni, în care gândurile noastre noi, mai înalte, invocă scântei noi, ce aduc posibilități noi de a ne dedica potențialului nostru mai vast. Acest lucru sună foarte PRETENȚIOS, dar înseamnă momentele cele mai neînsemnate ce deschid calea spre experiențe de viață mai vaste.

Pe măsură ce ne ocupăm de contrapartea noastră înviată de curând, învățăm de la început lucruri despre viață, dar având intactă perspectiva opusă… prin simțuri noi, cu aptitudini noi ce dezvăluie o nouă expresie echilibrată a Sinelui și scopului. Din această cauză, e posibil să constatați că sunteți subit atrași spre lucruri noi… genuri noi de muzică, culori, forme, stiluri vestimentare noi… începând dintr-odată să purtați haine în culori neutre, în loc de culori vii și îndrăznețe sau invers… atrăgând în viața voastră oameni/parteneri de alt nivel și… fiți atenți… dorindu-vă chiar să-i înțelegeți și să vă ocupați de ei. Imaginați-vă asta!

Poate că ați planificat spontan o călătorie… ați început un curs nou de artă sau dans… lecții de muzică/cultivarea vocii sau chiar de călărie… ați participat la un nou atelier de lucru, ați luat parte la un eveniment comunitar, v-ați alăturat unui nou club… sau poate creați un parteneriat nou, o afacere, o practică sau o pagină de internet/blog nouă… renunțați la un loc de muncă, începeți un alt serviciu ori faceți planuri să faceți asta… înțelegeți ideea.

Atunci când devenim ființe întregi/cu energiile masculine-feminine unificate, impulsurile de viață se schimbă, așa că începem să interacționăm deliberat cu – și să exprimăm – acele lucruri ce i-au părut ieșite din comun eului nostru vechi sau la care ne-am simțit blocați să ajungem.

O altă temă predominantă ce apare și simbolizează într-un sens foarte literal noul model al corpului o constituie achiziționarea unui vehicul nou… Aș merge până într-acolo încât să spun că mulți dintre voi care citesc aceste rânduri fie au în vedere să-și cumpere o mașină nouă anul acesta, fie și-au cumpărat deja, fie le-a fost sădită ideea că ar fi timpul s-o facă. Nu mai putem conduce acea versiune veche a noastră.

Trezirea activității noii emisfere cerebrale stângi/drepte – deși se află abia în etapele foarte timpurii – este un indiciu foarte binevenit al schimbării ce înmugurește, neobișnuit constituției noastre. De exemplu, dacă ați avut o natură în principal artistică/creativă, e posibil să observați acum mai multă activitate a emisferei stângi… o capacitatate de a raționa și folosi mai ușor conceptele de timp/spațiu pentru a vă structura creativitatea și a vă folosi timpul într-o manieră mai constructivă. În mod similar, dacă sunteți înclinați spre banda mai logică, e posibil să vă simțiți brusc atrași spre căutări mai creative/fanteziste sau să observați că apare un talent nou care până acum a existat în stare latentă.

Toate aceste lucruri sunt foarte captivante, fiind necesar să ne menținem atenția asupra lor în timp ce schimbările continuă să se desfășoare în noi și în jurul nostru.

În general, trecem la un nou mod de a exista, ce ne reorientează atenția de la „a trebui să” la „a dori să”… de la „nu pot să” la „pot să”… în care simțim că lucruri care nu au fost posibile devin dintr-odată posibile. Uneori avem senzația că efectiv debordăm de viață nouă, plină de potențial… în timp ce alteori tragem de timp, dormim sau ne pierdem concentrarea mentală. Totul e perfect exact așa cum este.

Între timp, corpul nostru devine cu rapiditate inteligența și aliatul nostru cel mai important și, împreună, toate aceste sentimente ale capacității noastre crescânde ne ajută să ne îndrăgostim iar de viață… să TRĂIM din nou, dar de data aceasta doar ca să ne bucurăm de ea.

Am petrecut nenumărați ani destrămând paradigme vechi și fondând structuri pentru o viață nouă. Acum, în timp ce ne întrupăm noul model și devenim UNA cu pământul, vom ajunge în sfârșit să ne implicăm cu totul în ele!

Urez fiecăruia dintre voi un anotimp sfânt cu totul sacru!

♡,Lauren

https://thinkwithyourheart.com/ ©As LOVE, Inc. 2017 Toate drepturile rezervate.
Traducere: Ana Nicolai

Sursa Articolului: editura foryou

Sursă: http://www.daniilgaucan.wordpress.com

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

Complexul lui Adam

Complexul lui Adam

remus-radulescuObiceiul de a da vina pe altcineva pentru răul care ni se întâmplă se cheamă complexul lui Adam. Şi asta pentru că reflexul ne vine de la primul om, care după prima greşeală, aceea de a mânca din fructul interzis, când a fost luat la întrebări de Dumnezeu, a dat vina pe Eva – nu şi-a recunoscut vinovăţia.

Adevărul e că, de atunci, noi oamenii avem mania de a pune în cârca altcuiva, responsabilitatea pentru ceea ce ni se întâmplă mai puţin plăcut în viaţă.

Se povesteşte că într-o firmă, atunci când angajaţii s-au întors la lucru după pauza de masă au găsit cu toţii un e-mail cu următorul mesaj:

 “Astăzi, colegul tău care te-a împiedicat de atâta timp să progresezi a murit.

  Dacă vrei să-ţi iei rămas bun vino în sala de conferinţe.”

Oamenii intrau unul câte unul în sala în care pe masă stătea un coşciug. Fiecare se apropia să-l vadă pe cel care le pusese beţe în roate, cu sentimente amestecate: tristeţe, curiozitate şi oarece satisfacţie pentru că s-a dus. În coşciug nu era însă un om, ci o oglindă. Fiecare se vedea pe sine.

Era lecţia pentru nişte oameni ce sufereau de complexul lui Adam.

Sursa: romania-actualitati.ro

vina pe altulO poveste cam  sinistră și un „picuț” ciudată, dar care poate fi  o adevărată lecție de viață pentru fiecare dintre noi. Scriitorul prost dă vina pe pană , iar un  meşteşugar prost dă vina pe unelte , nu-i așa ? A da vina mereu pe „vecina” ( altcineva) nu ne rezolvă problemele , ba mai tare ni le adâncește. Dacă ne recunoaștem greșelile este mult mai sigur că repetarea lor nu va mai avea loc , totul în beneficiul nostru. 

Ș-apoi acolo unde fiecare dintre noi dăm vina pe celălalt, cu siguranță toată lumea e de vină.

Să fiți buni și înțelepți !!! 

M. Cooper

Sursă: http://www.prietendevremerea.wordpress.com

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

MERITĂ VĂZUT! ORTODOXIA CUANTICĂ

MERITĂ VĂZUT!

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE | 2 comentarii

Trovanții, fascinantele „pietre vii” care cresc pe dealurile din România

VIDEO –  Trovanții, fascinantele „pietre vii” care cresc pe dealurile din România

Sunt bizare, au forme sferice, elipsoidale sau au aspectul cifrei opt. Au mărimi diferite, de la câțiva centimetri pana la câțiva metri. „Se nasc” într-un deal nisipos, se desprind dintr-o râpă și cad într-o vale. Sunt pietrele din comuna vâlceană Costești, denumite șiințific trovanți.

