Ștefan Vlas: „Atîta timp cît n-or să fie tari comunele, nici țara nu va avea mare succes”

Ștefan Vlas: „Atîta timp cât n-or să fie tari comunele, nici țara nu va avea mare succes”

O discuție despre necesitatea descentralizării cu primarul de la Sărata Galbenă în cadrul Campaniei „AICI este Europa Liberă”

 
La Sărata Galbenă

În seara zilei de sâmbătă, Europa Liberă a invitat sătenii din Sărata Galbenă la o dezbatere despre cum e să fii gospodar în localitate. Provocările comunei Valentina Ursu le-a sintetizat într-un interviu cu primarul Ştefan Vlas:

Europa Liberă: Ce trebuie să întreprindă statul Republica Moldova ca autorităţile, guvernarea locală să fie să fie una de importanţă naţională? Mai e mult până la aceasta?

Ștefan Vlas: „Da, bineînţeles că mai e mult. Sunt nişte începuturi care ne bucură, dar guvernarea centrală ar trebui să atragă, în primul rând, atenţia la o descentralizare totală a administraţiei publice locale.”

Europa Liberă: Dar în ce ar consta această descentralizare veritabilă?

Ștefan Vlas: „Ar însemna să fie autonomie locală, autonomie financiară, să fie posibilităţi de extindere a bazei fiscale. Ca noi să putem încuraja agenţii economici din teritoriu să-şi lărgească afacerile, să deschidă noi afaceri pentru a crea și o bază impozabilă bună pentru bugetele locale, ca o parte dintre finanţele care până acum se colectau să rămână toate în teritoriu şi să

Atâta timp cât nu vor fi tari comunele, nici ţara nu va avea mare succes…

avem posibilităţi de a manevra cu bugetele locale, să avem atât o autonomie administrativă, cât şi financiară şi pe toate aspectele.

Înţelegem, primarii care mai multe mandate avem, ne dăm bine seama: cu puterea e greu să te împarţi, dar este necesar, că atâta timp cât nu vor fi tari comunele, nici ţara nu va avea mare succes.”

Europa Liberă: Dar dacă satul şi statul încă mai sunt afectate de sărăcie, cum se deschid locuri de muncă, cum şi cine face investiţii locale, cât de atractiv rămâne a fi satul pentru aceste investiţii? Pentru că de aici bugetul sau puşculiţa satului ar deveni mai groasă.

Ștefan Vlas: „Cetăţenii bineînţeles că întotdeauna sunt în căutare. Şi acolo unde sunt condiţiile mai favorabile, ei îşi desfăşoară şi îşi lansează afacerea ori acolo convin ca să locuiască, acolo unde condiţiile sunt mai bune.

Acum, în primul rând, ce ar trebuie să facă autorităţile locale, să le creeze condiţii elementare de viaţă normală – infrastructura drumurilor, apeduct, canalizare, iluminare şi tot restul de facilităţi, ca omul să se simtă confortabil acolo unde locuieşte. Când va avea confortul acesta social şi psihologic, atunci va începe a gândi cum să-şi lanseze afacerea.

Din moment când la noi, în multe localităţi, lipsesc condiţiile elementare de infrastructură, pentru o viaţă mai adecvată, normală, atâta timp mulţi dintre cetăţenii noştri se regăsesc peste hotare, nu se gândesc cum să-şi iniţieze o afacere proprie. La noi în localitate deja a fost lansată o iniţiativă de deschidere a afacerilor mici de familie – croitorie, lucrul cu fierul forjat, lucrări de sudare, materiale de construcţie, fabricare. Mai multe micuţe, care sunt un început, o pornire.”

Europa Liberă: Şi satul are pătură de mijloc?

Ștefan Vlas: „E foarte subţirică, dar este tendinţa de creştere. Se urmăresc aşa perspective că va apărea oricum. Noi trebuie la noi acasă să căutăm posibilităţi, nu să aşteptăm să ne vină să le facă cineva.”

Europa Liberă: O reformă teritorial-administrativă ar ajuta la schimbarea situaţiei în bine? Pentru că şi aici părerile sunt împărţite, chiar şi cei care reprezintă administraţia locală nu toţi îmbrăţişează această idee de reformă teritorial-administrativă. Deşi chiar de la mai mulţi reprezentanţi aud că de ce ar trebui să existe acest nivel doi, care mai mult consumă banul decât contribuie cu ceva.

Ștefan Vlas: „Aici chiar sunt de acord cu dumneavoastră, că nivelul doi este nivel care la moment nu aduce plusvaloare. Fiindcă, da, noi venim cu mentalitate din trecut, mentalitate sovietică şi ne-am deprins că aşa trebuie să fie. Dar efectul de la ele nu este. De vreme ce autorităţile locale sunt slabe, nu au autonomia cuvenită, de aceea şi se străduie acum să întărească nivelul doi, ceea ce nu e corect categoric.

De aceea, noi trebuie să întărim nivelul întâi, primăriile, să le dăm mai multă autonomie, mai multe posibilităţi financiare. Şi atunci nivelul doi de la sine va dispărea, probabil, fiindcă rolul lui se epuizează. Atâta timp cât ministerele îşi au serviciile desconcentrate în teritoriu, e suficient să conducă cu ramura direct ministerul şi nu este nevoie de nivelul doi.”

Europa Liberă: În ce măsură astăzi cetăţeanul de aici, la firul ierbii, judecă clasa politică? Chiar şi dacă și-a dat votul pentru aceasta, oricum aud şi văd tare mulţi oameni nemulţumiţi.

Ștefan Vlas: „Bineînţeles că există acest contrast, fiindcă judecăm după nivelul de asigurare a calităţii vieţii la sat, în primul rând. Nu putem să ne comparăm cu oraşul, fiindcă sunt total diferite situaţiile, nivelul de trai. Dar, totodată, există nemulţumirea aceasta – veniturile foarte mici, locuri de muncă nu sunt, pensiile sunt sub nivelul aşteptărilor la cetăţeni. De aici şi se provoacă discrepanţa dintre viaţa la ţară şi viaţa de la oraş sau între conducerea de vârf a ţării.

Eu consider că, în primul rând, noua coaliţie, alianţă ar trebui să atragă o atenţie sporită anume problemelor de dezvoltare a autorităţilor de nivelul întâi, căci noi, de fapt, suntem cei care ţinem mâna pe puls şi noi suntem în primul contact cu cetăţeanul de rând. Adică noi, primarii, administraţia publică locală, consiliile locale, primim acea lovitură…”

Europa Liberă: Poate fi recâştigată încrederea în clasa politică?

Ștefan Vlas: „Sigur că poate fi recâştigată. Dar totul depinde de clasa politică.”

Europa Liberă: Ce rezultate trebuie să livreze cei de la guvernare, astfel încât cetăţeanul să recapete această încredere?

Ștefan Vlas: „Orice reformă şi orice schimbare bineînţeles că pe o parte dintre cetăţeni îi bucură, pe o altă parte îi întristează, fiindcă loveşte direct pe ei. Chiar şi comasările, cum anterior aţi numit reforma teritorial-administrativă, bineînţeles că nu o doresc toţi, fiindcă mulţi se gândesc că o să-şi piardă locul de muncă. Dar atâta timp cât noi suntem într-o criză profundă financiară în ţară, sunt două ieşiri din situaţie: ori îţi sporeşti veniturile, ori îţi reduci cheltuielile ca să fii la nivel.

Noi ne dăm bine seama că să sporim acum veniturile considerabil nu avem de unde, înseamnă că ne aşteaptă cea de a doua cale – reducerea cheltuielilor. Atunci când vor fi primăriile puternice, comasate… Nu poate fi astăzi o primărie cu 800 de cetăţeni, trebuie să înţelegem acest lucru. Dacă noi am fi Elveţia sau alt stat bogat din Europa, ne-am permite şi cu 200 de cetățeni să avem primărie.

Atâta timp cât într-o primărie există primar, contabil şi minim cinci unităţi de personal, la 800 de cetăţeni, nu poate fi vorba de eficienţă financiară. De aceea, noi trebuie să înţelegem. Şi orice reformă doare, bineînţeles, dar aşa e, ca în medicină, dacă nu ai făcut intervenţia chirurgicală, degeaba tămădui boala, că nu o mai lecuieşti. S-a tergiversat cu reforma teritorial-administrativă numai din motive politice, că politicienii nu au avut voinţă şi nu au avut caracter, s-au temut de voturile lor că nu le vor mai acumula în perspectivă.

Şi, cu părere de rău, din patru în patru ani, tot ne temem ca nu cumva să pierdem scaunul în care stăm şi de aceea nici nu au loc reforme. De aceea trăim aşa cum trăim. Atâta timp cât vom avea o clasă politică care ţine numai de fotoliul său şi nu o interesează mai mult reformele radicale pentru binele cetăţenilor, atâta timp ne vom bălăci în această situaţie.”