Acest fenomen neobișnuit ne dovedește încă o dată că natura este un organism viu, în care pietrele cresc și se mișcă, în adevăratul sens al cuvântului. Rezervația Naturală Muzeul Trovanților, din Costești, județul Vâlcea, este un loc creat peste cea mai mare mulțime de astfel de „ființe de piatră”.

Localnicii au început să le acorde atenție trovanților după ce au observat că pietrele rotunjite cresc puțin câte puțin, în special în zilele ploioase. Mărimile trovanților variază de la câteva grame la câteva tone. Cel mai mare trovant măsoară aproape 10 metri înălțime.

Muzeul Trovanților se găsește la o distanță de aproximativ 45 de minute de Râmnicu Vâlcea (parcursă cu mașina) Un alt aspect interesant este că pietrele mai mici par a avea o rată de creștere mai mare decât cele mari. Procesul de creștere a trovanților poate fi comparat cu procesul formării perlelor în jurul unui grăunte de nisip intrat în cochilia scoicii.Pe colinele cu trovanți, pe bolovani se pot distinge zone concentrice care seamănă cu unelele unui trunchi de copac. Caracteristica specială pe care toți trovanții o au în comun sunt formele sinuoase, curbate. Însă trovanții cresc neuniform, iar din acest motiv se dezvoltă în forme dintre cele mai bizare.

Totuși, pieterele nu cresc ca ciupercile. Unii trovanți, la fel ca faimoasele pietre mișcătoare din Valea Morții, California, își schimbă locul uneori.

Trovanții se înmulțesc

Dar geologii nu se mulțumesc cu explicația din popor că trovanții sunt „ființe vii”. Specialiștii pun fenomenul de creștere a trovanților pe seama conținutului de săruri minerale din piatră. Atunci când suprafața este udă, materialul din care este formată piatra începe să se dilate și produce presiune din interior asupra stratului nisipos de la suprafață, ceea ce dă impresia de creștere a pietrelor.

Astfel, se formează bulgări pe suprafața trovanților, noi formațiuni de piatră care cresc apoi până ajung la dimensiuni foarte mari. Pe măsură ce dimensiunile bulgărilor cresc tot mai mult, aceștia se desprind de pietrele pe care s-au format, sub presiunea gravitației, și devin trovanți individuali.

trovanții

Formele curioase ale trovanților lasă impresia că pietrele au fost sculptate. Foto: feel-planet.com

Din acest motiv, fiecare trovant nou, separat, are deja dezvoltat pe suprafață un cel puțin miez acoperit cu un strat subțire de nisip – adică nu diferă cu nimic de ceilalți trovanți din jurul său. Și chiar dacă geologii au reușit să explice fenomenul răspândirii pietrelor, diviziunea nucleelor de trovanți nu este încă pe deplin înțeleasă.

Procesul reproducerii trovanților poate fi comparat cu altoirea plantelor. Recapitulând, avem următoarele: aceste pietre cresc; pietrele mici cresc mai repede decât cele mari; pietrele se multiplică; se mișcă. Cu toate aceste date puse cap la cap, trovanții par o formă de viață anorganică.

Astăzi, Rezervația Naturală Muzeul Trovanților este o importantă atracție turistică. Pietrele sunt o curiozitate pentru foarte multă lume. Pietre asemănătoare trovanților de la Vâlcea mai pot fi găsite în Buzău sau Suceava, dar și în Rusia, în satul Andreevka din regiunea Oryol.

În continuare, urmăriți un scurt documentar despre trovanții din zona Vâlcea și părerile localnicilor despre aceste ciudate formațiuni de piatră.

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

GENEZA LUI EMINESCU

GENEZA LUI EMINESCU

Grid Modorcea, Dr. în arte

b_300_472_16777215_0___images_stories_cronica_cronica-literara_mihai_eminescu-bust

Toată învăţătura Sfinţilor Părinţi se întemeiază pe Geneza biblică. Aceasta este luată drept reper în toate interpretările lor morale, filosofice, religioase, dar mai ales astronomice, referitoare la naşterea universului, la creaţie, la natura umană. Şi culminează cu filosofia lui Augustin, care face în Confessiones o analiză a genezei în raport cu Dumnezeu. De fapt, el îl defineşte pe Dumnezeu în funcţie de felul cum a creat geneza lumii. Este poate cea mai originală analiză a genezei, temelie pentru teologia universală. Cu timpul, s-au impus şi viziunile ştiinţific asupra genezei universului, culminând cu teoria Big Bang-ului şi cu teoria lui Higgs, a boson-ului, numit şi „particula lui Dumnezeu”, care s-ar afla la baza universului. Dar Higgs e supărat pe cei care o numesc aşa, fiindcă, spune el, „Dumnezeu nu există”, iar boson-ul va distruge universul, îl va elimina în câteva fracţiuni de secundă! Dar nimeni până acum nu a luat la cunoştinţă concepţia lui Eminescu despre Geneză, pe care poetul a exprimat-o elocvent în poezia Demonism, o poezie în vers alb, precum versetele din Biblie, şi mai puţin cunoscută, fiind considerată o poezie neterminată, postumă, necomentată de critici şi neinclusă în manuale, pusă la index de biserică. De ce? Fiindcă Eminescu are o viziune care nu poate fi pe placul nimănui. Dar viziunea lui Eminescu vine dintr-o profundă cunoaştere a istoriei, a religiei, a bisericii şi a naturii umane. Şi ea este bazată, în esenţă, pe rău. Ce este răul? Îl definea acum 1 600 de ani Augustin: „Răul este lipsa binelui”. Incredibil, nu?! Ce simplu, ce evident! Dacă nu există binele, ce poate să fie? Şi aşa, pe logica asta, îl defineşte şi pe Dumnezeu, şi îndumnezeirea, ca pe ceea ce există. Ceea ce există este Dumnezeu. Ceea ce nu există, este răul.

Dar terorismul de azi există? Putem spune că el nu există şi să-l numim răul!? Tot ce e satanism noi numim a fi răul. Sfera binelui e tot mai restrânsă, iar instaurarea răului a devenit existenţa noastră, cu formele pe care cineaştii le arată în filmele post-apocaliptice. Răul!, iată ce există. Iată esenţa universului. Ba Eminescu merge şi mai departe şi pune răul nu numai la baza lumii, ci şi la baza lui Dumnezeu. Şi ne spune poetul în stil apofatic: „Să nu ne înşelăm. Impulsul prim/ La orice gând, la orişice voinţă,/ La orice faptă-i răul/.” Cred că e singurul poet din lume, singurul vizionar de geniu, care consideră că Dumnezeu e rău. Şi, în consecinţă, şi noi suntem răi, fiindcă din rău ne tragem, fiindcă suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, adică a Răului: „Suntem copii – etern nefericiţi./ Dar în zădar, căci suntem după chipul/ Şi asemănarea lui. Noi suntem răi/ Fără de a avea puterea lui. Răi putem fi/ Mai ca şi el – dară din neputinţă/ Se naşte ironia vieţii noastre. Şi întrucât… „Făcuţi suntem/ După asemănarea-acelui mare/ Puternic egoist, carele singur/ Îmbrăcat în mărirea-i solitară/ Ridică-n cer înnourata-i frunte”, ne socotim ca şi el, unici, dornici de mărire, de putere, de cuceriri. Cu acest ambâţ facem paşii în istorie: „Şi această dorinţă,/ Temei la state, naţiuni şi cauza/ Războaielor cumplite care sunt/ Paşii istoriei, acest e… răul”. Pe de altă parte, Lucifer e văzut cu totul altfel decât ni-l prezintă Biblia, tradiţia, prin scrierile Sfinţilor Părinţi, prin Filocalia şi Proloage. El e chiar compătimit, văzut în contrast cu Dumnezeu, simbol al răului:

O, demon, demon! Abia-acum pricep/ De ce-ai urcat adâncurile tale/ Contra nălţimilor cereşti;/ El a fost rău şi fiindcă răul/ Puterea are de-a învinge… învinse./ Tu ai fost drept, de-aceea ai căzut./ Tu ai voit s-aduci dreptate-n lume:/ El e monarc şi nu vrea a cunoaşte/ Decât voinţa-şi proprie şi-aceea/ E rea. Tu ai crezut, o, demon,/ Că în dreptate e putere. – Nu,/ Dreptatea nu-i nimic făr-de putere. Judecata poetului asupra Titanului mort (pământul) din care ne-am născut este cumplită, căci din acest cadavru au apărut viermii, adică oamenii. Iată de ce, poetul începe aşa poezia sa demonică: „O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie/ Bătute-n ea şi soarele-i fereastra/ La temniţa vieţii”. Este o imagine pe care numai un romantic o putea închipui. Universul este aşa, funerar, nici nu putea fi altfel, atâta timp cât la baza Genezei se află răul! Şi nu avem nici o şansă de a scăpa, de a ne mântui, deşi când ne naştem, suntem buni: „Atuncea când ne naştem, răsăriţi/ Abia din carnea vechiului Titan,/ Noi suntem buni – până suntem copii”. Dacă am rămâne inocenţi, poate ar exista o cale, dar nu rămânem, fiindcă… „Noi viermuim în mase în cadavrul/ Cel negru de vechime şi uscat/ Al vechiului pământ care ne naşte -/ Certându-ne-ntre noi, fiinţi ciudate,/ Greţoase în deşertăciunea lor.[…] Viaţa noastră?/ Viaţa noastră e o ironie,/ Minciuna-i rădăcina ei”.

Suntem singuri în această raclă, fiindcă Titanul mort, pământul, a murit. A fost „condamnat la moarte”, spune Eminescu, gândindu-se poate la Iisus. Dar pe El nu-l pomeneşte. Pomeneşte doar moartea Titanului, căruia îi spune Titanul Mort, din al cărui cadavru am apărut noi, oamenii, care viermuim spre nefericire: „Şi din viaţa noastră, întemeiată/ Pe rău şi pe nedrept şi pe minciună,/ Şi din ştiinţa morţii – a renturnării/ În corpul mort, din care am ieşit,/ Se naşte veşnica nefericire.// Din moartea Titanului bătrân venim:/ Din carnea-i putrezită, din noroi/ S-au născut viermii negrului cadavru:/ Oamenii./ Spre a-l batjocori până şi-n moarte/ Ne-am născut noi, după ordin divin,/ Făcuţi ca să-şi petreacă Dumnezeul/ Bătrân cu comica-ne neputinţă,/ Să râdă-n tunet de deşertăciunea/ Viermilor cruzi, ce se aseamănă cu el,/ Să poată zice-n cruntă ironie:/ Pământ rebel, iată copiii tăi!”.

Viziune cumplită, să fim viermi cruzi, ce se aseamănă cu Dumnezeu, care ne-a făcut în batjocură, să râdă de noi, să ne privească cum viermuim! Dar nu aşa l-a blestemat Domnul pe Cain, să se târască, să fie ca şarpele care se târăşte, să-şi adune hrana cu greu? La fel şi pe Adam, l-a izgonit din rai, fiindcă a îndrăznit să aibă spirit critic, adică să aibă discernământ, să poate deosebi răul de bine. Imaginile primilor oameni ai Genezei sunt, categoric, viermuitoare! Apocalipsa lui Ioan confirmă viziunea lui Eminescu. În acest spirit, din acelaşi pântec inspirator ca „Demonism”, este şi „Rugăciunea unui dac”, unde eroul este un fel de Cain, ba chiar Iov, care îl imploră pe Dumnezeu să-l blagoslovească cu toate relele. Poetul nu-i cere milă sau iertare, dimpotrivă, spune dacul: „Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec!”. Este o rugăciune a deşerăciunii umane, a disperării, a absurdităţii existenţei, fiindcă poetul nu vede nimic bun în lume, vrea ca totul să se întoarcă împotriva acestui strâmb creator. Fiindcă oamenii sunt viermi cruzi. Demonism există şi în Rugăciunea unui dac, poezie unde găsim o limpede viziune despre geneză, dar comună creştinismului şi mai ales hinduismului, ca în Rig-Veda: Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,/ Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,/ Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna,/ Căci unul erau toate şi totul era una;/ Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată/ Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,/ Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:/ Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?”.

Şi, asemenea lui Augustin în „Confessiones”, Eminescu îl defineşte pe Dumnezeu ca zeu „înainte de a fi zeii”. Mai mult: „El este moartea morţii şi învierea vieţii!”. Şi pe acest părinte al tuturor createlor şi increatelor, dacul îl roagă să nu-l ierte, să-l umple de bube, să-l facă să se târască, să-l blesteme ca pe un ucigaş, aşa cum a făcut cu Cain. De ce? Inexplicabil în această poezie. Explicaţia o găsim numai în Demonism, o poezie în vers alb, încă neterminată, nepregătită pentru a fi publicată, fiindcă Eminescu îşi transmitea mesajele în rimă, aşa cum Brâncuşi nu dădea drumul în lume la o lucrare până nu o şlefuia cu mâinile lui luni întregi şi uneori ani în şir! De ce dacul recurge la o astfel de rugăciune terifiantă, necreştinească? Blestemul este congener răului. Şi am văzut că la baza lumii stă răul şi omul este condamant, fără putinţă de a-şi schimba condiţia.