Europa Liberă: Domnule primar, după o zi petrecută de Europa Liberăaici, în localitatea dumneavoastră, am înţeles că lumea rămâne a fi dornică de a cunoaşte adevărul, de a face diferenţă între ce este adevăr şi ce este minciună. Ce a însemna acest popas al Europei Libereîn Sărata Galbenă?

Ștefan Vlas: „A fost un eveniment foarte bun, util, mai multă informaţie s-a adus către cetăţean. Cetăţeanul întotdeauna a fost şi rămâne a fi dornic de comunicare.”

Europa Liberă: E mare puterea cuvântului?

Ștefan Vlas: „Puterea cuvântului bineînţeles că este ceea mai mare putere care poate convinge omul, până la sfârşit. A fost făcut un lucru enorm, bun.”

Europa Liberă: E o sursă credibilă Europa Liberă?

Ștefan Vlas: „E foarte credibilă, cel mai credibil post pe care îl cunosc eu. În general în Republica Moldova, pe piaţa mediatică cred că este unicul post atât de echidistant, cel mai corect, imparțial și pe care întotdeauna îl ascultăm cu mare plăcere.”

Europa Liberă: Dar nu se ascultă Europa Liberă aici, în satul dumneavoastră?

Ștefan Vlas: „De ce nu se ascultă? Se ascultă. Eu Europa Liberă o ascultam și pe timpurile când era interzis postul acesta, adică mai puțin legal îl accesam noi, dar mereu l-am ascultat, fiindcă Europa Liberă a venit întotdeauna cu informații deosebite de acele informații pe care noi le audiam la posturile noastre locale. De aceea întotdeauna eram în căutarea unei informați mai veridice, mai corecte, mai ample, așa cum ați fost dintotdeauna, Europa Liberă.”

Europa Liberă: Dar ideea campaniei e una năstrușnică?

Ștefan Vlas: „De ce? E foarte bună ideea. Probabil că la încheierea lunii în care se va desfășura acest eveniment în toate localitățile pe care le aveți preconizate, mulți cetățeni vor dori ca și la ei în localitate să se întâmple așa ceva, ce s-a întâmplat astăzi în Sărata Galbenă și urmează să se întâmple în celelalte localități ale republicii. Vă doresc succese și baftă!”

http://www.europalibera.org/audio/27166508.html

Sursă:www.europaliberă.org

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

Cristina Nichituş Roncea vernisează o expoziţie de fotografie care va face furori: Alăptarea e Iubire. Sâmbătă, 1 August, ora 10.00, la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” simultan cu evenimentul de alăptare-sincron pe plan mondial

Cristina Nichituş Roncea vernisează o expoziţie de fotografie care va face furori: Alăptarea e Iubire. Sâmbătă, 1 August, ora 10.00, la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” simultan cu evenimentul de alăptare-sincron pe plan mondial

Alaptarea e Iubire de Cristina Nichitus Roncea

Săptămâna Internațională a Alăptării 2015

Alăptare sincron la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”și Expoziție de fotografie inedită

În fiecare an, între 1 și 7 august, Alianța Mondială pentru Alăptare organizează Săptămâna Internațională a Alăptării, pentru a promova, proteja și susține alăptarea la nivel global. De anul acesta, Asociația de Pediatrie si Consultanță în Alăptare se alătură seriei de manifestări derulate în România cu această ocazie.

În prima zi a Săptămânii Alăptarii, mamele sunt așteptate, în straie populare, la Marea Atașare București 2015, un eveniment de alăptare sincron. Participantele se vor alătura, în acest fel, zecilor de mii de mame și bebeluși care participă la Marea Atașare Globală. Evenimentul-premieră se desfășoară sâmbătă, 1 august, începând cu ora 10.00, la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” din Capitală, pe Pajiştea Jurilovca.

“Este nevoie de promovarea hrănirii naturale a copiilor în toată lumea, dar mai ales în România, unde rata alăptării exclusive la 6 luni era de doar 12,6% în 2011, în condițiile în care 98% dintre femei pot să alăpteze dacă au informaţii corecte, susţinerea familiei și a cadrelor medicale și dacă apelează la un consultant în lactație certificat IBCLC pentru a preveni sau a depăși momentele dificile din timpul alăptării. Din păcate, această rată scăzută a alăptării în România este direct corelată cu rata foarte mare a mortalității infantile”, declară organizatorul evenimentului, Mara Popescu, Consultant în Alăptare Certificat IBCLC și membră a Academiei mamelor și a Asociației de Pediatrie și Consultață în Alăptare.

Pentru Săptămâna Alăptării din acest an, Asociația de Pediatrie si Consultanță în Alăptare împreună cu fotografa Cristina Nichitus Roncea organizează o expoziție de fotografie care evidențiază firescul și frumusețea hrănirii naturale a copiilor. “Prin acest demers inedit, realizat în parteneriat cu Muzeul Naţional al Satului “Dimitri Gusti” şi “IA Sibiu”, ne dorim împletirea ideii de tradiţie şi sănătate, aşa cum am învăţat de la mamele şi bunicile noastre şi aşa cum trebuie să transmitem şi noi mai departe. Mulţumesc zecilor de mămici care au răspuns cu dragoste iniţiativei noastre!”, afirmă Cristina Nichituş Roncea. Tablourile, afișele și calendarele din campania “Alăptarea e Iubire” conțin fotografiile a zeci de mame și bebeluși alăptați din România și informează gravidele și mamele cu privire la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății de a alăpta exclusiv primele 6 luni și de a continua alăptarea cel puțin 2 ani.

Alaptarea e Iubire de Cristina Nichitus Roncea

Expoziția va avea loc sâmbătă, 1 august, cu vernisajul la ora 10.00, împreună cu evenimentul Marea Ataşare Bucureşti 2015, la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, iar între 2 şi 9 august, fotografiile pot fi admirate la Caffé D’arthé, str. Popa Nan, nr. 7.

Săptămâna Alăptării continuă duminică, de la ora 11,00, cu întâlnirea “Alăptarea, o poveste frumoasă”, organizate la Caffé D’arthé. Organizatoarele, Dr. Roxana Hristianovici și Dr. Iulia Cristiana Balint-Boia, medici pediatri, consultanți în alăptare, membre a Academiei Mamelor și a Asociației de Pediatrie și Consultanță în Alăptare, vor vorbi despre importanța alăptării după vârsta de un an și despre continuarea hrănirii naturale după întoarcerea la muncă a mamei, iar la final, participanții vor putea participa la o tombolă.

Sincronizarea pentru Marea Ataşare 2015 va avea loc şi la Târgu Jiu, unde, de asemenea, va fi marcată săptămâna promovării alăptării. Astfel, sâmbătă, 1 august, de la ora ora 10.00, dr. Roxana Hristianovici le așteaptă pe mămici, dar și pe bunici, soți și copii, la o întâlnire relaxantă pentru a demonta cât mai multe mituri despre hrănirea naturală a copiilor. Întâlnirea Milk and Coffee: mituri şi adevăruri despre alăptare” va avea loc la Cafeneaua Carpe Diem Café.

Programul complet al evenimentelor din Saptamana Alaptarii va fi disponibil pe site-ul www.academiamamelor.ro

Fotografii din campania “Alăptarea e Iubire” vor putea fi găsite pe www.photo-graphy.ro

Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare

Dr. Roxana Hristianovici, medic pediatru, consultant în alăptare, membră a Academiei Mamelor (Telefon: 0768669656)

Dr. Iulia Cristiana Balint-Boia, medic pediatru, consultant în alăptare, membră a Academiei Mamelor (Telefon: 0724001742)

Mara Popescu, Consultant în Alăptare Certificat IBCLC și membră a Academiei mamelor (Telefon 0726487769)

Iubirea este Totul!
Alăptarea e Iubire!
Mămici, tătici, bunici,
Fiţi alături de cei mici!

(Airam Keisd)

Sursa: Ziaristi Online

Alaptarea e Iubire de Cristina Nichitus Roncea

Sursă: http://www.roncea.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

Papagei-Vampire Diktatur

Papagei-Vampire Diktatur

Ion Măldărescu

OUG_31-2002-2015-templu-minaret-coran-talmudCatedrale, moschei, temple şi alte acareturi dâmboviţene

S-a făcut şi se face mare tărăboi pentru amploarea Catedralei Mântuirii Neamului din Capitală. Se face mare tărăboi pentru amploarea celei mai mari moschei din Europa, ce se va construi tot în Bucureşti. Nu pun aici în discuţie justeţea, necesitate, amploarea, construirii unor asemenea locaşuri sfinte, fiecare în felul lor. Mă întreb doar cum de aproape nimeni – mă refer la presa mainstream – nu a deschis „Cutia Pandorei” când s-a anunţat oficial că tot pe malurile Dâmboviţei, municipalitatea Capitalei a donat – gratis – un teren pentru Templul Masonic. Pe când cea mai mare Sinagogă din Europa, pe când cel mai mare Templu al lui Buda, tot în Bucureşti? Să fie! Că doar tot suntem în „budă”!