Pesimismul poetului marcheză pragul cel mai de jos, cel mai întunecat, a ceea ce un filosof ca D.D. Roşca numea existenţa tragică la români. Dar această poezie, „Demonism”, trebuie reabilitată total. Ca act istoric măcar, ca document al feţei întunecate a poetului. Ea este anatemizată de biserică sau de şcoală, ca şi „Doina”. Dar nu avem voie să trecem senini peste aceste capodopere ale gândirii eminesciene. Ele trebuie să fie studiate mai atent de oameni, aşa cum teologii sunt invitaţi să mediteze la „Demonism”, fiindcă Eminescu ni se revelează ca un profund cititor al Apocalipsei lui Ioan. Ce aveam aici? Ideea răului din vechiul pământ, numit de Eminescu Titanul mort. Dovadă că Dumnezeu, în viziunea lui Ioan, se dezice de facere, de Facerea dintâi. El distruge pământul şi cerul, care au zămislit o lume urâtă, un om monstruos, care a zidit marele păcat, Babilonul, împărăţia Curvei celei mari, şi creează un pământ nou şi un cer nou. Această lumea nouă, în care se află noul Ierusalim, va genera Civitas Dei, pe care Augustin o va identifica cu Biserica. Dar viziunea lui Augustin, deşi preluată de Evul mediu şi făcută reper pentru Biserică, luată reper de biserica occidentală, e departe de a se fi împlinit. Satana s-a eliberat. Ioan l-a aruncat în temniţa Adâncului numai pentru o mie de ani. A mai trecut şi cealaltă mie de ani dată pentru învierea dintâi. Şi nu s-a întâmplat nimic. Nici Mesia nu a venit. Noi trăim încă în lumea închipuită de Eminescu, a vechiului pământ, ne aflăm ancoraţi în viermuiala pe care Mahabharata o numeşte Kali Yuga.

Eminescu ne dă aici cheia răului, ne explică parcă şi nebunia teroriştilor, oricum, nu e departe de ea, deşi viziunea poetului este în spirit romantic, aşa gândeau toţi poeţii blestemaţi, dar prea se potriveşte cu ceea ce mestecă Statul Islamic. Sigur, le-ar da argumente în plus. Iată, ar spune ei, cine este Dumnezeul în care credeţi voi! Da, are dreptate poetul român, e un Dumnezeu care şi-a bătut joc de voi, v-a făcut viermi din trupul unui titan mort. Nu am spus-o noi, arabii, musulmanii, a spus-o un poet european, din alt neam, de altă religie, un ortodox, care a trăit acum 150 de ani, în alt timp, în altă lume, dar a gândit ce trebuie, v-a avertizat, dar voi nu aţi vrut să auziţi, v-aţi astupat urechile! O să vi le destupăm noi cu bombe! Aţi auzit vreodată să se vorbească despre Geneza lui Eminescu? Ba în şcoală este interzisă această poezie, toţi o consideră satanică! De ce nu o citesc teologii noştri?

Evident, Eminescu nu spune că e bine să fie aşa lumea, să arate aşa cum e, fără nici o speranţă, dar el a observat ca nimeni altul lumea în care a trăit, plus că era şi un fabulos cunoscător al istoriei, al religiei şi al bisericii practicante (era la el acasă în bisericuţa familiei de la Ipoteşti sau la mănăstirea Agafton, unde stareţă era mătuşa sa, Olimpiada) şi a creat o viziune poetică asemănătoare cu ceea ce crede el că a fost Geneza lumii. După cum au spus clasicii Maiorescu şi Ibrăileanu, Eminescu a fost un mizantrop, un pesimist inconsecvent, fiindcă în antume este optimist, idealist, ca în poeziile de dragoste, dar în postume este adesea tragic, precum acest vers: „Am blestemat viața în însuși al ei miez”. Fatalismul la români nu a fost o vorbă goală! Dar e loc şi pentru viziunea eminesciană, în paralel cu viziunea Sfântului Augustin, care face o amplă analiză a creaţiei umane, respectiv ideii din Geneză că omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu! Oricărei reprezentări, oricât de inspirate, el îi răspunde cu definiţia genială: „Dumnezeu este spirit, care nu are membre în lung şi lat”.

Sigur, Eminescu nu l-a cunoscut pe Augustin, nu i-a citit paginile despre cum vede acesta pedepsirea răului. Augustin spune că batjocura vine din necunoaşterea legilor. Ba are şi o idee, vorbeşte de „particulele lui Dumnezeu”, adică anticipează teoria lui Higgs, teoria boson-ului. Dar ideea că boson-ul va distruge universul, că îl va elimina în câteva fracţiuni de secundă, seamănă cu racla despre care vorbea Eminescu! Sigur, poetul prezintă în Geneza sa demonică o imagine vizionară, dar este cosmogonică, adică se referă la creaţie, la geneză. „Demonism” este, categoric, Geneza lui Eminescu, aşa cum l-a văzut el pe Dumnezeu, pe om, ca vierme din Titanul Mort, asemenea lui Dumnezeu, care nu-i iubeşte pe oameni, dimpotrivă, fiindcă oamenii sunt greţoşi. Ce vierme nu e greţos? Dar sunt şi popoare care se hrănesc cu viermi şi consideră că hrana asta e un lux, precum bomboana de pe colivă! Însă Eminescu a fost şi un om de ştiinţă în „Luceafărul”, un alt poem cosmogonic, unde imaginează demiurgia lumii, în consens cu „Lumea ca voinţă şi reprezentare” a lui Schopenhauer, dar mai ales cu viziunea kantiană a pluralităţii de lumi care se nasc şi mor perpetuu, cum zice şi Eminescu: „Din sânul vecinicului ieri/ Trăieşte azi ce moare,/ Un soare de s-ar stinge-n cer/ S-aprinde iarăşi soare;”.

Aici lucrurile sunt mai cunoscute, ca şi viziunea lui din „Scrisoarea I”, „Gemenii” şi alte poeme cosmogonice antume. Nu este greu să ne dăm seama că între ştiinţă şi mistică există o punte, aş numi-o calea îndumnezeirii. Şi una şi alta merg pe ea, o definesc, se raportează direct şi indirect, savanţii se folosesc de limbajul mistic, iar mistica împrumută termeni ştiinţifici. Se vine din direcţii diametral opuse, dar se urmăreşte acelaşi scop.

Sursa: http://www.art-emis.ro

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

Momente de inspiro (3) Încă topește dorul de El

Momente de inspiro (3)

Încă topește dorul de El

1477952_676094822423351_467707389_n

Timpul de până la plecarea lui l-ai tixit în amintirile ce ți-au umplut întregul de minte și l-ai numit ieri. Un ieri nerușinat, aș zice din cale afară de îndrăzneț,    căci  s-a  înșirat în voia sa peste totul casei: geanți, ceasuri, parfumuri alese, paltoane, pantofi, rochii, bijuterii, cărți, veselă… totul respiră, păstrează, aduc a  El.

Ieri a fost viața spre care mergeați împreună, gând la gând, vis la vis, energici, înțelepți, pozitivi.

Unde, când, cum s-a produs cutremurul nu mai contează. Ruinile aburesc a durere doar în ochii tăi, gloanțele ploii cosesc doar visele tale. Da, nu mai contează ce simți tu, ce vrei tu, cum vrei tu și când, nici de ce ai avea nevoie, condamnată la dezastrul sufletesc ești numai tu. Contează doar acel glas îngeresc, care în fiecare clipă te poate ridica din cea mai rea vreme sufletească doar cu un zâmbet sau cu: „mami, te iubesc mult, mult!” și care cu tot farmecul îngeresc, absolut, nemaipomenit, pentru El, cel care i-a dat zămislire, n-a putut fi o piedică în calea trădării. Da, este greu, insuportabil, câte odată… dar nu tu ai pierdut, El a pierdut, cea ce i-a fost hărăzit de cer.

Încă te topește dorul lui și ai face orice sacrificiu, din nou tu, ca micuțul vostru, să vă cheme pe rând așa cum obișnuia: „mami! tati!…”

Ieri a rămas mai ușor, azi e nesuferit de greu, un sfârșit întotdeauna este dureros, dar nu uita, orice sfârșit este un nou început, iar un început, (îți mai aduci aminte?), întotdeauna este fericit…

Hai, zâmbește, pregătește-ți loc destul pentru un viitor extraordinar! Iartă-L, cerul ne poartă tuturor de grijă și pentru această răscruce vei fi binecuvântată cu o dragoste specială, la fel cum ești Tu, Femeie credincioasă, Mamă deosebită și Om extraordinar!

12 decembrie  2016                   Maria Botnaru

Sursă imagine: google.md

Publicat în MOMENTE DE INSPIRAȚIE | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pelerinaj la biserica Mihai Eminescu

Pelerinaj la biserica Mihai Eminescu

florea-corneliu

Da, în România, există o biserică căreia i se spune Biserica Mihai Eminescu, este o biserică unică, prin originalitatea și simbolistica picturii interioare, dintre toate bisericile ortodoxe românești, unică printre bisericile creștine ale lumii prin aureolelor negre ale îngerilor și sfinților pictați în această biserică. Biserica Mihai Eminescu se află la Ipotești, lângă casa părintească a lui Mihai Eminescu, unde poetul nostru național a copilărit. Biserică la care toți românii cu simțire și împlinire națională fac pelerinaje repetate, fiindcă simt o stare spirituală deosebită dată de lumina cerească, lumina Creatorului, ce se împletește cu lumina marelui nostru poet, unde spiritualitatea divină se unește cu spiritualitatea genială a lui Mihai Eminescu pe care fiecare dintre cei veniți o simte și trăiește puternic. Am fost la Memorialul Ipotești – Centrul național de studii Mihai Eminescu împreună cu Latina – îi spun așa pentru că este profesoară de Limbă Latină – care pe drum, fiindu-mi companioană, mi-a vorbit tot timpul cu multă însuflețire, despre Mihai Eminescu, știa totul despre viața, opera și premeditata lui moarte, știa și mi-a recitat în latină, strofe după strofe, din Luceafărul. La Ipotești, am trăit o stare deosebită, o mare bucurie, simțindu-ne mai aproape de Mihai Eminescu ca niciodată până acum, iar Latina într-o stare de euforie m-a uimit și emoționat spunându-mi: „Acum, aici nu simt umbra lui Mihai Eminescu, ci îi simt Lumina Lui”. Adevărat.

Înainte de-a se naște Mihai Eminescu, tatăl său căminarul Gheorghe Eminovici, adică un înalt perceptor în administrația moldovenească, a cumpărat pe 4.000 de galbeni, monede valoroase de aur, o moșie la Ipotești, pe care a ridicat o casă nouă, mare și înaltă, pe vechea fundație a unui fost conac boieresc. În jurul casei s-au înșirat toate acareturile unei gospodării prospere. Au săpat o fântâna și Raluca Iurașcu, mama lui Mihai Eminescu, din dota ei primită la căsătorie a cumpărat cu 250 de galbeni o biserică din lemn pe care au așezat-o pe culmea largii curți boierești. Gheorghe Eminovici a adus un preot pe care-l plătea pentru serviciile lui duhovnicești. Nu a fost un locaș de rugăciune numai al Familiei Eminovici ci și a sătenilor din Ipotești, ceea ce era o comportare adânc creștinească: Dacă în fața lui Dumnezeu suntem deopotrivă, așa trebuie să fim și noi între noi pe pământ. Aici, la Ipotești, Familia Eminovici a trăit treizeci de ani, copiii s-au școlit și s-au răsfirat, Raluca s-a ostenit până a murit, Gheorghe Eminovici îmbătrânind a făcut greșeli și a trebuit să vândă moșia, pe care a cumpărat-o unu,Papadopol. Casa a rămas goală, doar în spatele bisericii de lemn au mai rămas patru morminte: al Ralucăi și al lui Gheorghe Eminovici, și ale doi dintre copiii lor, Nicolae și Iorgu. Liniștea s-a așezat și a transformat Casa Eminovicilor în paragină. Și paragina în ruina casei, în timp ce bălăriile și tufișurile au acoperit mormintele părinților și fraților lui Mihai Eminescu.

În deceniul trei, al secolului al XX-lea, proprietarii moșiei, ce își făcuseră o altă casă mare, moldovenească în aceiași curte, au hotărât să demoleze casa Eminovicilor până în temelii. Și așa au făcut, ceea ce a ridicat un val de indignare și proteste în România Întregită, declanșat de studențimea botoșăneană. În această situație proprietara moșiei, Maria D. Papadopol, printr-un act scris a donat locul Casei Eminovici administrației botoșănene cu condiția expresă ca pe același loc să fie ridicată o casă identică, ce să devină muzeu Mihai Eminescu. Au ridicat o casa asemănătoare, la repezeală și ieftină, ce a devenit primul muzeu. Pentru că nu a respectat documentele originale, la cererea eminescologilor casa a fost demolată în 1979 – an al epocii de aur – și reconstruită în cele mai amănunțite detalii ale autenticității, devenind Casa memorială Mihai Eminescu, aievea decorată și mobilată cu piese originale specifice secolului al XIX-lea moldovenesc. Vizitând-o fiecare are o reacție și stare personală. E simplă, spațioasă și are o lumină aparte, lumină eminesciană cum o simte, percepe Latina, care privește îndelungat totul, întreabă și întreabă, atinge și fotografiază pentru că „am să-mi fac un album special”

În același deceniu, mai exact în 1928, inegalabilul nostru om de istorie și cultură românească al secolului al XX-lea, Nicolaie Iorga, împreună cu scriitorul Cezar Petrescu au hotărât să ridice o nouă biserică, din piatră și cărămidă, prin subscripție publică, în locul vechii biserici de lemn ce dădea semne marcate de bătrânețe. Până la urmă, au considerat-o ca pe o prețioasă relicvă istorică, au renovat-o temeinic iar lângă ea au construit biserica nouă din piatră și cărămidă, în stil ștefanian, stil moldovenesc bisericesc, o continuare, prelucrată, a ctitoriilor lui Ștefan Cel Mare. Pe lângă subscripțiile în bani, oamenii satelor din jur au cărat piatra bisericii cu carele lor cu boi. Biserica a fost sfințită în 15 Iunie 1939, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Biserica a primit hramul Sfinții Voivozi, dar este cunoscută și prețuită drept Biserica Mihai Eminescu. Nicolaie Iorga a angajat și pictorul noii biserici, pe Petru Remus Troteanu, căruia i-a cerut ca aureolele sfinților să fie pictate în negru în semn de doliu etern după Mihai Eminescu. Au fost discuții contradictorii, furtunoase ce s-au izbit de intransigența marelui cărturar și până la urma toți au acceptat ideea aceasta de doliu original,îndrăzneață până la cer a marelui nostru patriot cărturar. Astfel, pentru prima dată, în biserica creștină din întreaga lume au apărut aure în doliu. Nicolae Iorga a îndrăznit și a mers atât de departe, cu simțirea și pietatea sa față de Mihai Eminescu, încât și-a depășit toți contemporanii. Păcat ca prea puțini români merg, cu faptele, pe urmele lui. Azi, după decembrie 1989, cultura românească se află în epoca de aur a epigonilor, pe mâna a peste douăzeci de miniștri efemeri ai culturi, ce au lăsat în urma lor doar praful de pe tobă, cu excepția unui veterinar ungur, care a făcut totul pentru cultura lor, măcelărind după bunul lui plac, investițiile în cultura românească.