„Marii Români” şi demolarea valorilor

După mai mult de două decenii de globalizare, anul 2015 a reluat în forţă demolarea şi decimarea valorilor culturale româneşti printr-o serie de acţiuni concertate, demarate de sinistra fantomă papionată, din fruntea I.C.R.. S-a început cu Eminescu, „cadravrul din debaraua” românilor – cu care nu puteam intra în Europa. Au urmat Creangă, Sadoveanu… Pentru că prin atacul succesiv procesul era prea lent, prea anevoios şi necesita multă insistenţă, s-a găsit recent o soluţie eficientă: execuţia publică în grup, suportul legal find execrabila, neconstituţionala, nedreapta şi impusa O.U.G. nr. 31/2002 special emisă de Adrian Năstase – pentru că, în anii 90 adeziunea poporului faţă de Mareşalul Ion Antonescu devenise foarte incomodă şi afecta perspectivele unor cercuri interesate. Acum a (re)venit timpul Mişcării Legionare şi al lui Nicolae Ceauşescu. Faptul că decalogul Marilor Români ai tuturor timpurilor (organizat de I.C.R şi regizat de TVR, în 2006) – chiar dacă a fost o mascaradă mediatică strict controlată – numele lui Ion Antonescu nu a putut fi omis. Cu toată „apărarea” lui Adrian Cioroianu, care s-a purtat – în calitate de apărător – precum confratele lui de conjunctură în găinăria procesuală din decembrie 1989, Mareşalul a punctat. N-am prea înţeles nici până astăzi ce caută în acea listă cu ROMÂNI numele lui Carol I de Hohenzolern şi mai cu seamă al lui Richard Wurmbrand, de care cei mai mulţi conaţionali nici nu auziseră. Ăştia doi n-au fost români, că de români era vorba în decalog!

Promulgarea reactualizată a legii execuţiilor publice ale personalităţilor româneşti

În anul 2002, după sfatul primit într-una din vizitele din Israel – via S.U.A. – şi legiferată sub denumirea comună Legea 107/2006, în 2014, un alt servitor al intereselor altora, un crin veştejit şi veştejit înainte de a înflori a supralicitat, sperând că va mai putea rămâne pe scena politică. Recent, un alt măscărici a băgat pe sub preşul Parlamentului o iniţiativă (ne)personală[1]. Comisia a închis ochii şi a întors capul, iar turma papagalilor a ridicat mâna în unanimitate. Majestatea sa, Mutu-Klaus a citit „pas cu pas”, scuze, am vrut să scriu rând cu rând, mizeria şi a pus degetul, promulgând încătuşarea valorilor autentice ale Neamului Românesc. Sub aşa-numitul pretext caduc a fost impusă „legea anti-legionară”. Mai pe şleau, toţi acei care, în urmă cu peste şapte decenii, au avut o anumită opţiune doctrinară trebuie puşi la zid. Simpatizanţii lor contemporani, aşişderea! După instaurarea nedeclarată a Diktaturii Papagalilor-Vampiri, Herr Klaus a promulgat, miercuri, 22 iulie 2015, aşa numita „Lege Antilegionară”, respectiv modificările la O.U.G. 31/2002 (transformată în Legea 107/2006) privind „interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Ţinta aparentă şi declarată a acestei legi anticonstituţionale ar fi – dacă ceva mai poate fi credibil în România – interzicerea „organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter legionar”, precum şi încriminarea „promovării concepţiilor legionare”. În baza noului act normativ promulgat de preşedinte,Academia-Romana-INST-despre-Miscarea-Legionara-01-Iunie-2015comentarea favorabilă, necondamnarea Mişcării Legionare şi negarea Holocaustului pe teritoriul României vor fi pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. „Prin Mişcarea Legionară se înţelege o organizaţie fascistă din România care a activat în perioada 1927-1941 sub denumirile de «Legiunea Arhanghelului Mihail Garda de Fier» şi «Partidul Totul pentru Ţară»”, menţionează actul normativ votat de măscăricii parlamentului şi promulgată de majestatea sa, Mutu-Klaus. Nu poate fi ignorat nici faptul că în cadrul Procesului de la Nürnberg nu a fost recunoscută conexiunea dintre Mişcarea legionară fascism şi nazism, dar nici explicaţia Academiei Române (a cărei competenţă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii) care concluzionează problema în mod identic (foto document).

Un prilej care nu putea fi ratat – Interzicerea comentariilor favorabile despre Nicolae Ceauşescu

Îngrijoraţi de faptul că, evaluând modul de viaţă şi securitatea socială a românilor, cei care au trăit atât în regimul ceauşist, cât şi în cel postdecembrist au dat câştig de cauză primului, delatorii-mercenari au supralicitat. Desigur, prilejul nu putea fi ratat, aşa că măscăricii au executat ordinul! „[…] puţinele relatări ale presei au pus accentul pe apariția ilegitimă a legionarilor în această lege, consilierul prezidențial Andrei Muraru, fost preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (I.I.C.M.E.R.) a explicat într-o dezbatere despre „Extremism, antisemitism, naţionalism”, că efectul principal al acestei legi este (şi) interzicerea cultului lui Nicolae Ceaușescu. Masa Rotundă a fost organizată de «New Strategy Center» (un O.N.G. cu un spectru aparent fantomatic, nerevendicat public de nici o persoană, fără nici un parteneriat şi nici un sponsor afişat online, dar cu un sediu într-o vilă din zona Arcului de Triumf. Din informaţiile noastre, O.N.G.-ul este fondat de Ionel Niţu, fost şef al analizelor la S.R., până în 201, împreună cu Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România «Elie Wiesel», condus de Alexandru Florian, cu parteneriatul media al revistei «Foreign Policy România» şi «Adevărul Holding»”[2].

Acuzaţii şi egături de cauzalitate

Dacă ar mai trăi, cei ce vor fi menţionaţi în continuare (precizând că sunt doar câteva nume reprezentative) ar fi arestaţi, judecaţi ca pe vremea auto-dafé-urilor Inchiziţiei, a ghilotinărilor din perioada Revoluţiei Franceze (?) de la 1789, a judecăţilor sumare specifice celui de-Al Treilea Reich, a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie 1917 sau a regimului stalinist. Spre marele ghinion al vânătorilor de simboluri naţionale, excluzând unele nominalizări, ceilalţi au părăsit lumea pământeană: Mihai Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Nicolae Paulescu, Constantin Noica, Nicolae Iorga, Petre Ţuţea, A.C. Cuza, Octavian Goga, Radu Gyr, Mareşal Ion Antonescu, General Platon Chirnoagă, Mihai Antonescu, George Alexianu, Constantin Pichi Vasiliu, Mihail Moruzov, Eugen Cristescu, Vasile Militaru, Lucian Blaga, Nicolae Ceauşescu, Florin Constantiniu, Gheorghe Buzatu, Vlad Hogea, Victor Roncea, Cezar Adonis Mihalache, Dan Tanasă, Alexandru Moraru, Ionuţ Ţene (cu îngăduinţa dumneavoastră, poate şi semnatarul acestui editorial)… Trecând într-un alt registru, se impune înscrierea pe „Lista Neagră” şi a leprelor alogene care au adus grave prejudicii Neamului Românesc: Silviu Brucan (alias Samuel Bruckner), cuplul Dionis şi Odarca Patapievici (dublii agenţi Gestapo şi N.K.V.D.), Leon Tismăneanu (alias leon Tismeniţki), Valter Roman (alias Ernő Neuländer), dar şi cei din lista deloc completă, prezentată în articolul „Acţiuni coroborate împotriva românilor”[3]. Vass Albert şi Jozsef Nyiro (ale căror busturi tronează şi sfidează România cu acordul Preşedintelui, al Parlamentului şi al Guvernului României) au şi ei locul cuvenit pe „Listă”. Printr-o directă legătură de cauzalitate, cel puţin două personalităţi în viaţă ar putea încheia plutonul:
– Ex regele Mihai, pentru susţinerea guvernului Antonescu pe durata 1940-1944, pentru Înalta Trădare de la 23 august 1944, dar şi pentru girarea şi susţinerea guvernului pro-sovietic, instaurat după ocuparea României de trupele ruseşti;
– „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (D.V.R.) – Grupul Etnic German -, şi moştenitorul direct al organizaţiei naziste, aparţinător – sine die – D.V.R., adept al sloganului nazist „Deutschland Über Alles!”, interzis în România. Logic, aplicarea schiloadei legi a cenzurii instituţionalizate din România, va trebui să debuteze cu arestarea, judecarea şi condamnarea celui care a promulgat-o, în calitate de succesor de drept al organizaţiei naziste menţionate.

„România este ca o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi spre prăpastie”.

Conştient de şantajul aplicat permanent vreme de un sfert de secol Puterii politice din România, bulibaşa organizaţiei anticonstituţionale (ca formaţiune politică) şi antistatale a U.D.M.R. se văicăreşte în Ţara Statuii Libertăţii că minoritarii sunt nedreptăţiţi, marginalizaţi şi discriminaţi, chiar dacă după ultimele reprezentaţii electorale la şefia statului se află un minoritar. Din nefericire pentru poporul român, întreaga conducere a României contemporane se află în mâna alogenilor, asemenea perioadei imediat postbelice şi imediat post decembrie, 1989. În cazul României, „Prăpastia lui Pascal”, nu este o închipuire, o obsesie maladivă, ci o prăbuşire ireversibilă în neantul istoriei, ceea ce l-a îndreptăţit pe generalul Gheorghe Văduva să afirme în urmă cu trei ani: „România este ca o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi spre prapastie”.
Grafica – Ion Măldărescu
–––––––––––––––––
[1]https://saccsiv.wordpress.com/2013/10/11/pana-la-15-ani-inchisoare-iata-proiectul-legii-elie-wiesel-crin-antonescu-depus-de-urgenta-la-parlament-ce-inseamna-idei-conceptii-sau-doctrine-legionare-dar/
[2]http://www.ziaristionline.ro/2015/07/26/analiza-legea-elie-wiesel-vrea-sa-rada-istoria-anticomunista-a-romaniei-dementa-legislativa-eroii-rezistentei-din-munti-interzisi-din-cartile-de-istorie-publicatii-si-de-pe-internet/
[3] http://www.art-emis.ro/editoriale/2245-actiuni-coroborate-impotriva-romanilor.html

Sursă: http://www.art-emis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE | Lasă un comentariu

Asasinatele din umbră, fiscalitatea împovărătoare a României şi despovărarea financiară a Rusiei

Asasinatele din umbră, fiscalitatea împovărătoare a României şi despovărarea financiară a Rusiei

Maria Diana Popescu

Asasinate, vaccinuri şi carduri bancare

Umplutură şi can-can pe mai toate paginile, precum scărpinatul în nas al Alinei Gorghiu, efectele concertului satanic al lui Robbie Williams, violul în grup, castrarea violatorilor din Vaslui şi isteria aferentă, admiraţia bolnăvicioasă a rochiilor doamnei Iohannis, abonamentul la excursii externe al Preşedintelui, în cîteva luni, mai numeroase decît ale predecesorilor postdecembrişti la un loc: Iliescu-Constantinescu-Băsescu, de-a lungul mandatelor. Toate acestea fac să treacă neobservate genuflexiunile lui Iohannis în faţa pretenţiilor străine, în faţa invaziei periculoase a trupelor N.A.T.O. pe teritoriul României, în faţa delegaţiei F.M.I, venită la Bucureşti după noua porţie de pradă. Ce va spune oare Preşedintele de veselia viitoare care va cuprinde Deveselu în cazul în care trupele N.A.T.O. nu vor sta în banca lor?

Asasinarea lui Jeff Bradstreet, doctorul anti-vaccin

Cu intenţie condamnabilă, elitele întunecate acoperă sub un voal de tăcere evenimente de importanţă vitală, cum, de pildă, asasinarea lui Jeff Bradstreet, doctorul care a condus Clinica Bradstreet Wellness Center din Buford, Georgia, cunoscut şi apreciat pentru studiile sale anti-vaccin, studii care motivau ştiinţific că vaccinurile provoacă autism, prin aceasta dînd o lovitură de graţie companiilor farmaceutice şi planurilor diabolice de reducere a populaţiei. Familia medicului refuză categoric să creadă în teoria sinuciderii susţinută de poliţie, marşînd insistent pe ipoteza unui asasinat. Agenţii federali ai Administraţiei americane a Medicamentelor şi Alimentelor i-au percheziţionat biroul din motive necunoscute, iar la scurt timp, celebrul medic a fost împuşcat în piept, cadavrul său fiind găsit în rîul Rocky Broad, în Chimney Rock, pe 19 iunie, de către un pescar. Tot în apă a fost găsită şi arma crimei, relatează site-ul Daily Mail. Opinia publică îl consideră un erou pe Dr. Jef Bradstreet, moartea sa a fiind orchestrată de guvern sau de marile companii farmaceutice. Potrivit site-ului „Before it’s news”, alţi „125 de oameni de ştiinţă şi 75 de bancheri de top au fost ucişi în mod conspirativ”, pentru că deveniseră incomozi prin deţinerea unor date capitale sau prin dezvăluirea adevărului. În ultimul deceniu, în întreaga lume, la fel au murit peste 600 de jurnalişti şi în condiţii la fel de suspecte. „Mai mult de 90% din crimele comise împotriva jurnaliştilor au rămas nepedepsite”, a atras atenţia Jan Eliasson, secretar adjunct al O.N.U., calificînd faptele ca fiind şocante şi inacceptabile. „Cînd un jurnalist este ucis, moartea sa trebuie investigată prompt şi cu dreptate”, a spus oficialul. „De fiecare dată când un jurnalist este ucis sau intimidat pentru a tăcea, e o voce mai puţin care să vorbească în numele victimelor, crimelor şi abuzurile asupra demnităţii şi drepturilor omului. Majoritatea jurnaliştilor sînt ucişi cînd relatează despre cazuri de corupţie sau activităţi ilegale”, a spus Eliasson. Şi Kathleen Carroll, editor executiv al „Associated Press” şi vicepreşedinte al „Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor” (C.P.J.), a afirmat că, potrivit datelor deţinute, cinci jurnalişti din şase sînt ucişi în propriile oraşe pentru că relatează despre problemele locale, deseori legate de fapte penale şi corupţie. Mulţi dintre cei criticaţi îi urăsc pe jurnalişti, iar acesta este semnul că ei îşi fac datoria aşa cum trebuie, reuşind să le deranjeze afacerile murdare. Consiliul de Securitate al O.N.U. a adoptat o rezoluţie în decembrie 2006, prin care condamna atacurile internaţionale împotriva jurnaliştilor şi atrăgea atenţia că, jurnaliştii trebuie „respectaţi şi protejaţi”.

Rusia va implementa şi dezvolta de anul acesta propriul sistem de carduri bancare, pentru a reduce dependenţa de Occident şi de băncile străine

Presa ignoră, şi tot cu intenţie condamnabilă, recent demaratul proces de dedolarizarea a economiei ruseşti şi lupta lui Putin cu dolarul imperialist, despre care scriam cu un an în urmă în editorialul „Oraşele fantomă, Putin şi vînătorul şef”. Agenţia de presă „RIA Novosti” anunţa la vremea respectivă că ruşii care deţin dolari ar putea fi obligaţi să scape de ei, schimbîndu-i în ruble, potrivit unei iniţiative legislative depusă la Duma de Stat de reprezentanţii Partidului Liberal-Democrat, considerînd că, astfel, vor reuşi să-i confere rublei statutul de valută potrivită pentru rezervele internaţionale. În caz contrar, bancnotele americane vor putea fi confiscate în urma unor controale, preschimbate în ruble, iar suma, returnată proprietarilor. „Limitarea circulaţiei şi păstrării dolarului va fi un pas concret în apărarea intereselor cetăţenilor ruşi şi a organizaţiilor de influenţă negativă a piramidei datoriei americane care se prăbuşeşte”, se arata în propunerea legislativă. Iată, la scurt timp, Vladimir Putin, citat de agenţia TASS, face public faptul că Rusia va implementa şi dezvolta de anul acesta propriul sistem de carduri bancare, pentru a reduce dependenţa de Occident şi de băncile străine.

Putin marşează pe despovărarea financiară a Rusie! La fel şi Tsipras pentru Grecia

Aşadar, adio ocupaţie financiară străină! Adio Visa şi MasterCard care furnizau servicii pentru 97% dintre cetăţenii ruşi! Aceste produse bancare îşi vor face eşalonat băgăjelul şi vor părăsi teritoriul rusesc. Ruşii vor folosi carduri ruseşti, chinezeşti şi japoneze. Sistemele de plată „China Union Pay” şi „J.C.B.” (Japonia) şi-au consolidat prezenţa pe piaţa bancară rusească. Colaborarea economică a Chinei cu Rusia nu întîmpină obstacole, dată fiind neutralitatea Chinei în conflictul dintre Occident şi Rusia. Japonia, dependentă politic de S.U.A., recunoaşte că sancţionarea Rusiei nu-i aduce avantaje, aşadar, îşi consolidează şi ea colaborarea financiară cu piaţa rusească. Giganţii industriali din Japonia – Toyota, Nissan şi alte companii aflate în relaţii comerciale cu Rusia – vor avea propriul sistem de plată. Putin a consfinţit acest lucru la conferinţa de presă care a precedat reuniunea B.R.I.C.S. şi a Grupului de cooperare de la Shanghai, din oraşul rus Ufa, subliniind că sistemul va fi creat astfel încît să poată fi folosit nu doar în Rusia, ci şi în străinătate. Putin marşează pe despovărarea financiară a Rusie! La fel şi Tsipras pentru Grecia! Pe greci, fraţii noştri creştini, nimic nu i-a deturnat de la votul pentru demnitate! Au pus la colţ sclavia financiară!

România are o fiscalitate extrem de împovărîtoare!