A urmat marea nenorocire a României, cea mai cruntă năvălire barbară din istoria țării noastre, năvălirea sovietică din 1944, căreia nu i-a scăpat nici Ipoteștiul, nici Biserica Mihai Eminescu. O bandă de militari sovietici, îndrumați de binevoitori, au intrat în biserică, au vandalizat-o, după care au început să tragă cu armele în sfinți, în candela deasupra ușii împărătești a altarului și portretul regelui Carol al Doilea, care, după părerea multora, cărora mă aliniez, nu-și avea locul sub același acoperiș sfânt cu Mihai Eminescu. Apoi ușa bisericii a fost închisă pentru mult timp pentru a nu se afla despre încă o vandalizare de-a „eliberatorilor”. Târziu, am aflat despre Biserica Mihai Eminescu din surse periferice, pentru că sursele centrale, cu o puternică mass-medie, sunt la dispoziția lui Patapievici care „l-a băgat în debara pe Mihai Eminescu” susținând că numai așa putem intra în U.E.. Andrei Pleșu care l-a pus în dileme pe Mihai Eminescu, iar Liiceanu și a alți epigoni de teapa primilor doi îl desconsideră până denigrare pe poetul nostru național. Aflând acestea și citind altele, am dorit să merg la Ipotești, să văd Biserica Mihai Eminescu în care sfinții au aureole negre în semn de doliu etern poetului nostru național. În paranteză, subliniez că toți romanii, care nu au de ce să le fie rușine că sunt români, ar trebui să facă un pelerinaj la această biserică, să vadă și să mediteze, să aprindă o luminare. Nu poți să te simți roman cu adevărat dacă nu ai făcut un pelerinaj, măcar odată în viață, la Biserica Mihai Eminescu.

Biserica e zveltă, în stil ștefanian, din piatră cu brâuri de cărămidă roșie și are sub cornișă o friză, cum spun arhitecții, acelei bande circulare pe care se încrustează diferite simboluri sau heraldice. Aici, friză este decorată cu stemele județului Botoșani, a Moldovei și a României Întregite. Ușa bisericii era deschisă și am avut șansa ca paracliserul bisericii, pălimarul cum se spune în partea locului, să fie în biserică și plin de bunăvoință și cunoștințe să ne spună multe despre biserică și pictura ei. Aparent, pictura este una obișnuită, bisericească ortodoxă cu excepția aureolelor negre ale sfinților, ce contrastează puternic cu tot ce am văzut până acum. Izbește, șochează, dar îndată ce afli explicația rămâi impresionat și accepți, considerând ideea lui Nicolae Iorga foarte inspirată depășind în intensitate emotivă toate necrologurile la un loc. Trebuie văzute de toată românimea. Iar urmele gloanțelor rusești în picturile din mănăstire, e bine că au fost lăsate să se vadă și să se știe, că pe aici a trecut năvălitori comuniști în secolul al XX-lea, care ne-au jefuit, asuprit și ne-au distrus firea noastă românească. Ne-am spus gândurile în fața altarului lui Dumnezeu și am aprins luminări.

Corneliu Florea, septembrie 2016, Casa cu Flori – Bistrița

Sursă: http://www.art-emis.ro

 

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, BISERICA NOASTRĂ, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE | Lasă un comentariu

Anul 2017 se deschide cu o ordine mondială dominată de Rusia.

Anul 2017 se deschide cu o ordine mondială dominată de Rusia.

Dacă anul 2016 a fost marcat de o actualitate forte în plan naţional şi internaţional, 2017 se anunţă la fel de bogat în evenimente.

Anul 2017 se deschide cu o ordine mondială dominată de Rusia, Moscova părând că a decis ordinea de zi în relaţiile internaţionale pe tot parcursul anului 2016.

În Siria a impus o pauză, înainte de a se ajunge la un acord de pace potrivit propriilor termeni după ce, întâi indirect, apoi direct, a devastat ţara.

În Ucraina, unde forţele sale speciale au reluat ofensiva în Donbas, şi în Europa, unde candidaţi pro-ruşi au câştigat mai multe alegeri şi unde ideile Kremlinului câştigă teren.

În Turcia, unde a reuşit să obţină o întoarcere a alianţei; în SUA, unde a contribuit la alegerea preşedintelui Donald Trump, şi la ONU, unde a blocat funcţionarea regulată a Consiliului de Securitate.

Instalarea în funcţie a lui Donald Trump, la 20 ianuarie, inaugurează o nouă eră a politicii, în timp ce prima ameninţare, globală şi multiformă, cea a Rusiei lui Vladimir Putin, dereglează ordinea mondială. Pe scena internaţională, în noua realitate orwelliană a lumii, războiul este calificat drept pace, o victorie sângeroasă a marşului spre concordie. Principiile de bază ale existenţei democratice – adevăr, respectarea faptelor, justiţie, regula dreptului – sunt distruse puţin câte puţin cu ajutorul unei puteri străine.

Pericolul rusesc

Prelungirea mecanică a tendinţelor anului 2016 desenează o lume periculoasă, care ar putea însemna sfâr-şitul ordinii mondiale aşa cum o ştim. După invazia Ucrainei şi anexarea Crimeii, Rusia ar putea fi tentată să testeze rezoluţia ţărilor NATO, şi în special a SUA, de a aplica articolul 5 (garanţia automată a apărării reciproce), de exemplu, făcând o incursiune sub un pretext oarecare într-unul dintre statele baltice. Şi nu este sigur că răspunsul lor ar fi adecvat.

Europa, minată de diviziunile asupra strategiei geopolitice şi prinsă în mai multe alegeri cu formaţiuni prea puţin respectuoase faţă de drepturile fundamentale, ocupată să gestioneze faţa absurdă a Brexit-ului, se va găsi din ce în ce mai marginalizată pe scena internaţională.

Dosarul sirian

syriaceasefire480În Orientul Mijlociu, noua lună de miere care se anun-ţă între Washington şi Moscova, dar și între Ankara și Moscova va duce la dezmembrarea Siriei, la întărirea mişcărilor teroriste şi la o politică mai represivă în mai multe ţări din regiune, în special în Egipt şi Turcia.

Noua incoerenţă a politicii americane, jocul instabil al Rusiei şi diviziunea Europei ar putea slăbi perspectiva de pace în Libia, reformele din Tunisia şi o mai bună includere în jocul diplomatic al ţărilor din Golf, în special Arabia Saudită, fără a mai vorbi de procesul de pace din Israel şi continuarea masacrării civililor în Yemen.