Noi avem un talent extraordinar în a da crezare duşmanilor României. Am pierdut un sfert de veac asistînd impasibili, în timp ce ni se oferea cu teatrală cumsecădenie un trai din ce în ce mai împovărător. Cînd Iohannis a respins Codul fiscal, n-a făcut-o de capul lui, că nu se pricepe la indicatori financiari şi economici, ci a mers pe mîna F.M.I. şi a Bruxellesului, care de fiecare dată impun României o majorare nejustificată a fiscalităţii, cu toate că România are o fiscalitate extrem de împovărătoare, cu o rată de taxare de 45%, asemănătoare celei din ţările dezvoltate, dar total nepotrivită ţării noastre, care necesită o fiscalitate mult mai redusă, nu atît pentru încurajarea mediului de afaceri, cît pentru despovărarea salariilor românilor, în acest moment, cele mai mici din U. E. Cămătarilor de la F.M.I. nu le-a sunat deloc bine reducerea T.V.A. şi îmblînzirea fiscalităţii

Grafica – Ion Măldărescu

Sursă: http://www.art-emis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

Nişte ciocli cu haine de demnitari

Nişte ciocli cu haine de demnitari

Maria Diana POPESCU

Ce aventurieri, mon cher, ce aventurieri!, aceşti şcolari din Parlament, plătiţi din banii poporului. Aventurieri capabili de performanţe greu de egalat! Micimile lor – repetenţi la materiile de bază, au pe mînă şi la degetul mic legi şi decizii vitale pentru soarta poporului, dar o ţin din vacanţă în vacanţă. Cele douăsprezece luni ale anului se duc pe apa sîmbetei, în chiul, influenţă, corupţie, odihnă, desfătare şi privilegii, dar îşi încasează toate beneficiile financiare cu vîrf şi îndesat. Parlamentul şi-a încheiat sesiunea şi, de la 1 iulie, a intrat în vacanţă. Pînă la 1 septembrie prin sediile partidelor şi în Palatul Parlamentului cîntă cucuvelele. Aceşti şcolari bătrîni în ale trădării propriului popor au rămas corigenţi la peste 200 de iniţiative legislative nedezbătute, dar nu s-au dat înapoi de la a-şi salva colegii de anchetele D.N.A. şi de rechizitoriile procurorilor, cinci parlamentari fiind salvaţi în plen. În schimb, au grăbit votul pensiilor speciale pentru ei şi pentru funcţionarii parlamentari, iar poporul abandonat de un sfert de veac, e la mila lui Dumnezeu, cu cele mai mici salarii şi pensii din UE, iar sărăcia creşte alarmant în România. Oare pensionarii români cunosc faptul că pensionarii greci au o pensie medie de 850 de euro pe lună, în condiţiile în care economia elenă este slăbită considerabil? La noi, grija deosebita se manifestă doar pentru pensiile aleşilor.

Ca nişte şoareci echipaţi cu senzori

Surmenaţi de atîtea cantonamente, antrenamente şi faulturi în teren, parlamentarii au aruncat problemele Ţării în vestiare şi pe-aici ţi-e drumul. Două luni de zile i-am pierdut de pe radar! Ca nişte şoareci echipaţi cu senzori, vor comunica între ei potrivit intereselor personale, vor încerca să dea de modalităţile prin care averea lor, acumulată ilicit, să se poată adapta condiţiilor de „imponderabilitate”. În plus, departe de Sala Palatului, se pot „împreuna” şi combina în strategii, alianţe lăutăreşti, iar onoarea şi sărăcia poporului tot „nereperate” vor rămîne. Îndrăzneşte careva să le strice socotelile şi concediile? Obosiţi de jugul legislativ la care au tras, unul hăis şi altul cea, vor zburda pe imaşuri exotice, după care se vor reîntoarce să desăvîrşească opera de tracţiune a României în ocupaţie şi colonizare. Să fii deputat sau senator în România este, se ştie, cea mai miraculoasă slujbă, după aceea de europarlamentar! Slujbe de vis! Cine nu şi-ar dori să vină cîteva ore la serviciu (sau chiar să nu vină, că doar îi „ponteză” colegii), două-trei zile pe săptămînă şi să aibă buzunarele şi conturile pline din bani publici? Nu de puţine ori televiziunile au surprins scaunele goale în sălile de şedinţe ale comisiilor. Chiulangeală, cît cuprinde! Seriozitate, ioc! Aceste comisii permanente şi speciale înseamnă, de fapt, cheltuieli foarte mari cu şoferi, secretare, consilieri şi protocoale. Nimic altceva.

Au devastat Ţara ca nişte lăcuste şi au dat-o spre hrană şi termitelor străine

Chiar au nevoie de două luni de vacanţă, precum şcolarii, maeştrii aceştia în arta neisprăvirii, hoţiei, asupririi şi incompetenţei, pe care noi îi plătim şi le suportam fărădelegile şi deciziile oneroase? Codul muncii nu-i valabil şi pentru ei? Un simplu angajat primeşte, după un an de trudă cu 12 ore de lucru pe zi, cel mult trei săptămîni de concediu, plătit cu cîţiva amărîţi de gologani. Cînd vor veni din vacanţă cu minţile şi mai „odihnite”, ce vor mai vrea oare să dărîme în capul poporului aflat la terapie intensivă? Mai în glumă, mai în serios, cum ar fi oare, dacă ar fi scoşi în şuturi din fotoliile de pluş ale democraţiei originale? Pentru că după un sfert de veac de libertăţi amăgitoare, ne-am ales cu dreptul de a face ce vor muşchii lor şi cu dictatura privilegiului politic. Datoria de membru al celui mai înalt for al statului este văzută de ei ca o glumă. Mandatul trece, leafa barosană le merge, procentul pentru pensia lor se ridică la cer. Trag cîte un pui de somn în plen, în pauze se plimbă pe holuri ca să-şi aranjează ploile. Niciunul nu citeşte cap-coadă proiectele de lege propuse spre aprobare, pentru că, inculţi cum sînt, nu le înţeleg. Acolo sînt formulări de specialitate, de care se izbesc ca de un zid. Votează şi ei ca oile, după cum le poruncesc şefii partidelor! La un îndemn, ridică mîinile în cor şi habar n-au ce implică acţiunea lor. Aleşii noştri care au devastat Ţara ca nişte lăcuste şi au dat-o spre hrană şi termitelor străine, aceşti frecători de legi virtuale, care umilesc şi batjocoresc poporul, oferindu-i un nivel de trai sub cel minim de civilizaţie, cu mult sub nivelul de trai ceauşist, se îndreaptă acum spre destinaţii de lux. Din nefericire pentru România, cei mai mulţi dintre conducători şi parlamentari sînt nişte ciocli cu haine de demnitari.

Sursă: http://www.art-emis.ro

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu

Iohannis, nu este Preşedintele meu!

mariabotnaru:

IMPERATIVUL ZILEI!

Originally posted on Secretele istoriei cu Alexandru Moraru:

Iulie_2015_Chisinau_Bucuresti1La aşa-numitele alegeri prezidenţiale din noiembrie 2014, cu finala consumată pe Facebook, mi-am făcut datoria de cetăţean al Ţării. M-am prezentat la secţia de votare, am votat, dar nu am ales. N-am avut pe cine să aleg dintre cei doi, unul mai nociv decât celălalt. Undeva, pe spaţiul buletinului de vot am scris vizibil: VOT ALB! peste care am aplicat ştampila electorală şi am introdus votul în urnă. Dintre cei doi candidaţi, finalişti total nepotriviţi pentru funcţia de şef al statului. Nu Poporul Român, ci tastele Facebook-ului l-au „ales” pe cel mai nociv. Nu m-am înşelat. Iohannis nu este şi nu va fi preşedintele meu! El nu simte româneşte şi nu slujeşte România. Predecesorii lui postdecembrişti au procedat precum şefii de stat de la Casa Albă, de la Palatul Elysee sau din alte reşedinţe prezidenţiale „cu pretenţii” mai mari decât ale Cotroceniului. Au locuit în spaţiile amenajate şi destinate acestui…

View original 1,397 more words

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

DEZASTRUL DIN MOLDOVA- CONSECINŢELE FORMEI PARLAMENTARE DE GUVERNĂMÎNT

Originally posted on Secretele istoriei cu Alexandru Moraru:

SUPER CiutacNota autorului: Articolul de mai jos a fost publicat în săptămînalul ”Literatura și Arta” pe 02.07.2015 sub altă denumire ”Ambiguități parlamentare”. Fiind profund recunoscător redacției ”LA” constat cu amărăciune că articolul a fost sechestrat de unele fragmente importante: 1)  De la bun început a fost sechestrat din text subiectul temei (formele de guvernămînt în practica internațională), care a fost scris pentru o orientare corectă a cititorilor la esența problemei; 2) A fost exclusă din articol descrierea găinăriilor politice din parlament ale deputaților ”democrați” din decembrie 2000, care au favorizat venirea comuniștilor la putere în februarie 2001. Istoria nu poate fi ”uitată” sau falsificată indiferent de componența deputaților de atunci.  3) Din text au fost scoase mai multe date referitoare la consecințele negative ale  reformei de guvernare parlamentară din anul 2000.

Dezastrul din Moldova – consecințele formei parlamentare de guvernamînt

Pentru a înțelege mai bine subiectul problemei aș vrea la început…

View original 4,216 more words

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Constantin Noica-singura filmare cu marele filozof român

Constantin Noica-singura filmare cu marele filozof român, 106 ani de la naștere

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, DOCUMENTE, IMPERATIVUL ZILEI, ISTORIE | Lasă un comentariu

Revoluția lui Călin Georgescu (Intelligent Life/The Economist, noiembrie/decembrie 2014)

Revoluția lui Călin Georgescu (Intelligent Life/The Economist, noiembrie/decembrie 2014)

Intelligent Life: Cât de importantă este alegerea președintelui României, Klaus Iohannis, pentru viitorul țării?

Călin Georgescu: Alegerea lui Klaus Iohannis ca președinte a României a fost  obținută cu o majoritate clară, dar fragilă. În opinia mea, Klaus Iohannis are obligația de a se face acceptat și sprijinit de toți românii, pe termen mediu și lung. Dar acest lucru nu se poate realiza decât lucrând cu oameni capabili și integri, nu cu personaje deja compromise. Acțiunile președintelui și ale echipei sale trebuie să graviteze în jurul unui mare proiect național, larg acceptat, care să entuziasmeze și să mobilizeze energiile întregii Românii. În același timp, să nu uităm că președintele trebuie să respecte Constituția și să acționeze strict în cadrul constituțional. Țara este condusă de Parlament și Guvern. Cu prilejul alegerilor din noiembrie, românii au transmis un mesaj clar: nu  vrem un președinte care să îndeplinească funcția unui administrator colonial, ci un adevărat președinte de țară, conducătorul unei Românii integre și suverane, capabilă să răspundă cu succes marilor provocări ale acestor timpuri. Ca toți românii, am și eu mari așteptări de la domnul Iohannis, legate în primul rând de realizarea a două obiective primordiale: reașezarea țării într-un proiect de dezvoltare, conectat la marile tendințe globale și rezultat al unui efort independent, subliniez independent, de gândire și acțiune, precum și, la fel de important, redarea demnitații poporului român. 

Intelligent Life: În ce constă „Proiectul de țară” pe care îl propuneți din perspectiva celui mai cunoscut expert în dezvoltare durabilă din România?

Călin Georgescu: Proiectul de țară, denumit “Hrană, Apă, Energie” exprimă  ceea ce poate face România în contextul marii crize a hranei și a apei, care se apropie în preajma anilor 2020. În esență, acest proiect prezintă viziunea, direcțiile de acțiune, soluțiile și obiectivele specifice ale unei adevărate revoluții a sustenabilității în România. În țara noastră, conceptul de sustenabilitate nu face parte din limbajul politicienilor, deși sustenabilitatea este o necesitate vitală, e însăşi esenţa proiectului de ţară pentru următoarele decenii. Revoluţia bolşevică a centralismului și autarhiei şi revoluţia neoliberală a globalismului sunt inginerii sociale şi economice în care omul şi natura au fost considerate  simple instrumente, exploatate în vederea unui scop exterior lor. Revoluţia sustenabilităţii reprezinta cu totul altceva. Cuvântul „revoluţie“ revine la vechiul lui sens de „revolutio“, de restaurare a unei condiţii de care omenirea s-a îndepărtat în mod nesăbuit. Sustenabilitatea sau dezvoltarea durabilă consideră Pământul o planetă vie. Omul şi natura se află împreună, într-o comunitate a vieţii, căreia nu i se poate aplica logica utilitarismului. Omul nu poate exista nici în afara, nici împotriva naturii. Dacă înțelegem ce se întâmplă în lume, lucrurile devin foarte clare în privința  României. Țara noastră nu poate urma decât două căi: fie calea pe care i-o deschide revoluția sustenabilității, pusă în practică printr-un proiect de amploarea proiectului “Hrană,  Apă, Energie”, fie continuă să se târască pe drumul hârtopit al practicilor neoliberale, care se va sfârși inevitabil într-o fundătură. Altfel spus, avem de ales între neoliberalism și sustenabilitate. 

Intelligent Life: Să înțeleg că nu sunteți un adept al economiei de piață? Revoluția sustenabilității propune cumva o formă de socialism? 

Călin Georgescu: Eu cred în piața liberă, dar neoliberalismul, ca și socialismul, este ostil pieței libere. Revoluția sustenabilității nu propune vreo formă deghizată de socialism, ci piețe cu adevărat libere. Piețele sunt instituții sociale, nu există piețe situate în afara unui cadru social și istoric bine definit. Pentru a funcționa eficient, piețele au nevoie de legi și convenții bine stabilite și de metode prin care acestea pot fi implementate. Piețele nu creează o ordine socială, ci se bazează pe cea preexistentă. Acolo unde ordinea socială este destrămată, unde există un stat slab sau dominat de interese de grup și nu de interesul  „binelui comun”,  se destramă și piața liberă. Iată de ce piețele au nevoie de o ordine socială bazată pe principii morale solide. Dogma neoliberală că totul se reduce la interese egoiste  aruncă piețele în haos și ineficiență. Criza actuală și imposibilitatea de a ieși din ea o dovedesc cu prisosință. Economia speculativă s-a putut extinde datorită faptului că statul și-a asumat toate riscurile, așa după cum a arătat, în nenumărate rânduri, celebrul Andrew Haldane, economist la Banca Angliei și unul dintre cei mai influenți analiști financiari din lume. Un alt influent gânditor britanic la care aș vrea să mă refer este Phillip Blond, omul care a propus Partidului Conservator britanic să-și reinnoiască doctrina pe linia distributistă a lui Hilaire Beloc și G.K. Chesterton. Blond scria că „sectorul privat a fost capturat de către marele capital, iar sectorul public a fost capturat de către statul supradimensionat… În Marea Britanie și Statele Unite, formele de eliberare promise atât de dreapta, cât și de stânga, s-au dovedit a fi dezastruoase… Avem o stângă care produce monopoluri, le transferă dreptei, care produce și mai multe monopoluri. Statul protejează exproprierea piețelor.” Concluzia lui Blond este lipsită de orice echivoc: „Sarcina reală care ne revine în viitor este să inventăm un nou model economic și social… o economie civică, constituită din  economiile locale, bazate pe larga răspândire a proprietății, care, la rândul ei, să fie bazată pe noi modele de asociere și productivitate.” Scopul nostru, al tuturor, fie că suntem români, americani, ruși sau englezi este să fim oameni demni, nu sclavi ai statului supradimensionat sau ai marilor corporații. Avem nevoie de un sistem economic în care să fim proprietari direcți, nu fictivi, ca în comunism, ai bogăției pe care o creem. Asta înseamnă să asigurăm comunităţilor, începând cu comunitatea cea mai mică, familia, accesul la proprietatea productivă şi la mijloacele prin care şi-o pot spori, mijloace precum educaţia permanentă, credite ieftine şi pieţe cu adevărat libere. Iar aici, problema este una singură: statul. Multe dintre statele lumii s-au privatizat și s-au supradimensionat, rupându-se astfel de social. Un stat captiv și servil va avea nevoie de sclavi, nu de oameni liberi. Va privilegia permanenta concentrare a puterii – piețe monopoliste, nicidecum piețe libere. Proiectul de țară „Hrană, apă, energie” răspunde nevoilor reale ale României dar, într-un context mai larg, este și un proiect prin care România oferă lumii contemporane ceea ce-i lipsește cel mai mult: o economie civică menită să înlocuiască falimentarele modele socialiste și neoliberale. 

Intelligent Life: Care ar trebui să fie brandul nostru de țară? Germania are industria auto, Anglia și Elveția – sectorul financiar,  România cu ce poate veni la această masă?

Călin Georgescu: Cu hrană sănătoasă, apă curată și energie regenerabilă, cu economia de proximitate bazată pe micul proprietar și cu agricultura tradițională. Acesta este modelul românesc al economiei civice și nișa care ne-ar oferi un avantaj competitiv în lume. Proiectul  „Hrană, apă, energie” creează un cadru favorabil renașterii satului românesc și cooperării tradiţionale între săteni. Această cooperare va duce la organizarea unei economii rurale în reţea, care va include diverse forme asociative, cum ar fi cooperativele de distribuţie a produselor agricole. Când dispune de unelte şi capital, gospodăria ţărănească este mult mai eficientă decât marea fermă de tip industrial. Iar pe baza asocierii voluntare, agricultura țărănească poate practica cu succes activităţi pe scară mai largă. În România este loc suficient şi pentru marea agricultură cerealieră. Bursa europeană a grâului trebuie să revină la Brăila! Reindustrializăm ţara, dar nu în mod haotic, „multilateral“, cum au făcut comuniştii, ci pornind de la prioritatea dezvoltării agriculturii ţărăneşti. În 2020, când omenirea se va confrunta cu o teribilă criză a hranei, România ar putea vinde hrană sănătoasă, nu pe valută, ci pe lingouri de aur!