În faţa unei politici ostile a Washingtonului, Beijingul ar putea accelera dominaţia sa în Marea Chinei de Sud şi ar putea să-şi afirme puterea în faţa unei alianţe ruso-americane ameninţătoare în viziunea sa.

Alegeri cu urmări imprevizibile

În Franţa vor avea loc alegeri prezidenţiale, în SUA vine la putere miliardarul Donald Trump, apoi au loc alegeri în Germania și Iran. Plus o eclipsă totală de soare vizibilă în America de Nord.

Din ianuarie în septembrie, calendarul politic francez va fi ritmat de mai multe scrutine, cel mai important fiind cel prezidenţial, cu două tururi, la 23 aprilie şi 7 mai, pentru alegerea succesorului lui François Hollande, şi cel legislativ, din 11 şi 18 iunie.

În 2017, calendarul britanic va fi dominat de punerea în funcţiune a Brexit-ului, care va dura doi ani. Declanşarea articolului 50 din Tratatul de la Lisabona va interveni înaintea lunii martie.

În septembrie vor avea loc legislativele în Germania şi Angela Merkel, realeasă în fruntea CDU, va candida pentru un al patrulea mandat de cancelar.

În martie vor fi organizate legislative şi în Olanda, urmând să fie constituit un nou guvern. Liderul extremei drepte, Geert Wilders, a promis că dacă va fi reales va organiza ieşirea ţării sale din UE.

La 25 martie, Europa va celebra 60 de ani de la Tratatul de la Roma, care, în preambul, aspira la stabilirea „unei uniuni mai strânse între popoarele europene”. Dar iată că, şase decenii mai târziu, UE este zguduită de o importantă criză identitară şi politică.

La 17 mai, iranienii îşi vor alege noul şef de stat.

În primăvară, în Turcia, preşedintele Erdogan vrea reformarea Constituţiei printr-un referendum, pentru a beneficia de noi pre-rogative. Dacă reforma va fi adoptată, el se va putea prezenta la prezidenţiale în 2019 şi să rămână la putere până în 2024.

În iunie se vor marca cei 50 de ani de ocupaţie a Cisiordaniei, iar liderul chinez, Xi Jinping, ar putea obţine un nou mandat în China.

În 2017, Franţa este principalul risc în Europa – dacă basculează de partea Rusiei prin victoria Marinei Le Pen, care a anunţat că va cere ieşirea ţării din UE, proiectul european nu va putea fi continuat doar cu Germania.Sursa : RomaniaLibera

O parte a problemelor enumerate, le gasiti si in acest videoclip,impreuna cu alte probleme mai putin cunoscute publicului larg.

Sursă: https://templierblog.wordpress.com

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, DOCUMENTE, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE | 3 comentarii

Chemarea mea a fost, dintotdeauna, să devin pilot

Chemarea mea a fost, dintotdeauna, să devin pilot

grama_teodora

Teodora Iulia Grama a copilărit printre aviatori și, în ciuda faptului că familia avea alte planuri pentru cariera pe care să o urmeze, ea a ales Aviația. La doar 25 de ani este inginer, cu studiile realizate în Anglia, la o facultate de profil de prestigiu. Deși avea ocazii să profeseze în străinătate, și-a dorit să se întoarcă în România, să pună cunoştinţele acumulate în timpul facultății, alături de entuziasmul „tineresc” și optimist – la dezvoltatea domeniului aeronautic din România. Din păcate, viața i-a demonstrat că, de cele mai multe ori, lucrurile nu se întâmplă așa cum ne dorim sau… visăm. Acum, Teodora Grama este pilot cadet în cadrul școlii „Central European Flight Academy”, un program Wizz Air, la finalul căruia va deveni prim ofiţer pe Airbus 320, în cadrul companiei aeriene. Cum costurile unui astfel de curs sunt colosale pentru bugetul unei familii cu câștiguri medii, din România, ea a pus bazele unui site[1], cu ajutorul căruia nu doar că a strâns o parte din banii necesari școlarizării, dar vrea să îi inspire și pe alții într-o astfel de carieră. Până aici însă, este o poveste lungă, dar incredibilă, pe care Teodora Grama s-a gândit să ne-o împărtășească. O lecție de viață care ne demonstrează că cele mai de preț monede în atingerea idealurilor „prea înalte” sunt persuasiunea, optimismul și pasiunea. (Sebastian Radu).

Fericire, emoție, împlinire – pilotajul este chemarea mea

Teodora Grama: Încă din copilărie am dezvoltat o puternică pasiune pentru aviație și am știut că acesta este domeniul pe care vreau să-l urmez (contrar așteptărilor familiei care a crezut că o să mă fac doctoriță, ca mama). Habar nu avea tatăl meu, parașutist militar, ce impact aveau asupra mea toate zilele alea de vară petrecute alături de el la aerodrom, zborurile cu AN-2, AN-24 sau mărețul Hercules (C-130), urmărindu-l la „părăsirea aeronavei”; ce mai, toată vara eram în compania aviatorilor. În ultimul an de liceu, am avut norocul să asist la o prezentare a unui O.N.G. despre facultățile din Marea Britanie. Așa că, după îndelungate ore de cercetare personală, m-am prezentat la ai mei cu inițiativa „Teo pleacă să facă Inginerie Aerospațială în Anglia”. După îndelungi negocieri, calcule și explicații, treaba era hotărâtă iar ai mei erau peste măsură de încântați. În special tata care se apucase deja să anunțe pe toată lumea decizia noastră, deși eu nu dădusem încă admiterea. Coventry University a fost cea mai potrivită alegere pentru mine: un program foarte bun de inginerie aerospațială, un oraș englez micuț, unde familia mea își permitea să mă susțină din punct de vedere financiar, facilități educaționale la care puteam doar visa înainte să ajung acolo. Printre acestea pot enumera un Harrier Jump Jet în dublă comandă pe care făceam practică, incluzând un simulator instalat la bordul aeronavei, alte 3 simulatoare individuale, tunel aerodinamic dezvoltat de echipa de Formula 1 Mercedes A.M.G. Petronas, ș.a.