Intelligent Life: Trebuie România să se teamă de poziția strategică pe care o are, la congruența a două blocuri militaro-economice, pe de o parte cel rus, pe de altă parte cel reprezentat de Alianța Nord Atlantică?

Călin Georgescu: Romania a fost mereu „între ape”. Datorită poziției sale geostrategice, România este obligată să aibă relaţii diplomatice foarte bune cu toate ţările lumii, în special cu ţările mari şi în mod particular cu vecinii ei – pe care i-a moştenit, nu i-a inventat. Trăim într-o perioadă în care este nevoie de cooperare internaţională din ce în ce mai largă, o cooperare care nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu interesele financiare meschine. Orice ţară trebuie să țină cont de interesele noastre, aşa cum şi noi avem datoria să facem la fel, în relația cu alte țări. În același timp, trebuie să fim conștienți că un stat slab și servil nu va fi niciodată respectat de nimeni, ci va tremura și se va gudura în fața oricărei națiuni sau entități transnaționale puternice. România nu ar avea de ce să se teamă, dacă ar avea o economie solidă și conducători capabili, care să pună interesul național mai presus de orice. Atât timp cât nu depindem de alții în chestiuni de importanță vitală, iar poporul își dorește pacea cu vecinii și relații bazate  pe respect reciproc cu toate națiunile lumii, chiar nu văd cine ar dori să ne caute nod în papură. Să aibă oare cineva interes să creeze haos, chiar și bine controlat, în acest teritoriu „dintre ape”? Puțin probabil. Fiindcă nu poți să știi cum se  despică apele, când o națiune puternică este hotărâtă să-și apere suveranitatea și interesul național.

Intelligent Life: Care este ponderea pe care trebuie să o aibă serviciile de informații? România ae un număr important de lucrători în aceste structuri. Ajută sau nu această vasta rețea?

Călin Georgescu: Trăim într-o „societate a spectacolului”(sintagmă  lansată de filozoful francez Guy Debord în 1967). Nimic nu există astăzi în afara spectacolului, pe care eu l-aș defini ca puterea generalizată a falsului fără replică. O întreagă societate a fost învățată să gândească și să vorbească în limbajul spectacolului mincinos, în limbajul iluzioniștilor, lătrătorilor și clovnilor, uitând, în acelasi timp, limbajul adevărului, memoriei și jertfei. Astăzi, românii se raportează la realitate prin fluxul de imagini construite și alese de către altcineva. Puțini dintre ei privesc lumea prin ei înșiși. Din păcate, majoritatea o formează cei care sunt, efectiv, sclavii discursului mediatic și ai diferitelor forțe organizate pentru a-l susține. Informația este abundent oferită, dar în stilul serviciilor secrete, cu dezinformări, ambiguități, capcane. Așa-zisa dezbatere publică este prăbușită în derizoriu, subiectele cu adevărat importante pentru țară nu sunt niciodată abordate în cadrul spectacolului mediatic. Se critică mereu, dar critica este și ea spectaculară, țintește mereu alături. Critica autentică este eliminată și înlocuită de cârcoteala plină de emfază a unor impostori. Avem o politică-spectacol, care adesea cade în trivial, o justiție-spectacol, chiar și o economie-spectacol. Așa cum „spectacolul” din România nu este un simplu exces mediatic, ci însăși esența tipului actual de societate, tot așa “serviciile” sunt chintesența mijloacelor de implementare ale comportamentului spectacular. Într-o societate în care avem pseudo-artă, pseudo-jurnalism, pseudo-politicieni și pseudo-proteste, nimic mai ușor decât să-i deghizezi pe polițiști în artiști, pe agenții secreți în revoluționari și pe revoluționari în agenți secreți. Din păcate, nu este vorba de un abuz, ci de-o „normalitate”. Lupta împotriva corupției se face exclusiv într-un registru represiv-spectacular, ceea ce a dus, printre altele, la o hipertrofiere a sistemului reprezentat de instituțiile de forță. Asta trezește amintiri urâte, din timpul dictaturii comuniste, când Procuratura și Securitatea Internă erau mână în mână, așa cum se afișeaza azi DNA și SRI, braț la braț, alături de Jandarmerie, jucând ocazional rolul de mardeiaș-încasator. Nu se discută deloc despre prevenirea corupției – prin revizuirea legislației existente sau adoptarea de noi legi, de pildă în domeniul achizițiilor publice, pentru definirea clară a conflictului de interese, privitoare la finanțarea partidelor politice etc, precum și prin depolitizarea și reprofesionalizarea administrației. 

Intelligent Life: Rusia joacă pe cartea resurselor naturale cu succes. România cum stă la acest capitol și cum își joacă această carte?

Călin Georgescu: Nu cred că Rusia joacă o carte câștigătoare pe termen lung. Această țară nu a lansat un nou model economic. Precum în epoca sovietică, este înfeudată unui model extractiv, în care exploatarea resurselor neregenerabile se face într-un ritm intens. Este adevărat că extractivismul rusesc face parte dintr-un naționalism al resurselor (resursele și bogăția țării aparțin poporului), practicat parțial și de țările BRICS. Doar că economia rusească, în ansamblul ei, este mai mult globalistă decât naționalistă, fiind dependentă de sistemul financiar internațional și bazându-se pe investiții străine. Potrivit economistului rus Mihail Kazin, Banca centrală a Rusiei „reflectă viziunea FMI-ului în forma sa cea mai ortodoxă” iar rubla nu este un mijloc de investiții independent, pe baza căruia să se creeze un sistem de credite ieftine pentru micile firme. De-dolarizarea propusă de Rusia economiei mondiale nu a prins deocamdată rădăcini, nici măcar în propria ogradă, unde obiectivul principal al oricărei firme importante este să se capitalizeze cât mai mult în dolari și să-și plaseze acțiunile la bursa de la New York sau Londra. Ideea pe care trebuie s-o reținem aici este că modelul economiei extractive, sub toate formele sale, aparține trecutului. El nu poate fi un model pentru România. Viitorul unei națiuni constă în apărarea și conservarea resurselor țării. Trebuie să produci valoare adaugată din ce în ce mai mare cu resurse din ce în ce mai puține. 

Intelligent Life: Cum se vede România de la Geneva sau de la Bruxelles, există eforturi diplomatice susținute și coerente sau dimpotrivă, ne cantonăm într-o gândire mică și ne focalizăm pe lucruri neesențiale?

Călin Georgescu: România nu există pe harta lumii. În sens politic, nu are un profil identificabil, pentru că nu are o proiect propriu de dezvoltare, din care să decurgă o conduită anticipată, recunoscută, înțeleasă, eventual respectată, de către ceilalți actori de pe scena internațională. În sens economic, este doar un teritoriu exploatat sălbatic de marile corporații și prădătorii interni. În ceea ce privește relația cu Bruxelles-ul, cei care au condus și conduc România par incapabili să înțeleagă un lucru elementar: UE e doar o organizație internațională ale cărei politici și instrumente, inclusiv cele financiare, servesc exclusiv obiectivelor și intereselor respectivei organizații și celor care o conduc. România e departe de această zonă de decizie, este în mod structural, poziționată periferic în UE și de aceea, organizația nu poate, în mod obiectiv, oferi soluții pentru ieșirea țării din starea de înapoiere și pentru a-i asigura dezvoltarea la nivelul secolului XXI. Asta este realitatea, chiar dacă mulți, în România de azi, se leagănă în iluzia progresului prin absorbția fondurilor europene și, încă mai naiv, prin respectarea exigențelor neclare ale Mecanismului de Cooperare și Verificare. Daca privim exemplul Italiei, care beneficiază de 40 de ani de așa-zisa politică regională și de coeziune și, în general, de influența UE, nu avem motive de optimism: Sudul periferic tot nu a ieșit din starea de relativă subdezvoltare și tot nu a eradicat fenomenul mafiot. Realitatea este că UE nu poate rezolva nici o problemă fundamentală a României! Numai noi putem, luând seama la tendințele globale și punând în aplicare un proiect propriu, gândit independent și bazat esențialmente pe resurse și capacități proprii. Numai promovarea unui astfel de proiect poate conferi țării noastre o veritabilă statură în UE, din punct de vedere politic, și poate potența utilizarea eficientă, de o manieră complementară, desigur, a diverselor instrumente puse la dispoziție de organizație. Până atunci, rămânem simpli chibiți, cum ne manifestăm din 2007 până azi.

Intelligent Life: O întrebare dureroasă: de ce pleacă românii peste graniță?

Călin Georgescu: Romanii pleacă de necaz și muncesc ca sclavi în alte țări. Statul român este prea slab și aservit, nu le poate purta de grijă, în sensul de a le oferi șansa de a se realiza. De exemplu, 80% dintre românii aflați în Spania lucrează la negru și nu vor  avea pensii. Aceasta este o tragedie și nu este un caz singular.

Intelligent Life: Cât de important este moralul unui popor? Indicatorii financiari și de fericire arată România mai degrabă ca pe un loc fără speranță.

Călin Georgescu: Pierderea încrederii este uriasa. Restabilirea ei va fi misiunea istorica a unei conduceri responabile. Principalul este ca, la 25 de ani de la căderea comunismului, fiecărei familii de români din România și din afara ei să i se ofere o reală perspectivă de viitor. În fața tăvălugului globalizării neoliberale, românii și-au pierdut atât autonomia culturală, cât și pe cea economică. Constat cu o mare tristețe că, în mare parte, compatrioții noștri sunt sclavi manipulați și lipsiți de surse independente de supraviețuire. Scopul unei țări nu este să producă PIB, ci standard de viață. Ori singurul criteriu acceptat în societate în ultimii 25 de ani a fost profitul imediat. S-au anulat binele comun și conștiința colectivă, iar în paralel, s-a anulat Memoria, istoria fabuloasă a țării, a statului național unitar modern creat de înaintașii noștri. De la Ștefan cel Mare, Brâncoveanu, Mihai Viteazu, Eminescu, Țuțea, Brătianu, care se constituie în repere morale ferme pentru țară, noi nu am dus mai departe linia neamului, ci am trădat-o. Prin asta ne-am pierdut rădăcinile și am intrat în anarhie. Drept consecință, statul e vraiște, populația trăiește în sărăcie și într-o confuzie totală a valorilor. De  25 de ani, asistăm neputincioși la devalorizarea programatică a marilor concepte, în special al celui de stat.

Intelligent Life: Citez câteva declarații ale dumneavoastră: „România este de 25 ani un sens giratoriu, ne învârtim în cerc” sau „politicul trebuie să reprezinte un risc, deocamdată reprezintă o cale de îmbogățire” și închei cu „într-o plină criză, trebuie să dai liber mediului de afaceri.”. Mai sunt ele de actualitate?

Călin Georgescu: România trebuie să redevină o societate productivă, în care măsura succesului să fie dată de calitatea lucrurilor produse și nu de bogăția abstractă (bani) obținută prin tot felul de învârteli. Goana după bani trebuie înlocuită de preocuparea permanentă pentru asigurarea nevoilor individuale și sociale reale. Nu ajută cu nimic la propășirea țării entitățile economice, străine sau românești, care sunt preocupate doar de cât de mare este profitul, producând ieftin și prost, dar vânzând românilor la prețuri cât mai mari. În ordinea neoliberală actuală, legislația favorizează marile corporații și, in general, acele entități economice care sunt „eficiente” din punct de vedere politic. Iată de ce va trebui să remoralizăm economia de piață românească. Fără o remoralizare, piața nu va fi cu adevărat liberă, ci va ceda presiunilor politice și monopoliste. Va trebui în mod explicit să-l sprijinim pe micul producător. Prin sprijin, înțeleg în primul rând o recapitalizare a gospodăriilor țărănești, a micilor ferme și a micilor întreprinzători. Acţiuni precise, nu bătut apa în piuă pe marginea unor generalităţi. Micul producător va contribui în mod decisiv la însănătoşirea României. Datorită lui vom rezolva, în cea mai mare parte, problema şomajului. Toată lumea va avea ceva de făcut. Dacă ştii să faci ceva cu mâna ta nu depinzi de nimeni, eşti autonom. Micul producător ne oferă, prin urmare, definiţia succesului. La care adaug un mesaj pentru renaşterea speranţei şi a încrederii: pe plan internaţional, România va ocupa locul care i se cuvine, de factor care contează în politica lumii. Noi, ca popor, trebuie sa fim uniţi „în cuget şi simţiri“, să ne dorim libertatea de acţiune, care nu exclude să ne avem bine cu toată lumea. Să aducem țara la nivelul unei chemări, la conștiința că există și un alt fel de a fi român, decât cel ignorant, invidios și retrograd în gândire și faptă creștină. La temelia țării, trebuie să stea omul drept și moral, sever cu sine însuși, a cărui conștiință să-i fie cel mai aspru judecător. Să trăim constant și să credem cu toată ființa noastră că putem fi mai mult decât suntem acum. Trebuie să ştim însă ce vrem. Unde dorim să ajungem şi ce mijloace avem pentru a atinge scopurile pe care ni le-am propus! Aceasta este o decizie politică şi profesională si se face prin credința fermă în veșnicia neamului românesc.

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE | Lasă un comentariu

Nemții au scos cărți pentru copii în care sunt prezentate cupluri gay. REACȚIA vehementă a unei românce stabilite în Germania

Nemții au scos cărți pentru copii în care sunt prezentate cupluri gay

Quo vadis, homine? Cenușăreasa trăiește o poveste de dragoste cu Frumoasa din Pădurea Adormită, Prâslea cel Voinic are o relaţie de concubinaj cu Harap Alb, Albă ca Zapăda și cei șapte pitici formează o familie poligamă, iar vânătorul e amorezat de Scufiţa Roșie. Așa vor arăta, probabil, într-un viitor apropiat, poveștile pentru copii.

Primii pași în această direcţie au fost deja făcuţi. Ȋn ţările unde educaţia sexuală în școli este obligatorie, barza care aduce copiii a fost exterminată, cu fulgi cu tot. Preșcolarii învaţă despre atingeri fizice plăcute, despre masturbarea infantilă precoce și despre diferitele tipuri de relaţii. Orice fel de relaţii.

Ȋn Germania, de pildă, există în librării și în biblioteci, cărţi pentru preșcolari în care familia este ilustrată și cu ajutorul unor desene ce reprezintă cupluri homosexuale. „Du gehörst dazu: Das große Buch der Familien” (n.r. – „Tu faci parte din: Marea Carte a Familiei”) este o carte „destinată îmbunătăţirii cunoştinţelor de cultură generală ale copiilor de 5-6 ani”.

„Am doi părinţi. Amândoi sunt femei”

„Dacă majoritatea cărţilor educative sunt deosebit de utile pentru părinţi, există şi lecturi mai „altfel” care ar putea provoca indignare colectivă într-o ţară majoritar creştin-ortodoxă precum România (…)”, informează site-ul romaningermania.ro, comunitatea virtuală a românilor stabiliţi în Germania. 

„De pildă, una dintre cărţile aflate în librăriile din Hamburg şi adresate copiilor începe foarte frumos, cu noţiuni de interes pentru copiii avizi de cunoaştere. Din această carte putem citi că există familii cu mulţi membri, care stau în locuinţe mici, iar, pe de altă parte, există familii cu una sau trei persoane care au case foarte mari. Copilul înţelege astfel, în mod firesc, diferenţele de statut social dintre oameni, îşi poate dezvolta atitudinile adecvate de acceptare a celor mai bogaţi sau mai săraci dintre colegii săi.

Totodată, cartea menţionată descrie că există copii care au o familie, dar şi copii care au două familii (reprezentate din părinţii despărţiţi sau divorţaţi şi noii lor parteneri de viaţă). În acelaşi timp, pot exista copii care locuiesc numai cu mama, dar şi copii care locuiesc numai cu tata; unii copii, în schimb, stau şi la un părinte, şi la celălalt, se mai arată în cartea frumos ilustrată.

De altfel, în cărţile germane pentru copii nu este pomenită prea des instituţia căsătoriei, deoarece, ca şi în România, din ce în ce mai mulţi oameni preferă să trăiască în concubinaj şi să aibă copii în afara relaţiei maritale tradiţionale.

Din aceeaşi carte interesantă (mesajul ei principal îndeamnă la toleranţă şi înţelegere a deviaţiilor sociale, sexuale etc.) cei mici mai pot afla, în continuare, că există şi copii crescuţi de două femei (şi este ilustrat un astfel de cuplu de lesbiene) sau de doi bărbaţi (aici fiind desenaţi doi bărbaţi cu copilul lor).”

Romaningermania.ro a semnalat existenţa acestei cărţi, ca urmare a unei sesizării primite de la româncă stabilită în Germania. Sub protecţia anonimatului, ea și-a exprimat și opinia pe care o are în legătură abordarea temei homosexualităţii într-o cărticică frumos ilustrată: „Dacă majoritatea cărţilor întâlnite care tratează asemenea teme sunt deosebit de utile, există şi altele care abordează teme inacceptabile pentru noi, ca şi creştin-ortodocşi, şi care în România nu ar fi publicate. Dorind probabil să promoveze toleranţa, asemenea cărţi (cred că mai există şi altele decât cea găsită de mine), care învaţă copiii de la vârste fragede că asemenea dereglări sunt normale, pot fi toxice. Copilului meu nu îi voi citi astfel de cărţi niciodată!”, le-a transmis femeia celor de la romaningermania.ro.

http://www.activenews.ro/

Posted in ATELIERE DE CREAŢIE, IMPERATIVUL ZILEI | Lasă un comentariu
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 111 alți urmăritori