Pe parcursul anilor 2 și 3 de facultate, am realizat că îmi doresc mult să mă întorc acasă, că poate cunoştințele dobândite pe perioada facultății ar putea contribui la o mai bună dezvoltare a industriei aeronautice din România, că modul meu ceva mai optimist de a vedea lucrurile va aduce un suflu nou într-un mediu relativ pesimist și că, deși aveam prospecte uriașe de carieră în Anglia, să lucrez în România în cadrul unei instituții din domeniul aeronautic ar fi fost mai satisfăcător, din punct de vedere profesional, ar fi avut un impact mai mare. Toate acestea, combinate și cu faptul că, în timp ce mă pregăteam să dau admiterea, tatăl meu și-a pierdut viața într-un accident de mașină, lăsând-o pe mama mea, singură, mă făceau să îmi doresc teribil de mult să mă întorc acasă, în România. Am mers la câteva interviuri unde nu am îndeplinit baremurile pentru admitere, dar am avut parte și de multe refuzuri bazate pe simplul fapt că sunt prea tânără sau că nu am experiență profesională anterioară. Culmea, pentru aceeași poziție în Marea Britanie, aceste lucruri nu ar fi fost o problemă. Dimpotrivă, englezii au încredere în pregătirea pe care studenții lor o primesc în timpul facultății, în puterea lor de muncă și dorința de a învăța la locul de muncă, dar și în abilitatea de a gândi „outside the box”, gândire care ar putea aduce soluții inovatoare pentru probleme vechi. Într-un final am reușit să mă angajez în domeniu, în cadrul unei companii de ground handling (îndrumare la sol). Interacționând în fiecare zi în mod direct cu avionele și cu echipajele de zbor, am realizat că eu îmi reprimasem o dorință din liceu: aceea de a deveni pilot. Îmi doream să urmez cursurile de obținerea licenței de pilotaj imediat după terminarea învățământului obligatoriu, dar ai mei m-au sfătuit să merg întâi la facultate, ceea ce s-a dovedit a fi o alegere înțeleaptă. Facultatea m-a ajutat să mă maturizez și să dobândesc cunoștințe care, acum, în cadrul cursurilor Integrat Airline Transport Pilot License (A.T.P.L.)[2], îmi folosesc și mă ajută foarte mult. Pentru mine, să fii inginer de aviație era interesant, dar chemarea mea a fost dintotdeauna să devin pilot.

Am început să mă pregătesc pentru admitere, să vorbesc cu oameni din domeniu, dercetare, aplicații peste aplicații.Teodora Grama-2 Într-un final, aproximativ anul trecut, am primit vestea cea mare: am fost acceptată în programul în care sunt acum, program de tip „from zero to hero” (de la 0 ore de zbor direct la manșa Airbus-ului 320), care durează aproximativ 22 luni, program desfășurat în Nyiregyhaza, un orășel mic din nord estul Ungariei și Amsterdam, unde se desfășoară partea de simulator A320. Sunt în al nouălea cer, la propriu. Nu numai că urmează să devin pilot, deci să îmi îndeplinesc visul, dar am și șansa să zbor pentru o companie extrem de apreciată, care are baze în România. Pentru mine e win-win, profesional și personal. Singura problemă pe care o am în momentul de față este costul programului. Programul meu de pregătire costă 119.700 euro, sumă pe care nicio familie obișnuită din România nu o deține. Așa a luat naștere site-ul meu. Din dorința de a convinge cât mai mulți oameni să mă ajute să îmi îndeplinesc visul, dar și de a atrage atenția asupra greutăților prin care cineva în postura mea trebuie să treacă. Și cred că problema asta se poate extinde și în alte domenii. Guvernul român și băncile din România nu oferă burse sau soluții de finanțare pentru astfel de situaţii. Guvernul nu are bani alocați pentru așa ceva, iar băncile motivează că oferta mea de muncă nu are destulă greutate ca să îi determine să facă o așa investiție, nu există astfel de „produse bancare”.

Sebastian Radu: Ce ai învățat, prin prisma activității din Aviație?

Teodora Grama: Nici nu știu de unde să încep să răspund la întrebarea asta. Aviația m-a învățat, în primul rând, disciplina și importanța acesteia. Nu poți să te urci în avion și pur și simplu să decolezi, nu poți să te apuci să repari un anumit sistem fără o pregătire în prealabil. Iar această pregătire este critică pentru o desfășurare în siguranță a activității. Aviația este un domeniu în care siguranța primează. În al doilea rând, prin prisma activității, am învățat că niciun vis nu este prea îndrăzneț, că nimic în viață nu este imposibil de realizat. În același timp, am învățat că lucrurile bune în viață nu vin ușor sau rapid, ci necesită multă muncă iar din când în când o să ai parte și de eșecuri; important este să nu renunți în fața acestora.

S. R.: De ce ai dat ingineria pe pilotaj?

T.G.: Cred că ține de personalitatea mea. Ingineria îmi place, ingineria aeronautică este extrem de interesantă și complexă, dar nu era ceea ce îmi doream să fac pentru tot restul vieții mele profesionale. În schimb, de fiecare dată când mi se oferă ocazia să zbor, mai ales fiind la comandă, sunt cuprinsă de un sentiment pe care cu greu îl pot descrie în cuvinte. Fericire, emoție, împlinire / pilotajul este cu siguranță chemarea mea.

S. R.: Dacă ai avea ocazia, ce sfat i-ai da eului tău când te-ai apucat de zbor?

T.G.: Să abordez orice experiență cu ceva mai mult curaj și încredere în mine. Primul zbor în simplă comandă, primul zbor de navigație, prima aterizare la un aeroport străin… Orice lucru care poate părea extrem de dificil la început devine mult mai ușor după câteva încercări.

S. R.: Cum percepi acest domeniu, ca femeie? Este mai greu să reușești decât dacă ai fi bărbat?

T.G.: Statistici de anul trecut arată că procentajul femeilor piloți este de undeva între 3 și 5% din totalul piloților, la nivel mondial. Cred că acest procentaj a mai crescut un pic anul acesta. Cu toate acestea, tot nu reprezintă o proporție prea mare. Unii oameni încă sunt reticenți în privința abilităților femeilor de a pilota avioane. Unii nici nu știu că femeile pot fi piloți. Însă nu știu de ce. Sunt tratată exact la fel ca și colegii mei, am trecut prin aceleași teste, suntem toți departe de familie și prieteni aici; pe scurt, ne e la toți la fel de greu. Sigur, unii oameni fac glume răutăcioase dar am învățat că dacă le tratez exact așa, ca pe niște glume, sau mai mult, răspund chiar eu cu o glumă, de obicei răutățile încetează. Deci ca să răspund la întrebarea ta, nu, nu consider că e mai greu să reușești în aviație decât dacă ai fi barbat. Nu e ușor să reușești indiferent de sex, dar nici imposibil. Și dacă sunt femei care citesc aceste rânduri și care se gândesc să pornească în acest domeniu vreau să știe că au tot ce le trebuie pentru a ajunge piloți extraordinari.

S. R.: Ce sfaturi ai putea să le oferi celor care poate își doresc să urmeze o carieră în aviație?

T.G.: În primul rând, să nu se lase descurajați de costurile mari de școlarizare, să nu renunțe în fața eșecurilor și să învețe cât mai mult. Să se documenteze, există multe oportunități și oameni dornici să ajute. Să citească site-ul meu[3] și să-mi scrie dacă au întrebări specifice.
A consemnat Sebastian Radu

––––––––––––––
[1] teodoragrama.com
[2] Integrat Airline Transport Pilot License – Curs de formare integrat pentru obţinerea licenţei de zbor pe avioane de transport comercial.
[3] teodoragrama.com şi http://teodoragrama.com/getting-my-wings-2/

footer

sursă: http://www.art-emis.ro

Publicat în ATELIERE DE CREAŢIE, CURIOZITĂȚI, OAMENI CELEBRI | Etichetat , , , , , , | 1 comentariu